Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 2/2017 (M. Of. nr. 157/02.03.2017): Art. 28 alin. (2) din O.G. nr. 66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială
Redacția ProLege - martie 6, 2017Decizia ÎCCJ | Complet ÎCCJ | Actul normativ | Articol | Sumar |
Decizia nr. 2/2017 | Complet DCD/C | O.G. nr. 66/2000
|
Art. 28 alin. (2) | În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială, republicată, reprezentarea convenţională a persoanelor juridice în faţa instanţelor de judecată poate fi asigurată şi prin consilierul juridic angajat al uneia dintre formele de exercitare a profesiei de consilier în proprietate industrială, în măsura în care consilierul juridic are şi calitatea de consilier în proprietate industrială. |
În M. Of. nr. 157 din 2 martie 2017, a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 2/2017 din 30 ianuarie 2017 referitoare la dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială, republicată, trebuie interpretate în sensul că – prin derogare de la art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă – este permis formelor de exercitare a profesiei de consilier în proprietate industrială, reglementate de art. 20 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 66/2000, republicată, să reprezinte în faţa instanţelor judecătoreşti, în litigiile de proprietate industrială, alte persoane juridice având calitatea de parte?
Or, dimpotrivă, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 66/2000, republicată, trebuie interpretate coroborat cu art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, rezultând că un consilier în proprietate industrială nu poate reprezenta în instanţă o persoană juridică decât dacă are calitatea de avocat angajat direct de aceasta ori de consilier juridic propriu al respectivei persoane juridice, parte în proces?”
Obiectul dezlegării chestiunii de drept
O.G. nr. 66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială
„Art. 28
(…)
(2) Reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti a solicitanţilor, a titularilor sau a persoanelor interesate de către consilierii în proprietate industrială este condiţionată de calitatea acestora de avocat sau de consilier juridic”.
I. Titularul şi obiectul sesizării
1. Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a dispus, prin Încheierea din data de 6 septembrie 2016, în Dosarul nr. 25.502/3/2014, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „Dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială, republicată, trebuie interpretate în sensul că – prin derogare de la art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă – este permis formelor de exercitare a profesiei de consilier în proprietate industrială, reglementate de art. 20 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 66/2000, republicată, să reprezinte în faţa instanţelor judecătoreşti, în litigiile de proprietate industrială, alte persoane juridice având calitatea de parte?
Or, dimpotrivă, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 66/2000, republicată, trebuie interpretate coroborat cu art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, rezultând că un consilier în proprietate industrială nu poate reprezenta în instanţă o persoană juridică decât dacă are calitatea de avocat angajat direct de aceasta ori de consilier juridic propriu al respectivei persoane juridice, parte în proces?”
IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
58. Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere formulate de părţi şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:
59. Potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.
60. În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie formată în aplicarea normei citate anterior au fost identificate şi analizate condiţiile de admisibilitate pentru iniţierea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, după cum urmează:
– să existe o cauză aflată în curs de judecată;
– instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă;
– cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza;
– soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere;
– chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă;
– chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
61. Se constată că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate desprinse din art. 519 din Codul de procedură civilă.
62. În ceea ce priveşte primele trei condiţii, completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă care a adresat întrebarea este învestit cu soluţionarea unui apel într-un litigiu de proprietate intelectuală ce are ca obiect contestaţia titularului cererii de înregistrare a unei mărci împotriva hotărârii pronunţate de Comisia de contestaţii mărci din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, prin care s-a respins, în parte, cererea de înregistrare a mărcii.
63. În conformitate cu art. 88 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, hotărârea comisiei de contestaţii din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci poate fi atacată cu contestaţie la Tribunalul Bucureşti, iar hotărârea Tribunalului Bucureşti este supusă numai apelului la Curtea de Apel Bucureşti.
64. Pe acest temei, instanţa de trimitere este competentă să soluţioneze cauza pendinte şi, totodată, judecă în ultimă instanţă, dat fiind că hotărârea Curţii de Apel Bucureşti nu este supusă recursului.
65. În ceea ce priveşte condiţia ca soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere, se consideră a fi îndeplinită prin raportare la Decizia nr. 9/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunţată în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, ale cărei considerente se impun a fi preluate, pentru identitate de raţiune.
66. Acea decizie a avut în vedere reprezentarea convenţională a persoanei juridice pentru toate actele procesuale îndeplinite în faţa instanţelor de judecată, nu numai pentru formularea cererii de chemare în judecată, aşadar inclusiv reprezentarea în căile de atac.
67. În considerentele acelei decizii s-a arătat că cerinţa de admisibilitate a legăturii cu cauza a chestiunii de drept este întrunită, chiar dacă obiectul sesizării întemeiate pe dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă îl constituie o chestiune de drept procesual, atât timp cât modul în care ar urma să fie interpretat şi aplicat textul de lege cu privire la care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile influenţează şi soluţia pe fond a cererii deduse judecăţii, văzându-se şi jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
68. În măsura în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că interpretarea şi aplicarea art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în ansamblul său, au aptitudinea să determine soluţionarea pe fond a cauzei, aceleaşi raţiuni trebuie avute în vedere ori de câte ori este antrenată incidenţa acestei norme, inclusiv din perspectiva corelaţiei sale cu alte prevederi legale privind reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată, precum cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 66/2000, ce interesează categoria particulară a litigiilor de proprietate intelectuală.
69. Întrucât Decizia nr. 9/2016 nu a făcut vreo distincţie în privinţa etapei procesuale în care operează reprezentarea în judecată şi nici a circumstanţelor în care se apreciază legătura chestiunii de drept cu cauza, transpunerea considerentelor sale se impune fără a avea relevanţă faptul că, în litigiul de faţă, este pusă în discuţie reprezentarea intimatului în faza apelului, spre deosebire de litigiul în care a fost valorificată chestiunea de drept dezlegată prin Decizia nr. 9/2016, în care reprezentarea în faţa primei instanţe a fost criticată prin motivele de apel.
70. Este de remarcat demonstraţia logico-juridică a instanţei de trimitere în legătură cu această condiţie de admisibilitate, ale cărei argumente pertinente pot fi valorificate pentru conturarea concluziei întrunirii condiţiei legăturii cu cauza.
71. În esenţă, instanţa de trimitere apreciază că raportul de cauzalitate dintre chestiunea de drept şi soluţionarea cauzei pe fond există în cazul în care excepţia lipsei puterii de reprezentare priveşte întâmpinarea formulată prin mandatarul contestat, pentru identitate de raţiune, cu ipoteza în care aceeaşi excepţie ar privi cererea de apel formulată prin mandatarul contestat, câtă vreme obiectul judecăţii este configurat nu doar prin pretenţiile, ci şi prin apărările formulate [art. 9 alin. (2) din Codul de procedură civilă], iar devoluţiunea în apel poate fi extinsă prin apărările şi probele noi invocate în cuprinsul întâmpinării depuse de intimat [art. 476 alin. (2) şi art. 478 alin. (2) din Codul de procedură civilă].
72. Apărările noi formulate de intimată prin întâmpinare ar putea fi lipsite de eficienţă în măsura în care întâmpinarea va fi declarată nulă – ca efect al eventualei admiteri a excepţiei, prin prisma dezlegării chestiunii de drept – , ceea ce va avea repercusiuni asupra cadrului procesual în apel, putând influenţa, în funcţie de ansamblul circumstanţelor şi dispoziţiilor legale incidente în apel, chiar soluţia asupra căii de atac.
73. Întrucât modalitatea în care este conceput să funcţioneze acest mecanism de prevenire a practicii neunitare nu permite tranşarea unor chestiuni de drept ipotetice, se impune limitarea răspunsului la dezlegarea chestiunii de drept efectiv ridicate în cauza pendinte.
74. Prin urmare, legătura cu cauza este asigurată doar pentru ipoteza conturată în dosarul aflat pe rolul instanţei de trimitere, şi anume aceea a reprezentării convenţionale a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată prin consilier juridic într-un litigiu de proprietate intelectuală ce are ca obiect contestaţia titularului cererii de înregistrare a unei mărci împotriva hotărârii pronunţate de Comisia de contestaţii mărci din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci.
75. Se constată totodată că este îndeplinită şi condiţia noutăţii chestiunii de drept a cărei rezolvare de principiu se solicită, chiar dacă această chestiune nu vizează un act normativ recent, cât timp se urmăreşte interpretarea unei norme dintr-o lege în vigoare în contextul noului Cod de procedură civilă, prin prisma unei decizii obligatorii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în interpretarea şi aplicarea unei prevederi din cod.
76. În acest sens, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a considerat în mod constant că cerinţa de admisibilitate a noutăţii este îndeplinită nu numai atunci când chestiunea de drept îşi are izvorul în reglementările nou-intrate în vigoare, ci şi în cazul în care vizează o reglementare mai veche, asupra căreia instanţa de judecată este chemată să se pronunţe în prezent, devenind astfel actuală cerinţa interpretării şi aplicării normei de drept respective*2).
––––
*2) De exemplu, Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014; Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 9 aprilie 2014; Decizia nr. 2 din 15 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 6 aprilie 2016; Decizia nr. 22 din 26 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 947 din 24 noiembrie 2016.
77. Mai mult, examinarea jurisprudenţei instanţelor relevă că nu s-a realizat o argumentare distinctă şi nu s-a format o practică unitară şi constantă în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, astfel încât pronunţarea unei hotărâri prealabile este de natură să preîntâmpine apariţia unei practici neunitare.
78. În ceea ce priveşte ultima condiţie de admisibilitate, se constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra chestiunii de drept prin hotărâri de speţă, în litigiile de proprietate intelectuală în care este deschisă calea de atac a recursului de competenţa instanţei supreme, iar chestiunea de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
79. Chestiunea de drept cu a cărei lămurire a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie vizează interpretarea şi aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 66/2000, în corelaţie cu art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost interpretat prin Decizia nr. 9/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
80. Prin întrebarea adresată de către instanţa de trimitere se solicită a se clarifica, în esenţă, dacă reprezentarea convenţională a persoanelor juridice în faţa instanţelor de judecată în litigiile din domeniul proprietăţii industriale, astfel cum acesta a fost definit în art. 1 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 66/2000, poate fi asigurată şi printr-un avocat care nu este angajat direct de către acea persoană juridică ori printr-un alt consilier juridic decât cel al persoanei juridice.
81. Aşa cum s-a arătat cu ocazia analizării condiţiei de admisibilitate a legăturii cu cauza, se impune doar dezlegarea chestiunii de drept efectiv ridicate în cauza pendinte, respectiv reprezentarea convenţională a persoanei juridice prin consilier juridic într-un litigiu de proprietate intelectuală ce are ca obiect contestaţia titularului cererii de înregistrare a unei mărci împotriva hotărârii pronunţate de Comisia de contestaţii mărci din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci.
82. Astfel, după cum rezultă din expunerea succintă a procesului, preluată din încheierea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întâmpinarea depusă în cursul judecării apelului a fost formulată prin consilierul juridic al unui cabinet de consiliere în proprietate industrială, organizat ca societate cu răspundere limitată, cabinet ce a fost împuternicit de către intimată să o reprezinte în faţa Curţii de Apel Bucureşti în acest dosar. Consilierul juridic respectiv are, în acelaşi timp, calitatea de consilier în proprietate industrială.
83. Art. 28 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 66/2000 prevede că reprezentarea în faţa instanţelor de judecată a titularilor de drepturi de proprietate industrială, a persoanelor care solicită acordarea protecţiei prin înregistrarea unui drept de proprietate industrială sau a persoanelor interesate de către consilierii în proprietate industrială este condiţionată de calitatea acestora de avocat sau de consilier juridic.
84. Cu privire la această normă dintr-un act normativ cu caracter special, care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială, este de precizat că, deşi nu prevede în mod expres, norma trebuie interpretată în sensul că vizează reprezentarea în judecată în litigiile de proprietate industrială, atât în faţa completurilor specializate în materia proprietăţii intelectuale (care include proprietatea industrială), cât şi a celorlalte instanţe competente, potrivit legii, să soluţioneze asemenea litigii.
85. Răspunsul la întrebarea adresată de instanţa de trimitere trebuie circumstanţiat în raport cu împrejurările concrete şi particularităţile speţei, iar dezlegarea chestiunii de drept se va limita strict la obiectul litigiului.
86. În ceea ce priveşte persoana reprezentată în judecată, art. 28 alin. (2) din ordonanţă nu face nicio distincţie, astfel încât este aplicabil în egală măsură persoanelor fizice şi juridice.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.