Cum aflăm dreptul străin?
Ioan-Luca Vlad - noiembrie 1, 2015“How can we become familiar with the foreign law?”
In this article, the author exposes some concrete methods of becoming familiar with the foreign law and of demonstrating its content before the court.
The structure and content of the study reveal the comments upon the enforcement of the Succession Regulation 650/2012, upon the method without any probative value (knowledge), upon the personal investigation, upon the information through the agency of a specialized network, upon the probative value patterns (evidence), upon the certifications obtained from the foreign State bodies, upon the certification of the foreign law by an expert’s approval, upon other adequate methods of becoming familiar with foreign law, considering, for the purposes of the above, the doctrine developed by famous names in the field of law (D.-Al. Sitaru, O. Căpățână, I.-L. Toma, I.-L. Vlad, D. Ianculescu).
Finally, the author formulates brief considerations in relation to the risks determined by the insufficient knowledge of the foreign law and to the detailed investigation upon which the evidence is based.
Keywords: Regulation 650/2012; foreign law; method without probative evidence; probative value patterns; expert; foreign State; approval; expert; successions.
Dreptul străin – o parte din viaţa noastră
Luni, 17 august, a început aplicarea Regulamentului 650/2012 privind succesiunile, despre care am scris aici. Acesta este numai cel mai recent dintre un numeros set de instrumente legislative europene care conţin norme conflictuale, iar ele se alătură unui şi mai numeros set de instrumente internaţionale (convenţii bilaterale şi multilaterale) care conţin prevederi de drept internaţional privat în materie civilă, nu doar în domeniul contractelor şi obligaţiilor, dar şi în cel al familiei, succesiunilor sau stării civile.
Tendinţa manifestată în aceste instrumente este aceea de consolidare a libertăţii personale, libertatea de alegere a părţilor în tot ceea ce le priveşte. Una dintre formele ei de manifestare este libertatea de a alege legea aplicabilă diferitelor acte (atât în sensul de negotium, cât şi de instrumentum) şi relaţii juridice în care sunt părţi. Printre cele mai importante pentru viaţa persoanei se numără alegerea legii aplicabile regimului matrimonial, respectiv alegerea legii aplicabile succesiunii. În viitor, va fi, cred, posibil să alegem legea aplicabilă numelui (există un proiect de Regulament european în acest sens), dar şi legea aplicabilă altor relaţii patrimoniale alternative, în statele care acceptă asemenea tipuri de relaţii interumane (şi în acest domeniu există un proiect de Regulament european, aflat într-o fază avansată a procesului legislativ).
Pe de altă parte, normele conflictuale şi-au schimbat, în timp, natura punctelor de legătură pe care le folosesc, tendinţa generală fiind de mişcare dinspre legea naţională către legea reşedinţei obişnuite, cu variaţiile sale (ultima reşedinţă obişnuită, reşedinţa obişnuită comună etc.).
Această tendinţă duce din ce în ce mai des la situaţii în care, în cadru judiciar, se pune problema că legea aplicabilă cu titlu de lex causae este o lege străină. Spre deosebire de trecut, când acest tip de situaţii erau specifice unor persoane şi categorii socioprofesionale unde aplicarea legii străine era „de aşteptat”, în prezent ea poate să apară în procese care implică persoane care nu au nicio idee, nu se aşteaptă, că o altă lege decât cea română ar putea să se aplice (de exemplu, lucrătorii români din străinătate).
De asemenea, planificarea patrimonială, inclusiv planificarea patrimoniului familiei şi cea succesorală, presupun folosirea, cu creativitate şi competenţă, a tuturor mijloacelor oferite de drept, pentru ca dorinţele părţii (părţilor) să fie îndeplinite, ceea ce poate însemna alegerea ca aplicabilă a legii străine, fie pentru un contract, fie pentru succesiunea părţii, fie chiar pentru a guverna regimul matrimonial al cuplului.
Din cele de mai sus reiese că profesionistul dreptului, fie el avocat, notar sau judecător (mai puţin executorii judecătoreşti şi procurorii), trebuie să fie gata să cunoască dreptul străin, în condiţii de eficienţă temporală (repede) şi economică (ieftin), fără a face rabat la calitatea informaţiei, de care poate să depindă viitorul unor oameni (bine).
Cum aflăm dreptul străin?
Prin „aflarea” dreptului străin înţeleg două etape complementare şi care se succed logic:
1) cunoaşterea dreptului străin, adică informarea personală a profesionistului asupra conţinutului dreptului străin, aşa încât să fie în măsură să acţioneze preventiv, să îl explice părţilor, sau să îşi pregătească susţinerile în instanţă în funcţie de acest conţinut; şi
2) dovedirea dreptului străin, adică metoda prin care conţinutul acestuia este probat în faţa instanţei, de aşa natură încât aceasta să fie convinsă de existenţa, interpretarea şi aplicarea normei străine, şi să o şi aplice în sensul dorit.
Metodele concrete de aflare a dreptului străin sunt, în practică, multiple. Problema este că fiecare dintre ele are avantaje şi dezavantaje. Cheia stă în a găsi acea metodă care, în etapa dată, să satisfacă echilibrul dintre costuri şi beneficii. Spun în etapa dată, deoarece apreciez că este imperios necesar pentru orice profesionist să nu aştepte momentul procesului pentru a se informa despre conţinutul dreptului străin. Ca atare, el va acţiona din timp, acoperind ambele etape, deci mai întâi asigurându-se că el cunoaşte dreptul, şi mai apoi îl va proba în faţa notarului, a instanţei etc.
Metode fără valoare probatorie (Cunoaşterea)
Metodele fără valoare probatorie de aflare a dreptului străin sunt următoarele.
1) Cercetarea personală
Avantaje: Cercetarea personală are avantajul că este cea mai ieftină (deşi nimic nu este ieftin în dreptul internaţional privat), şi că poate să se extindă exact atât cât poate şi crede profesionistul că este necesar în funcţie de importanţa şi complexitatea cauzei. De exemplu, informarea de bază asupra dreptului succesoral din statele membre ale Uniunii Europene (UE) poate începe de pe site-ul www.successions-europe.eu, dezvoltat de Reţeaua Notarială Europeană. Informarea despre dreptul aplicabil unor relaţii de familie poate începe de pe site-ul e-justice.eu, dezvoltat de Comisia Europeană.
Cercetarea personală se poate extinde mai apoi la volume de specialitate în limbi de circulaţie internaţională, articole din reviste de specialitate, jurisprudenţă şi doctrină străină, eventual chiar din statul a cărui lege urmează să se aplice. Ea poate face apel la unele baze de date pe diferite teme (de exemplu, International Encyclopedia of Law sau bazele de date cu legislaţie fiscală), precum şi la experienţa anterioară a cercetătorului. Ea poate cuprinde, pentru cauzele mai complexe, şi deplasarea cercetătorului în statul cu pricina, pentru a avea acces la resurse juridice disponibile numai pe plan local.
Dezavantaje: Cercetarea personală suferă de trei mari dezavantaje. Primul este timpul. În condiţiile lumii contemporane, un profesionist ar trebui să dedice majoritatea orelor de lucru (şi deci majoritatea ocaziilor de profit) unei singure speţe cu element de extraneitate, pentru a cunoaşte îndeaproape conţinutul legii străine. Al doilea dezavantaj este cel financiar, deoarece accesul la majoritatea surselor de drept internaţional privat şi drept comparat este foarte costisitor, bazele de date actualizate propunând în general abonamente foarte scumpe, dedicate marilor firme şi bibliotecilor. În fine, cel mai important dezavantaj este cel al incertitudinii juridice. Concret, profesionistul nu poate şti cu siguranţă dacă sursele pe care le consultă sunt cele mai recente, dacă legea nu s-a modificat între timp, dacă nu există cumva aspecte pe care ar trebui să le cunoască dar care nu sunt înscrise decât în alte publicaţii de specialitate. Într-un cuvânt, există mereu un dubiu asupra valorii rezultatului muncii personale.
2) Informarea prin intermediul unei reţele specializate
Avantaje: Informarea prin intermediul unei reţele specializate poate avea loc atunci când profesionistul, singur sau în cadrul organizaţiilor profesionale, dezvoltă o reţea de contacte din alte jurisdicţii, la care poate apela pentru a i se clarifica anumite aspecte ce ţin de legea străină. Exemplul cel mai relevant în acest sens îl constituie Reţeaua Notarială Europeană, care a dezvoltat un sistem de puncte de contact naţionale, care pot fi apelate de notarii din alte state membre, pentru a se lămuri în cursul tratării unui act cu element de extraneitate. De asemenea, marile case internaţionale de avocatură fac schimb de know-how între entităţile din diferite state. Printre avantajele acestor sisteme se numără gratuitatea, reciprocitatea şi experienţa cumulată a acestor reţele, care poate fi folosită de fiecare dintre membrii lor.
Dezavantaje: Informarea prin intermediul unei reţele specializate prezintă două dezavantaje majore. Pe de o parte, ea nu are întotdeauna un caracter complet. Cum nu este vorba de expertize specializate, ci de o informare cu titlu general, ea nu poate constitui decât un început în căutările profesionistului. Pe de altă parte, ea poate să fie condiţionată de anumite aspecte procedurale, de exemplu de existenţa unui anume act pe care notarul să îl trateze, pentru a putea apela la reţeaua europeană. De asemenea, este clar că acest tip de reţele nu au acoperire mondială, lăsând ca atare un număr (însemnat) de state, în special extraeuropene, neacoperite cu informaţii.
Modele cu valoare probatorie (Dovedirea)
Sediul materiei în domeniul dovedirii conţinutului legii străine se găseşte în art. 2.562 Cod civil, care prevede că „(1) Conţinutul legii străine se stabileşte de instanţa judecătorească prin atestări obţinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau printr-un alt mod adecvat. (2) Partea care invocă o lege străină poate fi obligată să facă dovada conţinutului ei. (3) În cazul imposibilităţii de a stabili, într-un termen rezonabil, conţinutul legii străine, se aplică legea română.” Potrivit art. 2.563 Cod civil, „Legea străină se interpretează şi se aplică potrivit regulilor de interpretare şi aplicare existente în sistemul de drept căruia îi aparţine.” Ca atare, conţinutul dreptului străin nu cuprinde doar normele materiale, ci şi meta-normele, normele de interpretare a celor materiale. Să analizăm mai departe mijloacele de dovedire a legii străine.
1) Atestările obţinute de la organele statului străin
Atestările privind conţinutul legii străine pot fi obţinute de la organele statului care a edictat-o în mai multe moduri, după cum solicitarea are loc de către instanţă, de către o altă autoritate de stat, sau de către părţile însele.
1.1 Instanţa română poate solicita o atestare privitoare la conţinutul dreptului străin în temeiul Convenţiei europene (nr. 62 a Consiliului Europei) în domeniul informării asupra dreptului străin, semnată la Londra la 7 iunie 1968[1], şi al Protocolului adiţional (nr. 97 al Consiliului Europei) la această convenţie, semnat la Strasbourg la 15 martie 1978[2], la care România a aderat prin HG nr. 153/1991 (M. Of. nr. 63bis din 26 martie 1991).
[1] Statele pentru care, în prezent, Convenţia este în vigoare sunt: Albania, Austria, Azerbaijan*, Belgia, Bosnia şi Herzegovina, Bulgaria, Croaţia*, Cipru, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Georgia, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Italia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Malta, Moldova, Muntenegru, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Rusia*, Serbia, Slovacia, Slovenia*, Spania, Suedia, Elveţia, Macedonia, Turcia, Ucraina şi Regatul Unit, precum şi ne-membrii Consiliului Europei Belarus, Costa Rica*, Mexic şi Maroc.
[2] Statele pentru care, în prezent, Protocolul adiţional este în vigoare sunt cele din nota precedentă, mai puţin cele marcate acolo cu asterisc.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.