Cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor (Partea a II-a)

Vezi și Rezerva soțului supraviețuitor (Partea I)

1. Cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor

Potrivit art. 1090 alin. (1) C. civ., „liberalitățile neraportabile făcute soțului supraviețuitor, care vine la moștenire în concurs cu alți descendenți decât cei comuni lor, nu pot depăși un sfert din moștenire și nici partea descendentului care a primit cel mai puțin”.

Legiuitorul a înțeles să reglementeze cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor în ipoteza în care acesta vine în concurs la moștenirea defunctului cu descendenții dintr‑o căsătorie anterioară, fiind asimilată acestei situații și ipoteza copilului din afara căsătoriei, respectiv acei copii concepuți cu o altă persoană decât soțul supraviețuitor, cei din adopția încheiată anterior noii căsătorii sau a celui rezultat din reproducerea umană asistată cu terț donator, consimțită doar de defunct. Sunt avuți în vedere atât descendenții de gradul I, cât și cei de grade subsecvente, aceștia putând veni la moștenire prin reprezentare sau în nume propriu. Textul legal se aplică atât în situația în care există un singur descendent dintr‑o căsătorie anterioară, cât și în situația în care există mai mulți descendenți, eventual aflați și în cazurile asimilate. Rațiunea instituirii cotității disponibile speciale este aceea de a proteja descendenții care nu sunt comuni cu soțul supraviețuitor, de actele liberale ale defunctului făcute sub influența soțului din căsătoria ulterioară, în sensul de a‑l gratifica pe acesta din urmă în defavoarea copiilor săi, aflați în situația premisă a textului legal, precum și a situațiilor asimilate acesteia. Astfel, defunctul nu îl poate gratifica pe soțul supraviețuitor în limitele cotității disponibile ordinare ci doar în limitele unei cotități disponibile speciale, care, potrivit reglementării legale, are un maxim fix de 1/4 din moștenire și un maxim variabil constând în partea descendentului care a luat cel mai puțin.

Descendentul care solicită aplicarea textului art. 1090 C. civ. trebuie să îndeplinească condițiile generale pentru a moșteni, respectiv să aibă capacitate succesorală, vocație succesorală, să nu fie nedemn și să nu fie renunțători.

Limitele în care soțul supraviețuitor poate fi gratificat prin liberalități (donații și legate) de către defunct sunt următoarele:

– partea descendentului care a luat cel mai puțin (limita maximă variabilă);

– cota de 1/4 din moștenire (limita superioară fixă).

Prin partea copilului care a primit cel mai puțin vom înțelege situația în care există mai mulți descendenți iar doar unul dintre aceștia (sau mai mulți, dar nu toți), fie beneficiază numai de rezerva succesorală întrucât a fost dezmoștenit direct, fie nu a fost gratificat prin donații scutite de raport sau prin legate, precum ceilalți descendenți, fie, deși a fost gratificat prin donații scutite de raport sau prin legate, totuși primește mai puțin decât alți descendenți. De asemenea, avem în vedere și situația în care la moștenire vin două sau mai multe persoane care reprezintă împreună un descendent al defunctului predecedat sau nedemn, în concurs cu alți descendenți în nume propriu și cu soțul supraviețuitor[1].

Potrivit art. 1089 C. civ., „cotitatea disponibilă este partea din bunurile moștenirii care nu este rezervată prin lege și de care defunctul poate dispune în mod neîngrădit prin liberalități”. Așadar, prin prevederile art. 1090 alin. (1) C. civ. se instituie o cotitate disponibilă specială a soțului supraviețuitor, diferită de cotitatea disponibilă ordinară prevăzută de art. 1089 C. civ., atunci când soțul supraviețuitor vine la moștenire în concurs cu descendenții defunctului din altă căsătorie sau în situațiile asimilate acesteia.

În ceea ce privește atribuirea diferenței dintre cotitatea ordinară și cotitatea disponibilă specială, art. 1090 alin. (2) C. civ. prevede că, „dacă defunctul nu a dispus prin liberalități de diferența dintre cotitatea disponibilă stabilită potrivit art. 1089 C. civ. și cotitatea disponibilă specială, atunci această diferență revine descendenților”.

Nu trebuie pierdut din vedere faptul că defunctul va putea dispune de diferența între cotitatea disponibilă ordinară și cea specială în favoarea unor terți, limitarea din art. 1090 C. civ. privind doar liberalitățile făcute soțului supraviețuitor din ultima căsătorie. Doar în ipoteza în care defunctul nu a dispus de această parte, ea se va atribui potrivit art. 1090 alin. (2) C. civ., descendenților.

În ceea ce privește liberalitățile neraportabile la care se referă textul art. 1090 C. civ., precizăm că descendentul se poate prevala de aceste dispoziții legale[2]:

– în ipoteza în care defunctul a făcut în favoarea soțului supraviețuitor donații în timpul căsătoriei lor, sau chiar anterior acesteia, dacă donația se dovedește a constitui cauză impulsivă și determinantă în încheierea căsătoriei. Donațiile trebuie să fie neraportabile, așa cum prevede textul legal, deoarece în ipoteza în care donația este raportabilă, aceasta va fi readusă la moștenire, în natură sau prin echivalent;

– în ipoteza în care defunctul a făcut legate în favoarea soțului supraviețuitor. În acest caz nu prezintă importanță data testamentului, pentru că și în ipoteza în care data acestuia este anterioară căsătoriei se presupune că testatorul nu a revenit asupra dispozițiilor sale tocmai datorita influenței soțului. Așadar, dispozițiile art. 1090 C. civ. sunt incidente indiferent dacă data testamentului este anterioară încheierii noii căsătorii sau ulterioară acestui moment;

– în ipoteza în care defunctul a dezmoștenit direct pe descendenții săi care nu sunt comuni cu soțul supraviețuitor, iar soțul supraviețuitor este cel care beneficiază de această dezmoștenire. Astfel, potrivit art. 1090 alin. (3) C. civ., „dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător atunci când descendentul menționat la alin. (1) a fost dezmoștenit direct, iar de această dezmoștenire ar beneficia soțul supraviețuitor(s.n.). Astfel, dezmoștenirea descendenților defunctului care nu sunt comuni cu soțul supraviețuitor va opera numai în limita cotității disponibile speciale, iar, în acest caz, soțul supraviețuitor va prelua cotitatea disponibilă specială în calitate de moștenitor legal, și nu de legatar. Este de remarcat reglementarea separată a dezmoștenirii, în acest caz nefiind vorba despre o liberalitate (donație sau legat).

În concluzie, liberalitățile care nu pot depăși cotitatea specială sunt donațiile scutite de raport ce au fost făcute soțului supraviețuitor înaintea căsătoriei, însă în vederea încheierii căsătoriei, precum și cele făcute în timpul căsătoriei. În privința legatelor precizăm că sunt vizate legatele făcute soțului supraviețuitor, indiferent de data testamentului.

În esență, ordinea operațiunilor pentru stabilirea cotelor care se cuvin moștenitorilor în cauză este următoarea:

– etapa I: din moștenire se deduce valoarea rezervei totale (rezerva soțului supraviețuitor + rezerva descendenților), stabilindu‑se astfel cotitatea disponibilă ordinară;

– etapa a II‑a: din cotitatea disponibilă ordinară se deduce cotitatea disponibilă specială (fie maximul variabil, fie maximul fix, oricare este mai mic);

– etapa a III‑a: diferența dintre cotitatea disponibilă ordinară și cea specială se atribuie descendenților, în plus față de rezerva lor succesorală, dacă defunctul nu a dispus de această diferență prin liberalități.

Dacă soțul supraviețuitor gratificat (ex. legat universal) vine la moștenire în concurs cu un descendent al defunctului care nu este și descendent al soțului supraviețuitor, cotele succesorale se vor calcula astfel:– rezerva soțului supraviețuitor este de 1/8 din moștenire (1/2 din cota legală de 1/4), rezerva copilului este de 3/8 din moștenire (1/2 din cota legală de 3/4), iar cotitatea disponibilă ordinară este de 1/2 din moștenire;

– comparând cotitatea disponibilă ordinară cu limitele impuse de art. 1090 alin. (1) C. civ., constatăm că raportarea se va face la maximul fix de 1/4 din moștenire (deoarece rezerva descendentului depășește această limită, evident, partea descendentului va depăși această limită), ce poate fi atribuit cu titlu de cotitate disponibilă specială soțului supraviețuitor;

– diferența dintre cotitatea disponibilă ordinară și cea specială (1/2 – 1/4 = 1/4), va reveni descendentului, cu excepția cazului în care defunctul nu a dispus de aceasta în favoarea unui terț;

Ca urmare, soțului supraviețuitor nu‑i poate reveni întreaga cotitate disponibilă ordinară, ci acestuia i se va atribui: 1/8 cu titlu de rezervă succesorală; 1/4 cu titlu de cotitate disponibilă specială. Astfel, soțul supraviețuitor va culege 3/8 din moștenire [1/8 rezerva succesorală + 1/4 cotitatea disponibilă specială]. Descendentul va culege 5/8 din moștenire, respectiv 3/8 cu titlu de rezervă succesorală; 1/4 diferența dintre cotitatea disponibilă ordinară și cea specială (1/2 – 1/4 = 1/4).

Dacă soțul supraviețuitor gratificat (ex. legat universal) vine la moștenire în concurs cu doi copii (cel puțin unul nefiind comun cu soțul supraviețuitor), cotele succesorale se vor calcula astfel: rezerva soțului supraviețuitor este de 1/8 din moștenire, rezerva fiecărui copil este de 3/16 din moștenire (1/2 din cota legală de 3/8), iar cotitatea disponibilă ordinară este 1/2 din moștenire.

Comparând cotitatea disponibilă ordinară cu limitele impuse de art. 1090 alin. (1) C. civ., constatăm că raportarea se va face, într‑o primă etapă, la cea de‑a doua limită impusă de această dispoziție legală. Așadar, 3/16 din moștenire (adică partea din rezervă ce revine unui copil) ar urma să se atribuie cu titlu de cotitate disponibilă specială provizorie soțului supraviețuitor. La stabilirea cotității disponibile speciale va trebui însă să se țină cont de faptul că partea fiecărui copil va mai crește ca urmare a aplicării art. 1090 alin. (2) C. civ., ceea ce înseamnă ca soțul supraviețuitor va mai primi o parte pentru completarea cotității speciale, aceasta din urmă însă neputând depăși cealaltă limită de 1/4 din moștenire. Diferența dintre cotitatea disponibilă ordinară și cea specială provizorie va reveni copiilor [art. 1090 alin. (2) C. civ.], dar și soțului supraviețuitor (pentru întregirea cotității speciale la nivelul părții culese de un copil, dar fără a depăși 1/4 din moștenire). Împărțind diferența de 5/16 la 3 (numărul de copii + 1), s‑ar obține 5/48, însă cotitatea specială nu poate fi completată cu această fracție, deoarece s‑ar depăși limita de 1/4 din moștenire (3/16+5/48 > 1/4), deci cotitatea specială se va întregi doar cu 1/16, fiind deci de 3/16+1/16, adică de 1/4. Restul de 4/16 se va împărți între cei doi copii.

Ca urmare, soțul supraviețuitor va culege 6/16 din moștenire [1/8 rezerva succesorală + (3/16 + 1/16) cotitatea disponibilă specială], iar fiecare copil va culege 5/16 din moștenire [3/16 cu titlu de rezervă succesorală + 2/16 cu titlu de parte ce revine fiecărui copil din diferența dintre cotitatea disponibilă ordinară și cea specială].

 

2. Sancțiunea depășirii cotității disponibile speciale a soțului supraviețuitor

Codul civil nu prevede o sancțiune specială în cazul încălcării cotității disponibile speciale a soțului supraviețuitor, prin liberalitățile făcute de defunct atunci când soțul supraviețuitor vine în concurs cu descendenții defunctului dintr‑o altă căsătorie sau în situațiile asimilate acesteia. În cazul încălcării prevederilor art. 1090 C. civ., liberalitățile respective nu vor fi desființate, ci se va face aplicarea dispozițiilor legale referitoare la reducțiunea liberalităților excesive în limitele cotității disponibile speciale.

Așa cum s-a subliniat în doctrină, textul art.1090 C. civ, nu este de natură să creeze o incapacitate nici în ceea ce îl privește pe de cujus de a dispune prin liberalități, nici în ceea ce îl privește pe soțul supraviețuitor de a primi liberalități și că dacă ar fi fost vorba despre vreo incapacitate civilă, sancțiunea atrasă ar fi fost nulitatea liberalității, pentru partea care excedează cotității disponibile speciale, ceea ce nu este însă cazul. În esență se conchide că legiuitorul a dorit doar să limiteze emolumentul succesoral de care poate beneficia soțul supraviețuitor atunci când acesta vine la moștenire în concurs cu descendenți care nu sunt comuni lui și defunctului[3].

Art. 1092 C. civ. prevede că, „după deschiderea moștenirii, liberalitățile care încalcă rezerva succesorală sunt supuse reducțiunii, la cerere”. Reducțiunea liberalităților excesive va fi supusă următoarelor reguli:

a) reducțiunea poate fi invocată numai de descendentul căruia i‑a fost recunoscut dreptul la cotitatea disponibilă specială și care vine efectiv la moștenire, respectiv descendentul din altă căsătorie, din afara căsătoriei, adoptat sau rezultat din procedura reproducerii asistate medical, care nu este comun cu soțul supraviețuitor. Deși, astfel cum am văzut în exemplele oferite, de efectele reducțiunii profită și descendenții din ultima căsătorie a defunctului, totuși ei nu pot cere reducțiunea întemeiat pe prevederile art. 1090 C. civ. De reducțiune vor profita, de asemenea, în mod indirect și legatarii conjunctivi ai soțului supraviețuitor, dar aceștia nu pot invoca prevederile art. 1090 C. civ. În alte cuvinte, acțiunea în reducțiunea liberalităților care încalcă cotitatea disponibilă specială aparține doar descendenților ce nu sunt comuni cu soțul supraviețuitor, doar ei putând invoca în favoarea lor aplicarea textului art. 1090 C. civ.;

b) dacă defunctul a făcut liberalități și altei persoane, alături de soțul supraviețuitor, vor fi avute în vedere ambele cotități disponibile, atât cea specială, cât și cea ordinară. Liberalitățile făcute soțului supraviețuitor vor trebui să se încadreze în cotitatea disponibilă specială, ceea ce excedează urmând a fi supus reducțiunii. Pe de altă parte, liberalitățile făcute soțului supraviețuitor împreună cu liberalitățile făcute celeilalte persoane nu trebuie să depășească cotitatea disponibilă ordinară, în caz de depășire operând reducțiunea.

Reducțiunea liberalităților excesive este reglementată în art. 1091‑1099 C. civ., legiuitorul consacrând o anumită ordine în care această operațiune se efectuează. În situația în care încălcarea cotității disponibile speciale a fost făcută prin donații deghizate sau donații simulate prin interpunere de persoană, sancțiunea care intervine este nulitatea, deoarece se prezumă că au fost făcute în scopul fraudării intereselor copiilor defunctului din căsătoria anterioară (chiar și în ipoteza în care aceste donații sunt făcute fără a se depăși cotitatea disponibilă specială), potrivit art. 1033 C. civ.

Invocarea nulității poate fi făcută de orice descendent al defunctului care vine la moștenire, revenindu‑i sarcina de a dovedi deghizarea sau interpunerea de persoana. Pentru a dovedi aceste aspecte se pot utiliza orice mijloace de probă. Din cauza dificultăților de probă, art. 1033 alin. (2) C. civ. a instituit o prezumție relativă în privința persoanelor interpuse. Astfel, este prezumată persoană interpusă, până la proba contrară, orice rudă a donatarului la a cărei moștenire acesta ar avea vocație în momentul donației și care nu a rezultat din căsătoria cu donatorul.

 

3. Concluzii

Legiuitorul a înțeles să reglementeze cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor în ipoteza în care acesta vine în concurs la moștenirea defunctului cu descendenții dintr‑o căsătorie anterioară în scopul de a-i proteja pe aceștia din urmă de actele de liberalitate făcute în favoarea soțului supraviețuitor. Prezenta parte a studiului a analizat limitele cotității disponibile speciale a soțului supraviețuitor, precum și sancțiunea incidentă în ipoteza depășirii acesteia.

Bibliografie

– G. Boroi, C.A. Anghelescu, I. Nicolae, Fișe de drept civil, ed. a 6-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2021;

– Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed .Universul Juridic, București, 2003;

– J. Kocis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016;

– I. Nicolae, Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016.
DOWNLOAD FULL ARTICLE


* Prezenta parte reprezintă o dezvoltare și adăugire la materialul publicat anterior în lucrarea intitulată Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016.

[1] G. Boroi, C.A. Anghelescu, I. Nicolae, Fișe de drept civil, ed. a 6-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2021, pp. 683-684.

[2] Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, București, 2003, pp. 322‑323.

[3] J. Kocis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 225.

 

Cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor (Partea a II-a) was last modified: iunie 28th, 2022 by Ioana Nicolae

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista