Convenţia de alegere a legii aplicabile – construcţie specifică raporturilor de drept privat cu element de extraneitate

IV. Convenția de alegere a legii aplicabile obligațiilor de întreținere

Dreptul internațional privat român trimite la textele dreptului european în materia obligațiilor de întreținere: Regulamentul nr. 4/2009 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere[14] și Protocolul de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor de întreținere[15].

Legea aplicabilă obligațiilor de întreținere are determinare obiectivă ori subiectivă. Normele conflictuale care concretizează manifestările voinței părților se găsesc în Protocolul din 2007[16].

Precizări privind acordul de alegere a legii aplicabile, încheiat între creditor și debitor (art. 8 din Protocol):

a. Convenția poate fi încheiată doar pentru a desemna legea aplicabilă obligațiilor de întreținere care decurg din relații de familie, rudenie, căsătorie sau alianță (inclusiv obligații de întreținere față de un copil, indiferent de starea civilă a părinților).

b. Acordurile de voință ale creditorului și ale debitorului pot desemna drept aplicabilă: legea oricărui stat a cărui cetățenie o are una dintre părți la data desemnării; legea statului reședinței obișnuite a uneia dintre părți la data desemnării; legea desemnată de părți ca fiind aplicabilă sau legea care se aplică în fapt regimului proprietății bunurilor lor; legea desemnată de părți ca fiind aplicabilă sau legea care se aplică în fapt divorțului sau separării lor legale.

Conflictul mobil are ca soluție legea de la data desemnării legii, chiar dacă anterior pactului de alegere, partea avea altă cetățenie (este vorba despre partea a cărei cetățenie este luată ca reper) sau chiar dacă, anterior alegerii, partea avea altă reședință obișnuită (este în discuție partea a cărei reședință obișnuită a fost luată în considerare).

c. Prin intermediul convenției, poate fi desemnată ca aplicabilă legea unuia dintre statele membre sau legea unui stat terț. Legea aleasă are vocație universală de aplicare.

d. Convenția se încheie în scris sau este înregistrată pe orice suport, astfel încât informațiile pe care le conține să fie accesibile și să poată fi utilizate pentru trimiteri ulterioare. Acordul de alegere a legii trebuie semnat de ambele părți.

e. Convenția nu poate fi încheiată atunci când are ca obiect obligațiile de întreținere cu privire la o persoană care nu a împlinit 18 ani sau cu privire la un adult care, din cauza unei deficiențe sau insuficienței capacităților personale, nu își poate apăra interesele. În aceste cazuri, se va aplica legea determinată conform celorlalte dispoziții ale Protocolului (fiind exclus art. 8).

f. Fără a aduce atingere legii desemnate prin acordul părților, posibilitatea creditorului de a renunța sau nu la dreptul de întreținere, este reglementată de legea statului reședinței obișnuite a acestuia la data alegerii legii aplicabile. Conflictul mobil este soluționat prin aplicarea legii vechi, adică legea statului pe al cărui teritoriu se găsește reședința obișnuită a creditorului la data convenției de alegere a legii. Legea nouă este, în acest context, legea statului reședinței obișnuite a creditorului, reședință stabilită ulterior desemnării legii aplicabile.

g. Legea aleasă de părți nu se aplică atunci când ar avea, în mod evident, consecințe incorecte sau inechitabile pentru oricare dintre părți. Prin excepție, această lege nu va fi înlăturată dacă, la momentul desemnării, părțile și-au exprimat consimțământul informat și au fost în deplină cunoștință de cauză cu privire la consecințele aplicării legii respective.

h. Alegerea părților nu poate viza normele de conflict. În caz contrar, aplicarea normelor de drept internațional privat are aptitudinea de a genera retrimiterea, ceea ce ar putea să atragă aplicarea unei alte legi decât cea desemnată de părți. Mecanismul retrimiterii este conceput pentru a crea o serie de trimiteri-retrimiteri de la un sistem de drept la altul, până la momentul când una dintre legile în prezență acceptă să guverneze raportul juridic. Statele preferă, de obicei, chiar în dreptul național, retrimiterea de gradul I și exclud din reglementare retrimiterea de gradul II, care complică șirul trimiterilor, uneori mult dincolo de previziunile părțile. Ori, în relațiile internaționale dintre particulari, este preferabilă previziunea și securitatea juridică ce conferă stabilitate circuitului privat[17].

i. În cazul în care legea aleasă prin convenție contravine vădit ordinii publice a forului, aplicarea sa poate fi refuzată, de către jurisdicțiile forului (art. 13). Codul român de procedură civilă lasă la latitudinea magistratului refuzul recunoașterii (art. 1097 alin. 1). Împrejurarea că instanța care a pronunțat hotărârea a aplicat o altă lege decât cea care ar fi fost determinată de dreptul internațional privat român (afară numai dacă procesul privește starea civilă și capacitatea unui cetățean român), iar soluția adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române, nu poate fi reținută pentru a refuza recunoașterea hotărârii străine.

j. Chiar și atunci când legea aplicabilă dispune altfel, stabilirea cuantumului întreținerii se va realiza în funcție de o dublă cerință: nevoile, respectiv, resursele părților și eventualele compensații oferite creditorului în locul plăților periodice de întreținere (art. 14).

k. În cazul statelor cu sisteme plurilegislative, Protocolul conține explicații referitoare la modul în care trebuie înțelese trimiterile la lege, autorități competente, organisme publice, reședința obișnuită și cetățenie (art. 16). În ce privește lex causae, aceasta este legea în vigoare în unitatea teritorială în discuție. Conflictele de legi interpersonale sunt soluționate prin aplicarea dreptului internațional privat al statului respectiv (art. 17). Dacă statul are mai multe sisteme juridice sau mai multe regimuri juridice aplicabile obligațiilor de întreținere, el nu este ținut să aplice Protocolul, pentru conflictele care apar între acele sisteme sau regimuri (întrucât sunt conflicte interne, între legile aceluiași stat, conform art. 15).

V. Convenția de alegere a legii aplicabile divorțului internațional

1. Dispozițiile dreptului internațional privat român

De comun acord, soții pot să aleagă legea aplicabilă divorțului, dintre variantele menționate la art. 2597 C. civ. Determinarea obiectivă intervine atunci când părțile nu au uzat de facultatea oferită de legiuitor (sau atunci când convenția de alegere a legii divorțului nu este valabilă). Întâia dată în dreptul internațional privat român, Codul civil oferă posibilitatea de a examina conținutul legilor eligibile și de a opta pentru aceea pe care părțile o consideră adecvată pentru a guverna desfacerea căsătoriei[18]. Este o reglementare modernă, „corectă” pentru părți, care nu se vor supune unui „dat”, ci au posibilitatea de a căuta și de a alege soluțiile optime pentru a gestiona finalul raporturilor juridice generate de căsătorie.

Calea de desemnare a legii divorțului sau separației de corp este convenția de alegere a legii aplicabile. Până la data sesizării autorității competente să pronunțe divorțul – cel mai târziu – soții optează, printr-o convenție încheiată în scris, semnată și datată de aceștia. Forma expres menționată de art. 2599 C. civ. este prevăzută ad solemnitatem. Prin excepție, instanța de judecată poate lua act de acordul părților cu privire la legea aplicabilă, până la primul termen la care acestea au fost legal citate (dispoziția legală nu are aplicabilitate atunci când o altă autoritate decât instanța judecătorească este competentă pentru divorț). Aceleași condiții privind forma și momentul încheierii acordului se impun respectate în cazul modificării legii aplicabile.

Pactul de alegere a dreptului aplicabil divorțului va include una dintre următoarele soluții:

a. legea statului pe teritoriul căruia soții au reședința obișnuită comună la data convenției. Legea veche (de la data încheierii acordului) va guverna raportul juridic și constituie soluția conflictului mobil de legi;

b. legea statului ultimei reședințe obișnuite comune, dacă cel puțin unul dintre soți mai locuiește acolo la data convenției. Ultima reședință obișnuită comună indică legea ultimului stat de reședință obișnuită comună, adică legea nouă în contextul conflictului mobil. Condiția suplimentară privește locuirea, de facto, în locuința respectivă;

c. legea statului de cetățenie a oricăruia dintre soți. În cazul desfacerii căsătoriei, punctul de legătură este menționat după reședința obișnuită, dar este alternativ, la determinarea subiectivă a legii aplicabile;

d. legea română. În calitate de lex fori, se aplică legea română, în măsura în care dispozițiile sale convin părților.

La schimbarea legii aplicabile, un nou acord va putea consemna alegerea exclusiv din setul opțiunilor anterior arătate. Separația de corp se bucură de aceleași prevederi ca și divorțul, în ceea ce privește legea aplicabilă – conform art. 2602 C. civ.


[14] Regulamentul se aplică tuturor obligațiilor alimentare care au ca sursă relațiile de familie, rudenie, căsătorie sau alianță (art. 1 alin. 1).

[15] Protocolul din 2007 a fost aprobat prin Decizia 2009/941/CE din 30 noiembrie 2007 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Protocolului de la Haga privind legea aplicabilă obligațiilor de întreținere, publicată în JO L 331/17 din 16 decembrie 2009.

[16] A se vedea, N. Diaconu, Legea aplicabilă obligației de întreținere cu element străin, în Analele Universității „Constantin Brîncuși” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, nr. 1/2012, p. 7-20.

[17] Convențiile internaționale, în general și regulamentele europene, în special, precizează în mod expres că prin „lege aplicabilă” relației cu element străin se înțelege sistemul de drept în vigoare într-un anumit stat, cu excluderea normelor de conflict. Retrimiterea este astfel exclusă, aplicându-se legea materială (substanțială) din sistemul de drept desemnat ca lex causae.

[18] Cu privire la legea aplicabilă divorțului, în dreptul internațional privat anterior noului Cod civil, a se vedea O. Ungureanu, C. Jugastru, A. Circa, Manual de drept internațional privat, Ed. Hamangiu, București, 2008, p. 222-223.

Convenția de alegere a legii aplicabile – construcție specifică raporturilor de drept privat cu element de extraneitate was last modified: decembrie 19th, 2016 by Călina Jugastru

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista