Convenţia de alegere a legii aplicabile – construcţie specifică raporturilor de drept privat cu element de extraneitate

2. Regulamentul nr. 1259/2010 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorțului și separării de corp[19]

Conceput ca instrument care să consolideze poziția de autonomie a părților în materie de divorț și de separație de corp, Regulamentul nr. 1259/2010 consacră aplicarea universală a legii desemnate în temeiul său. Prin urmare, soții au libertatea de a indica drept aplicabilă chiar și o lege care nu este legea unui stat membru participant la forma consolidată de cooperare internațională. Premisa declarată a spațiului de libertate oferit părților în alegerea legii este mobilitatea în creștere a cetățenilor, ceea ce impune un mai mare grad de flexibilitate și de securitate juridică. În ceea ce privește alegerea legii în modalitatea încheierii convenției de alegere a legii aplicabile, aceasta este condiționată de informarea soților asupra conținutului dreptului național și asupra normelor europene, inclusiv cu privire la procedurile în materie de divorț și de separare de corp (considerentul 16)[20].

Convenția de alegere a legii aplicabile este elementul inedit impus pe calea cooperării consolidate prin intermediul Roma III. Posibilitatea soților de a desemna, ei înșiși, dreptul aplicabil desfacerii căsătoriei, prin puncte de legătură diverse, a condus la afirmarea contractualizării divorțului internațional[21].

Precizări privind alegerea, prin convenție, a legii aplicabile[22]:

1. Evantaiul legilor disponibile pentru a se aplica divorțului și separației de corp, include (alternativ):

a. legea statului pe al cărui teritoriu soții își au reședința obișnuită la data încheierii acordului. Acordul de alegere a legii aplicabile se poate încheia odată cu convenția matrimonială sau ulterior acesteia;

b. legea statului pe teritoriul căruia soții au avut ultima reședință obișnuită, cu condiția ca unul dintre ei să continue a locui în reședința respectivă, la data încheierii acordului. Soluția pentru conflictul mobil de legi este legea nouă. „Ultima reședință obișnuită” atrage aplicarea legii statului ultimei reședințe obișnuite, adică aplicarea legii noi (dacă este îndeplinită și cerința expres menționată: unul dintre soți, cel puțin, să mai locuiască la adresa ultimei reședințe obișnuite, în momentul perfectării convenției);

c. legea statului cetățeniei unuia dintre soți la data încheierii acordului. Cetățenia, ca punct de legătură, intră în concurs cu reședința obișnuită comună, ca una dintre variantele posibile;

d. legea forului. Variantă de rezervă, legea forului este, îndeobște, cea mai comodă alternativă și este cea mai apropiată soților, din punctul de vedere al cunoașterii conținutului acesteia.

2. Obiectul convenției îl constituie alegerea legii care se va aplica divorțului sau/ și separării de corp, respectiv modificarea legii inițial alese. Dreptul pe care îl vor desemna părțile nu se aplică materiilor care sunt excluse din aria Regulamentului, conform art. 1 alin. 2 lit. a)-h) (capacitatea juridică a persoanelor fizice; existența, valabilitatea, recunoașterea căsătoriei; anularea căsătoriei; numele soților; consecințele referitoare la efectele patrimoniale ale căsătoriei și răspunderea părintească; obligațiile de întreținere; fiducia și problemele de succesiune).

În schimb, legea desemnată de părți se aplică transformării separării de corp în divorț. În lipsă de înțelegere contrară a soților, legea aplicabilă divorțului este legea care a fost aplicată separării de corp. Prin excepție, dacă legea care s-a aplicat separării de corp nu prevede transformarea acesteia în divorț, iar părțile nu au convenit altfel, se recurge la regulile de determinare obiectivă a legii, conform art. 8 din Regulament.

3. Condițiile de fond ale convenției de alegere a legii aplicabile („existența și valabilitatea acordului”, art. 6) sunt supuse legii care ar reglementa convenția, potrivit Regulamentului, dacă acordul ar fi valabil. Totuși, pentru a dovedi faptul că nu și-a exprimat consimțământul, soțul în cauză are o alternativă. El poate să invoce legea țării în care are reședința obișnuită la data sesizării instanței de judecată. Pentru aceasta, este necesar ca, din circumstanțele speței, să rezulte faptul că ar fi nerezonabil ca legea anterior amintită (cea indicată la art. 6 alin. 1) să stabilească efectele comportamentului său.

4. Convenția de alegere a legii aplicabile se încheie în formă scrisă și se impune a fi datată și semnată de către ambii soți. Regulamentul pune pe picior de egalitate forma scrisă și forma electronică, dacă aceasta din urmă permite consemnarea durabilă a conținutului documentului (este vorba despre suportul care permite stocarea, pe termen lung, a informațiilor digitale).

5. Momentul la care se încheie convenția de alegere a legii aplicabile este situat înainte de sesizarea jurisdicției. Prin excepție, în cazul în care legea forului permite, soții pot să desemneze legea aplicabilă și pe parcursul procedurii derulate în fața jurisdicției competente. Această prevedere (art. 5 alin. 2 din Regulament) este valabilă și pentru modificarea legii aplicabile. Jurisdicția competentă ia act de acordul soților (de desemnare a legii sau de modificare a legii) conform dispozițiilor din dreptul forului.

6. Convenția va indica legea aplicabilă, cu excluderea normelor de drept internațional privat ale țării respective, evitându-se astfel retrimiterea (art. 11).

7. Legea aleasă prin convenția părților își găsește aplicarea dacă nu este vădit incompatibilă cu ordinea publică a forului (art. 12). O aplicație particulară a ipotezelor de ordine publică de drept internațional privat este reglementată de art. 10 din Regulament. Dacă lex causae, aleasă de părți (sau determinată în mod obiectiv), nu prevede divorțul sau nu permite unuia dintre soți să divorțeze, din cauza apartenenței la unul dintre sexe, dacă nu reglementează egalitatea de acces la divorț sau la separația de corp, se aplică legea forului. Din formularea textului Regulamentului rezultă că, acele dispoziții care sunt restrictive, sub aspectele menționate, vor fi înlăturate ca inaplicabile (efectul negativ al ordinii publice în raporturile cu element de extraneitate), în locul acestora aplicându-se prevederile din dreptul forului (efectul pozitiv).

8. Convenția de alegere a legii este supusă regulilor determinate conform art. 14-16 din Regulament, în situații speciale. Pentru statul cu mai multe unități teritoriale, fiecare având propriul sistem de drept sau propriul ansamblu de norme referitoare la divorț/separația de corp, orice trimitere la legea unui astfel de stat se interpretează ca fiind făcută la legea în vigoare în unitatea teritorială relevantă. În cazul statului în care coexistă două sau mai multe sisteme de drept sau sisteme de norme aplicabile unor categorii de persoane diferite, trimiterea vizează sistemul juridic determinat de normele în vigoare în acel stat. Dacă nu există astfel de norme, se va aplica sistemul de drept cu care unul dintre soți sau ambii soți prezintă cele mai strânse legături.


[19] JO L 343/10 din 29 decembrie 2010.

[20] În conflictele de jurisdicții, prevederile referitoare la competența internațională fac obiectul Codului de procedură civilă (dreptul român) și al Regulamentelor nr. 2201/2003 și nr. 1215/2012 [pentru analiza dreptului român și a dreptului european, a se vedea V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă. Comentat și adnotat. Volumul II – art. 527-1134, Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 1688, p. 1677-1678; G. Boroi (coord.), Noul Cod de procedură civilă – comentariu pe articole, Vol. II. Art. 456-1134, ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 1016, p. 1009-1011].

[21] D. Eskenazi, La contractualisation du divorce international: Application le 21 juin 2012 du Règlement nº 1259/2010 sur la loi applicable au divorce, material consultat la 20 august 2016 (http://contentieux-et-resolution-des-litiges.uggc.com/2012/06/19/la-contractualisation-du-divorce-international-application-le-21-juin-2012-du-reglement-n12592010-sur-la-loi-applicable-au-divorce/).

[22] B. Audit, L. d’Avout, Droit international privé, op. cit., p. 664-665.

Convenția de alegere a legii aplicabile – construcție specifică raporturilor de drept privat cu element de extraneitate was last modified: decembrie 19th, 2016 by Călina Jugastru

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista