Criminalitatea organizată în contextul globalizării şi al globalităţii
Ovidiu Predescu - noiembrie 1, 2015„Cu cât vom înţelege mai bine felul cum conducătorii pierd contactul cu realitatea sau motivul pentru care revoluţiile produc dictatori mai frecvent decât produc fericire sau pentru care unele regiuni ale lumii sunt mai bogate decât altele, cu atât ne va fi mai uşor să ne înţelegem propriile vremuri”.
(Andrew Marrr, Istoria lumii)
„Trăim într-o lume complexă, integrată, care pe deasupra se schimbă dinamic şi pare tot mai greu de cuprins. Trăim în vremuri de transformări exponenţiale”, ne spune cunoscutul psiholog Reiner Neumann în cartea sa Puterea puterii[1].
În completare, vin şi arăt că trăim într-o lume care păşind dincolo de pragul geopoliticii (ca ştiinţă a cuceririi planetei, nu a implicării paşnice în ea[2]), a unui singur centru de putere mondială, maximum două până la sfârşitul Războiului Rece, îşi caută în prezent unitatea. Şi aceasta pe fondul globalizării – ca proces de expansiune a comerţului şi a investiţiilor – care se derulează de câteva decenii bune în sfera globalităţii sau mondializării, ca să ne referim la termenul folosit pentru aceasta de francezi[3], globalitate care este o stare sau o conduită, o realitate dincolo de globalizare, ce implică din start apariţia mai multor centre de putere.
Cu referire la globalizare, fostul secretar general al O.N.U., Kofi Annan, declara că aceasta „este o sursă de noi provocări pentru umanitate. Numai o organizare mondială este capabilă să facă faţă provocărilor la nivel planetar. Când acţionăm împreună, suntem mai puţin vulnerabili faţă de catastrofele care ne lovesc pe fiecare dintre noi[4]”.
În acest cadru, apar mai multe întrebări care necesită răspunsuri rapide şi adecvate, şi anume: cum se conduc societăţile în condiţiile globalizării şi mai ales cum este gestionată globalitatea[5], sau mai bine zis geomodernitatea cea care reflectă gradul contemporan de civilizaţie în plină eră a informaticii şi a tehnologiilor înalte? De asemenea, care este în aceste circumstanţe rolul statului modern, al statului de drept, în situaţia în care acesta nu mai este considerat actor principal al globalizării[6] (după unii autori[7] – nu puţini – fiind vorba chiar despre dispariţia treptată a statului, după alţii, statul social şi-ar fi încheiat misiunea istorică, fiind de preferat ca o ţară să fie condusă asemenea unei corporaţii, adică să se adapteze exigenţelor dinamismului şi forţei antreprenoriale[8])?
Referitor la acest din urmă subiect şi apreciind că statul de drept nu şi-a încheiat misiunea, alte două întrebări pretind răspuns. Una priveşte limita inferioară sau pragul până la care statul şi instituţiile sale pot ceda din atribute şi răspunderi, iar cea de-a doua este adresată sarcinilor sale noi, impuse de globalizare sau de noile înfăţişări pe care interesele sale ireductibile le iau în noul context al lumii.[9]
Referindu-ne, aici şi acum, doar la ordinea internă şi aplicarea justiţiei, susţinem – alături de alţi autori[10] – că globalitatea nu le poate asigura, astfel că statele şi instituţiile lor sunt chemate încă o dată să facă faţă la sfidări mai mult sau mai puţin noi: trafic de arme, spălarea banilor, crimă organizată, corupţie, trafic de droguri şi de persoane, terorism, criminalitate informatică etc. Totodată, chiar dacă multe din atribuţiile care revin astăzi centrului, adică statului, vor fi preluate de autorităţile regionale şi locale, totuşi sistemul pieţelor nu poate funcţiona decât în interiorul unui stat de drept, unde domneşte ordinea, unde legea este aplicată şi unde infractorii sunt pedepsiţi, altfel ar fi un derapaj inevitabil spre sistemele mafiote[11].
Astăzi suntem martori, mai mult sau mai puţin conştienţi, ai unor acţiuni, tot mai numeroase şi mai bine organizate, atât pe plan local, cât şi internaţional îndreptate împotriva instituţiilor statului naţional – stat de drept pentru slăbirea rolului şi forţei lor, care au ca scop chiar dezagregarea acestora prin transferul puterii către grupuri de interese transnaţionale cu o natură complexă politică, economică şi financiar-bancară. Acestea urmăresc instaurarea unei noi ordini – ordinea lor –, ce nu are nimic în comun cu ordinea şi legea specifice unui stat de drept – fundament al unei democraţii solide, cu un sistem politico-economic stabil. „Toată lumea este de acord că trebuie să existe un stat de drept puternic”, spunea laureatul premiului Nobel pentru economie în 2001 Joseph E. Stiglitz în cartea sa „Preţul inegalităţii”, publicată în S.U.A. în anul 2012. Şi tot el continua: „dar contează şi ce fel de legi există şi cum sunt ele aplicate[12]”.
Referindu-se la S.U.A., celebrul economist remarca faptul că „legile şi reglementările, precum şi modul în care sunt ele implementate şi aplicate reflectă interesele păturii de la vârful societăţii mai mult decât pe cele ale oamenilor aflaţi la mijlocul şi la baza piramidei sociale. Inegalitatea crescândă, combinată cu un sistem viciat de finanţare a campaniilor electorale, riscă să transforme sistemul juridic… într-o mascaradă de justiţie”. Chiar dacă unii pot să-l numească în continuare „stat de drept”, ceea ce cândva însemna „dreptatea pentru toţi’’ este azi înlocuită de sintagma „dreptăţii pentru cine şi-o poate permite”. Iar numărul celor care şi-o pot permite se diminuează cu repeziciune, concluzionează acelaşi Stiglitz[13]. Mutatis mutandis, dacă trecem Atlanticul şi analizăm situaţia din Europa, inclusiv din ţara noastră, lucrurile nu stau deloc mai bine.
Percepută, nu demult, ca o ameninţare locală, criminalitatea organizată s-a transformat în epoca postmodernă, caracteristică primilor 15 ani ai acestui secol, într-un fenomen internaţional şi deosebit de alarmant din cauza urmărilor negative pe care le produce pe toate planurile vieţii politice, economice, sociale şi culturale. De pildă, deschiderea graniţelor dintre statele membre ale U.E., pe lângă aspectele pozitive pe care le-a adus în viaţa cetăţenilor europeni, a facilitat, din nefericire, şi activităţile organizaţiilor criminale care operează pe teritoriul european.
Prin eliminarea controalelor de la frontieră s-a produs internaţionalizarea crimei, fostele organizaţii criminale naţionale şi-au extins cu celeritate activităţile criminale pe teritoriul altor state fie prin simpla expansiune a grupului structurat, fie prin realizarea de legături cu alte organizaţii criminale, dar şi prin unirea mai multor astfel de organizaţii din state diferite[14]. Totodată, creşterea volumului comerţului internaţional, precum şi dezvoltările fără precedent în domeniul tehnologiei şi al informaţiei au influenţat, la rândul lor, sporirea considerabilă a criminalităţii organizate, care ameninţă siguranţa şi prosperitatea pretutindeni şi loveşte în securitatea şi stabilitatea globală. Astfel, criminalitatea organizată a devenit unul dintre pericolele cele mai grave la adresa existenţei, stabilităţii şi continuităţii societăţilor statale.[15]
În raportul lansat în iunie 2010, intitulat „Globalizarea criminalităţii: Evaluarea pericolului crimei organizate transnaţionale”, Antonio Maria Costa, directorul executiv al Biroului Naţiunilor Unite de luptă împotriva drogurilor şi a criminalităţii (UNODC) afirma: „Crima organizată s-a globalizat şi a devenit una dintre principalele puteri economice şi armate ale lumii[16]”.
Cu privire la U.E., această globalizare a fost facilitată nu numai prin fenomenul de globalizare şi de deschiderea frontierelor dintre statelor membre, dar şi prin lipsa unor mijloace efective de prevenire şi combatere a criminalităţii organizate la nivel internaţional, prin inexistenţa unor instrumente care să faciliteze colaborarea între instituţiile statelor.
Concluziile raportului „Globalizarea criminalităţii…” cu referire la continentul european sunt elocvente în ceea ce priveşte necesitatea colaborării statelor, a coordonării acestor activităţi de la nivelul central al U.E.
Aceste concluzii sunt justificate dacă privim la realitatea din teren. Astfel, Europa a devenit cea mai dezvoltată piaţă regională pentru heroină (cu o valoare de 20 de miliarde de dolari). De pildă, Rusia este acum naţiunea cu cel mai mare consum de heroină de pe planetă (70 de tone), iar, aşa cum susţinea Costa, „Drogurile ucid 30.000-40.000 de tineri ruşi în fiecare an, de două ori mai mult decât numărul soldaţilor din Armata Roşie care au fost ucişi în timpul invaziei din Afganistan în anii ᾽80”. Totodată, în Europa sunt aproximativ 140.000 de victime ale traficului de persoane exploatate sexual, care generează exploatatorilor un venit anual brut de 3 miliarde de dolari. Acelaşi Antonio Maria Costa aprecia că „Pe plan mondial, există milioane de sclavi moderni al căror preţ este negociat la valori reale, practica nefiind mult diferită de cea utilizată în urmă cu secole[17]”.
Relevăm că enumerarea şi analiza măsurilor şi instrumentelor de prevenire şi combatere a criminalităţii adoptate atât la nivelul O.N.U., cât şi la cel al U.E. nu fac obiectul acestui editorial. Considerăm că acest lucru revine specialiştilor domeniului – teoreticieni şi practicieni – care vor aborda aceste subiecte în contextul evoluţiei, tendinţelor şi perspectivelor devianţei şi criminalităţii pe plan naţional, european, precum şi internaţional, cu prilejul unor conferinţe, dezbateri, mese rotunde etc. cu caracter naţional şi internaţional. Mă aştept ca materialele elaborate de aceştia să conţină atât propuneri pertinente de îmbunătăţire a legislaţiei în materie, cât şi soluţii de perfecţionare şi eficientizare a acţiunilor de prevenire şi combatere a criminalităţii organizate.
P.S.: Cele menţionate mai sus, din păcate, sunt confirmate de recentele atentate teroriste de la Paris, din 13 noiembrie a.c., revendicate de Statul islamic. Acestea sunt cele mai sângeroase din Europa, de la cele din Madrid, 2004. Astfel, la Paris (de pildă, în zona Bataclan, la sala de concerte, au fost omorâţi peste 80 de tineri care asistau la un concert rock) au murit cel puţin 129 de oameni (printre care şi doi români) iar 352 au fost răniţi (doi dintre aceştia sunt români)[18], cu precizarea că aceste nedorite date nu sunt definitive, multe dintre persoanele rănite fiind în stare gravă. Însă, mai ales, trebuie subliniat caracterul premeditat şi bine organizat al acestor atentate. Astfel, în seara de 13 noiembrie a.c., au avut loc explozii lângă Stade de France, unde se desfăşura meciul amical de fotbal dintre naţionalele Franţei şi Germaniei, în prezenţa preşedintelui francez, François Hollande, şi a unor oficiali germani, dar şi a unui număr mare de suporteri, exploziile fiind provocate de kamikaze care s-au detonat cu această ocazie. În acelaşi timp, s-au produs incidente armate în zonele Fontaine au Roi, Charonne şi Bataclan, soldate, de asemenea, cu morţi şi răniţi.
Prin urmare, o dată în plus, apreciem că este imperios necesar să se adopte urgent reglementări cu caracter juridic la nivel naţional, regional (în special la cel al U.E.), cât şi internaţional (a se vedea O.N.U.) care să vizeze întărirea statului de drept, precum şi o mai bună şi eficientă organizare şi funcţionare a instituţiilor sale fundamentale în beneficiul ocrotirii democraţiei şi a valorilor sale. În plus, pentru a face faţă unor asemenea provocări la nivel planetar – criminalitatea organizată ocupând un loc de frunte – trebuie ca statele de drept, prin instituţiile lor abilitate, să acţioneze împreună pentru prevenirea şi combaterea unor catastrofe, cum ar fi cele rezultate din acţiunile teroriste, din actele extremiste, precum şi din cele care promovează ura pe criterii etnice, religioase, culturale ş.a.
* O parte din conținutul acestui editorial se regăsește în cuprinsul comunicării autorului susținută cu prilejul Conferinței naționale cu participare internațională „Devianță si criminalitate. Evoluție, tendințe și perspective”, Bacău, 19 noiembrie 2015.
[1] R. Neumann, Puterea puterii, Ed. Baroque Books & Arts – Colecţia Savoir-Vivre, Bucureşti, 2015, p. 24.
[2] M. Maliţa, Zece mii de culturi, o singură civilizaţie. Spre geomodernitatea secolului XXI, ed. a II-a revăzută, Ed. Nemira, Bucureşti, 2001, p. 121.
[3] Ibidem, p. 145.
[4] A se vedea F.D. Căşuneanu, Măsuri de combatere a grupului criminal organizat adoptate la nivelul Uniunii Europene, în Dreptul nr. 3/2012, p. 196.
[5] M. Maliţa, op. cit., 140.
[6] Ibidem, p. 123.
[7] Ibidem, p. 123 şi p. 331-332 (Note – Capitolul IX).
[8] R. Zink, Instalarea fricii, Editura Humanitas, Bucureşti, 2015, p. 96.
[9] M. Maliţa, op. cit., p. 124.
[10] Ibidem, p. 128.
[11] Ibidem, p. 146.
[12] J. Stiglitz, Preţul inegalităţi. Cum societatea divizată din ziua de astăzi ne pune în pericol viitorul, Ed. Publica, Bucureşti, 2013, p. 338.
[13] Ibidem, p. 339.
[14] F.D. Căşuneanu, op. cit., p. 196.
[15] L.C. Kövesi, Combaterea crimei organizate prin dispoziţii de drept penal (Teză de doctorat), Timişoara, 2011, p. 7.
[16] F.D. Căşuneanu, op. cit., p. 196.
[17] Ibidem, pp. 196-197.
[18] C. Pescaru, D. Robu, D. Toea, F. Necula, Atentate teroriste la Paris: Masacru cu 129 de morţi şi 352 de răniţi…, disponibil la adresa www.ziare.com, accesată la data de 15 noiembrie 2015.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.