Daunele-interese în noul Cod civil. Aspecte de noutate și delimitări necesare
Gabriel Tița-Nicolescu - august 1, 20164.3. Arvuna penalizatoare. Arvuna penalizatoare se referă, așa cum reiese din denumire, la o penalitate plătită de către una dintre părți celeilalte părți, cu titlu de daune-interese, pentru că a ales să nu mai execute contractul. Așadar, de pildă, o parte contractantă se obligă la efectuarea unor prestații, însă, ulterior, pur și simplu, se răzgândește și înțelege să nu mai execute obligațiile asumate. Evident, acest lucru este posibil numai în cazul în care părțile au prevăzut în contract dreptul de a se răzgândi, adică dreptul de a nu mai executa contractul, drept care trebuie să reiasă însă expres din contract, fiind o excepție de la principiul obligativității efectelor contractului; dacă părțile au fost de acord cu acest drept, el este considerat valabil, pentru că acordul lor devine lege. O astfel de clauză se mai numește și clauză de dezicere (despre care am mai vorbit și la principiul obligativității efectelor contractului), iar arvuna penalizatoare mai poate fi denumită și sub titulatura de arvună-dezicere[8]. Practic și logic, arvuna penalizatoare este legată, de fapt, de dreptul de dezicere, aceasta fiind denumirea dată de lege dreptului de a se răzgândi, așa cum l-am descris mai sus. Legea însăși leagă expres soarta arvunii penalizatoare de dreptul de dezicere. Astfel, potrivit art. 1.545 NCC, dacă în contract este stipulat expres dreptul uneia dintre părți sau dreptul ambelor părți de a se dezice de contract, vor fi incidente efectele clauzei de dezicere, așa cum sunt ele reglementate de lege, astfel că vor fi posibile două situații:
– în cazul în care se dezice de contract cel care a plătit arvuna, el va pierde arvuna dată;
– în cazul în care, dimpotrivă, se dezice de contract cel care a primit arvuna, el va trebui să restituie către cel care a plătit-o, dublul arvunei primite.
4.4. Clauze de modificare a reglementării legale a arvunei. Trebuie reamintit, după ce am văzut modul de funcționare a arvunei, faptul că dispozițiile legale referitoare la arvună sunt dispoziții cu caracter supletiv, iar nu imperativ. Așa cum arătam mai sus (la paragraful referitor la clauzele de modificare a răspunderii contractuale), părțile pot prevedea că aceste dispoziții legale relative la arvună nu se aplică, chiar dacă s-a plătit o astfel de arvună, sau, dimpotrivă, pot prevedea o altă soartă a arvunei. De pildă, părțile pot prevedea că creditorul va fi obligat să restituie arvuna, chiar dacă debitorul nu și-a îndeplinit obligația la timp sau că va fi obligat să restituie doar arvuna primită (iar nu dublul arvunei) dacă el însuși nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract. Tot astfel, se poate prevedea, de pildă: creditorul va trebui să restituie de trei ori valoarea arvunei în caz de dezicere. Sau, deși neexecutată obligația, creditorul va putea să renunțe la ambele soluții legale, nesolicitând nici executarea silită a obligației și nici rezoluțiunea cu reținerea arvunei. În fine, credem că cel care a plătit arvuna confirmatorie va putea cere, la rândul său, executarea silită a obligației, cu deducerea arvunei plătite deja, așa cum o poate face și creditorul, dacă părțile au prevăzut expres acest lucru. Exemplele pot continua, părțile fiind libere să determine în contract cuantumul și soarta arvunei, în situații particulare, cu rezerva că, după părerea noastră, în cazul în care arvuna urmează a fi restituită într-un cuantum mai mult decât dublul prevăzut de lege, să poată fi considerată excesivă, și, pe cale de consecință să poată fi diminuată de instanță, ca și în cazul penalităților (excesive) pentru neexecutare. Credem că, în acest caz, instanța va putea constata, la cererea părții interesate și nulitatea arvunei (în opinia noastră, pentru cauză ilicită, situație care trebuie însă dovedită de cel care o invocă), dar poate dispune și reducerea sumelor ce trebuie plătite, mai ales când este vorba despre o arvună penalizatoare.
Dacă însă părțile au prevăzut în contractul lor plata unei sume de bani cu titlu de arvună și această arvună a fost plătită, însă nu au particularizat în niciun fel chestiunile legate de arvună (situație care reprezintă regula), atunci se vor aplica dispozițiile legale. Practic, soluțiile legale referitoare la arvună, inclusiv aplicațiile clauzei de dezicere, vor deveni obligatorii, actualul cod civil rezolvând, după cum am văzut, toate problemele ce pot apărea sub acest aspect, spre deosebire de codul civil anterior, unde erau discuții aprinse legate mai cu seamă de admisibilitatea clauzei de dezicere.
Totuși, în opinia noastră, libertatea părților de a determina valoarea, întinderea și soluțiile referitoare la arvună, este limitată de principiile generale ale dreptului, în sensul că părțile nu pot deroga de la dispozițiile legale în următoarele cazuri:
– în cazul executării integrale din partea debitorului, creditorul obligației nu va putea reține și obligația principală și arvuna, pentru că s-ar aduce atingere principiului de drept potrivit căruia nimănui nu îi este îngăduit să se îmbogățească fără un just temei; în acest caz, așa cum am arătat, arvuna va trebui obligatoriu imputată sau dedusă din obligația principală sau, după caz, restituită, după precizările făcute mai sus;
– în cazul desființării arvunei ca urmare a anulării contractului principal în care este cuprinsă, când părțile nu pot înlătura efectele principiului de drept quod nullum este nullum producit efectum și accesorium sequitur principalem; în acest caz, părțile nu pot evita încetarea efectelor referitoare la arvună, indiferent de eventualele înțelegeri avute în contract.
4.5. Câteva delimitări necesare relative la arvună. Mai întâi, trebuie observat faptul că, în principiu, la o primă vedere, nu există deosebiri majore între arvuna confirmatorie și arvuna penalizatoare. Ba chiar, putem spune că, în caz de neexecutare, soluția legală a reținerii arvunei sau, după caz, a restituirii dublului arvunei, este similară în ambele situații. Între cele două tipuri de arvună există totuși, câteva deosebiri, delimitate în esență, de cauza (scopul) pentru care părțile instituie o clauză de arvună.
Astfel, arvuna confirmatorie este stipulată pentru garantarea executării unei obligații, pe când arvuna penalizatoare este o evaluare convențională a despăgubirilor ce trebuie plătite de partea care renunță la contract, fiind legată, invariabil, de dreptul (clauza) de dezicere. Apoi, premisele stipulării unei astfel de clauze delimitează cele două tipuri de arvună; în cazul arvunei confirmatorii, părțile pleacă de la premisa că executarea obligațiilor contractuale va decurge în bune condiții, în timp ce în cazul arvunei penalizatoare, încă de la momentul încheierii contractului, părțile admit că oricare dintre ele se poate răzgândi, în sensul de a denunța contractul.
Din aceste considerente, legate de premisele și de cauza arvunei, derivă o altă deosebire, mai importantă, legată de efectele arvunei în cele două situații, atunci când obligaţia principală nu este executată. Astfel, în cazul arvunei confirmatorii, în caz de neexecutare, se reține arvuna sau se restituie dublul arvunei, la care se adaugă și daune-interese pentru neexecutare (care trebuie plătite de către debitorul obligației neexecutate), daune-interese care vor trebui însă dovedite în condițiile legii de către creditorul obligației neexecutate. Soluția este firească, întrucât aici vorbim despre neexecutarea obligației, ceea ce acordă dreptul creditorului de a cere rezoluțiunea contractului cu daune-interese, daune-interese care, în opinia noastră, nu pot fi limitate la valoarea arvunei sau la dublul acesteia; prin urmare, suplimentar, creditorul va putea face dovada altor prejudicii încercate ca urmare a neexecutării obligațiilor de către debitor. În cazul arvunei penalizatoare (a clauzei de dezicere) vorbim despre o excepție (permisă de lege) de la principiul obligativității efectelor contractului și nu despre o răspundere contractuală cauzată de neexecutarea contractului. Cu alte cuvinte, în temeiul unei astfel de clauze, oricare dintre părți poate denunța contractul, când dorește și fără a fi ținută să justifice decizia, însă va fi obligată să suporte consecințele unei astfel de denunțări, consecințe care constau fie în pierderea arvunei, fie, după caz, în obligația restituiri dublului acesteia. Prin urmare, nefiind vorba despre o neexecutare culpabilă și dat fiind faptul că părțile au prevăzut dreptul de dezicere, dacă acest drept este exercitat, se va reține arvuna sau se va restitui dublul, fără însă ca cel care se dezice de contract să mai poată fi obligat și la plata unor daune-interese suplementare.
O a doua delimitare pleacă de la ideea că, în opinia noastră, arvuna – atât cea confirmatorie, cât și cea penalizatoare – reprezintă, ca și penalitățile pentru neexecutare, daune-interese compensatorii. Prin urmare, este oportun să delimităm aici arvuna de penalitățile pentru neexecutare. Avem în vedere, mai cu seamă, o comparație între penalitățile pentru neexecutare (daunele-interese compensatorii) și arvuna confirmatorie, întrucât arvuna penalizatoare nu reprezintă altceva decât despăgubiri preconizate de către părți, adică penalități pentru neexecutare ce trebuie plătite în caz de denunțare a contractului; prin urmare, între cele două noțiuni nu există diferențe de esență, am putea spune chiar că sunt similare.
Încercând, așadar, o comparație între penalitățile pentru neexecutare și arvuna confirmatorie, credem că trebuie avute în vedere următoarele aspecte. În primul rând, penalitatea pentru neexecutare se datorează numai în cazul neexecutării obligației principale, pe când arvuna se plătește de către debitor fără a se pune problema executării sau neexecutării obligației, pentru că, prin definiție, obligația principală nici măcar nu este scadentă la data plății arvunei; cu alte cuvinte, arvuna se plătește „în avans”, spre deosebire de penalitatea de întârziere, care se plătește doar în cazul neexecutării obligației. Apoi, garantarea obligațiilor principale stabilite în contract prin plata unei arvune este o modalitate de a asigura îndeplinirea acestora de către ambele părți, debitor, dar și creditor (prin sancțiunea pierderii arvunei sau, în anumite situații, prin obligația creditorului de a restitui dublul arvunei); în schimb, penalitatea pentru neexecutare ia naștere, ca noțiune, doar dacă există premisa incidenței acesteia („neexecutarea”, așa cum reiese din denumire) și numai în sarcina părții împotriva căreia s-a stipulat această clauză penală. În fine, din aspectele de mai sus, reiese o altă diferență importantă, pe care deja am antamat-o. Penalitatea este legată, esențial, de materia răspunderii civile contractuale, pe când arvuna (mai ales cea confirmatorie) se întemeiază, în esență, pe ideea de garantare a obligației, pentru ca acesta este singurul scop pentru care este constituită; evident, fiind constituită ca garanție, în cazul neexecutării obligațiilor principale, arvuna confirmatorie devine tot o penalitate, întrucât se pune, din nou, problema răspunderii civile contractuale.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.