Convenţia de alegere a legii aplicabile – construcţie specifică raporturilor de drept privat cu element de extraneitate

3. Precizări referitoare la convenția de alegere a legii regimului matrimonial:

1. Părțile convenției de alegere a legii aplicabile sunt fie soții, fie viitorii soți. Acordul poate fi încheiat anterior căsătoriei, la momentul celebrării căsătoriei sau în timpul căsătoriei (art. 2591 alin. 1 C. civ.). Chiar dacă pactul de alegere a legii este încheiat de către viitorii soți, efectele se vor produce de la data încheierii căsătoriei, întrucât regimul matrimonial este grefat pe căsătorie. Atât alegerea regimului matrimonial, anterior căsătoriei, cât și alegerea legii aplicabile regimului matrimonial, înainte de căsătorie, produc efecte de la data căsătoriei.

2. Obiectul convenției de alegere este desemnarea sau modificarea legii aplicabile regimului matrimonial al soților. Într-o notă legislativă modernă, dreptul român este adeptul mutabilității legii aplicabile regimului matrimonial. Mutabilitatea regimului matrimonial este însoțită, în relațiile extranee, de posibilitatea ca soții să dea preferință unei alte legi decât cea inițial aleasă. Atâta timp cât ei pot reveni asupra regimului ales (pe considerentul că raporturile patrimoniale sunt optim organizate în cadrul unui alt regim matrimonial, cu atât mai mult, au libertatea de a face schimbări la nivelul legii aplicabile regimului matrimonial. Mutabilitatea legii aplicabile este prevăzută în dreptul european (noul Regulament nr. 1103/2016) și, în termeni apropiați, în noul Cod civil român.

Schimbarea opțiunii pentru competența legislativă poate avea loc oricând, cu respectarea cerințelor de valabilitate a formei convenției de alegere a legii (art. 2591 alin. 1 și 3 C. civ.). Legea nou aleasă produce efecte doar pentru viitor, dacă soții nu au dispus altfel. În niciun caz, modificarea legii aplicabile nu poate prejudicia drepturile dobândite de terți, împrejurare prevăzută expres de art. 2591 alin. 3 C. civ.

3. Condițiile de formă sunt guvernate, la alegerea părților, de legea aplicabilă regimului matrimonial sau de legea statului pe al cărui teritoriu se încheie convenția de alegere. Forma scrisă este necesară ad validitatem. Alegerea legii trebuie să fie expresă în cuprinsul contractului scris și datat de părți ori este necesar să rezulte neîndoielnic din clauzele convenției matrimoniale.

Aplicarea legii române pentru regimul matrimonial antrenează respectarea exigențelor de formă pe care această lege le prevede pentru valabilitatea convenției matrimoniale.

4. Acordul părților de alegere sau de modificare a legii cauzei, pentru regimul matrimonial, este fie un înscris distinct de convenția matrimonială, fie clauză în cadrul acesteia. În acest din urmă caz, alegerea legii este necesar a fi expresă ori trebuie să rezulte fără dubiu din redactarea convenției matrimoniale (art. 2591 alin. 2 C. civ.).

5. Opțiunea soților nu este în toate cazurile explicită. Uneori, ea trebuie dedusă din circumstanțe sau pe cale de interpretare. De pildă, apar dificultăți de identificare a voinței părților, în materia statutului personal confesional. Voința (se presupune, comună, a soților), poartă asupra ansamblului statutului religios, care este indivizibil și care are o latură personală și o latură patrimonială. Una dintre deciziile criticate în doctrină aparține Curții de casație franceze, care a atribuit actului încheiat de părți cu prilejul căsătoriei, valoarea unei alegeri exprese a legii aplicabile regimului matrimonial. De fapt, actul respectiv, indispensabil încheierii valabile a căsătoriei, producea efecte doar în materie succesorală[6]. În schimb, dacă legea este desemnată într-o manieră clară, la momentul celebrării căsătoriei, fiind consemnată în răspunsurile pe care le oferă soții la interpelările ofițerului de stare civilă, alegerea legii respectă procedura legală[7].

4. Regulamentul nr. 1103/2016 de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul competenței, legii aplicabile, recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești în materia regimurilor matrimoniale

Forma consolidată adoptată recent pentru o parte dintre statele membre instituie o cooperare pe domeniul regimurilor matrimoniale[8], menită să ofere cuplurilor căsătorite securitatea juridică și previzibilitatea necesare în privința administrării curente a bunurilor soților și lichidarea regimului matrimonial, consecutivă separării soților sau decesului unuia dintre soți.

Normă de bază în contextul Regulamentului nr. 1103/2016, desemnarea legii aplicabile are rostul de a nu face diferență după natura sau situarea bunurilor, în așa fel încât acestea să fie administrate optim, conform legilor cu care soții au strânsă legătură, în virtutea reședinței obișnuite sau a legăturii de cetățenie. Tocmai în scopul facilitării organizării raporturilor patrimoniale ale soților, schimbarea legii aplicabile regimului matrimonial este la latitudinea acestora, fără efect retroactiv (cu excepția cazului când soții au stipulat expres retroactivitatea) și fără a aduce atingere drepturilor câștigate de terți.

Variantele pe care le au la dispoziție soții sau viitorii soți sunt: legea statului reședinței obișnuite a acestora sau a unuia dintre ei; legea unui stat a cărui cetățenie este deținută de către oricare dintre soți sau viitorii soți. Se iau în considerare punctele de legătură existente în momentul încheierii acordului.

Actul normativ european accentuează importanța încheierii convenției de alegere a legii aplicabile în condițiile consimțământului informat al părților, prin înscris datat și semnat de acestea. Documentul în formă electronica este asimilat înscrisului, dacă permite consemnarea durabilă (stocarea) conținutului. Eventualele cerințe de formă suplimentare prevăzute de legea statului membru în care ambii soți își au reședința obișnuită în momentul încheierii acordului, trebuie obligatoriu respectate. Dacă, la data încheierii acordului, soții își au reședința obișnuită în state membre diferite care prevăd condiții de formă diferite, este suficientă respectarea cerințelor de formă ale unuia dintre aceste state. De asemenea, dacă la data încheierii acordului, numai unul dintre soți își are reședința obișnuită într-un stat membru care prevede condiții de formă suplimentare, condițiile respective se cer respectate.

III. Convenția de alegere a legii aplicabile actului juridic

În materia actului juridic, atât dreptul internațional privat român, cât și normele europene, reglementează alegerea legii aplicabile condițiilor de fond. Dacă în cazul contractelor, modalitatea de desemnare subiectivă a legii aplicabile este convenția părților, în ipoteza actului unilateral, alegerea aparține exclusiv autorului și nu se pune problema unei convenții de alegere a legii aplicabile. În materie de acte unilaterale, alegerea legii are loc prin declarația autorului.

Dreptul român are prevederi exprese, cu referire la actul unilateral și la contract (art. 2637). Reglementarea europeană își are sediul în Regulamentul nr. 593/2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale.

1. Desemnarea legii aplicabile actului juridic unilateral

1.1. Dispozițiile Codului civil – art. 2637 C. civ.[9]

Desemnarea legii aplicabile operează pentru condițiile de fond și trebuie să fie expresă (cu indicarea lex causae) ori să rezulte neîndoielnic din conținutul actului sau din circumstanțe. Manifestarea de voință în sensul desemnării legii actului juridic unilateral este prevedere inclusă în acesta sau este act separat (care, la rândul său, este un act unilateral de voință). Autorul poate recurge la desemnarea legii pentru întregul act ori se poate limita la lex causae pentru o parte din act. Părți diferite din actul unilateral pot fi supuse unor legi diferite sau, o parte poate fi guvernată de o lege, iar cealaltă parte poate rămâne sub imperiul localizării obiective[10]. Revenirea autorului asupra alegerii inițiale (modificarea legii aplicabile) este supusă celor două cerințe arătate la art. 2637 alin. 4 lit. a)-b): să nu infirme validitatea formei actului; să nu aducă atingere drepturilor terților.

În materie de moștenire, Codul civil are dispoziție expresă. Conform art. 2634, o persoană poate să aleagă, ca lege aplicabilă moștenirii, în ansamblul ei, legea statului a cărui cetățenie o are. Condițiile de fond ale declarației de alegere a legii aplicabile sunt supuse dreptului ales pentru a cârmui moștenirea. În ceea ce privește forma, trebuie respectate cerințele dispozițiilor pentru cauză de moarte. Declarația de alegere a legii aplicabile moștenirii poate suporta modificări ori poate fi revocată, în condițiile în care aceste operațiuni pot fi efectuate cu privire la dispozițiile pentru cauză de moarte.

1.2. Alegerea legii aplicabile obligațiilor contractuale[11]

Dreptul internațional privat național trimite la prevederile în materie ale dreptului european. Regulamentul nr. 593/2008 are ca obiect obligațiile generate contractual și reglementează două modalități de determinare a legii contractului: alegerea părților sau localizarea pe criterii obiective[12]. Desemnarea legii aplicabile de către părți este regula. Libertatea contractuală include o dimensiune specifică raporturilor cu element de extraneitate, concretizată în posibilitatea de a alege lex causae, adică a legii raportului contractual.

Precizări privind convenția de alegere a legii contractului:

a. „Contractul este guvernat de legea aleasă de către părți”. Libertatea de alegere a dreptului aplicabil privește întregul act sau numai o parte din acesta. Legea desemnată are vocație universală, în sensul că se va aplica fără a deosebi după cum este legea unui stat membru ori legea unui stat terț.

b. Alegerea părților trebuie să rezulte cu un grad rezonabil de certitudine, din clauzele contractul ori din circumstanțele cauzei.

c. În orice moment, legea aplicabilă poate fi schimbată de către părți, fără a putea aduce atingere validității formei contractului și nici drepturilor terților.

d. Limitările aduse opțiunii părților sunt menționate în art. 3 alin. 3 și 4 din Regulament. Este vorba despre dispozițiile legale cu caracter de imperativitate, în ceea ce privește elementele relevante pentru situația juridică în discuție. Prima limitare are în vedere situația în care toate elementele relevante, la momentul efectuării alegerii, se află în alt stat decât cel a cărui lege a fost aleasă; alegerea părților nu aduce atingere aplicării dispozițiilor legii acelei alte țări, de la care nu se poate deroga prin acord. A doua limitare privește cazul în care toate elementele relevante pentru situația respective (la momentul alegerii legii) se află în unul sau mai multe state membre; alegerea de către părți a unei legi aplicabile, alta decât cea a unui stat membru, nu aduce atingere aplicării în mod corespunzător a normelor europene de la care nu se poate deroga prin convenție, după caz, astfel cum au fost transpuse în statul membru al instanței competente.

e. Aria aplicării legii desemnate de către contractanți se circumscrie interpretării actului juridic; executării obligațiilor derivate din contract; (în limitele competenței conferite jurisdicției sesizate) consecințelor neexecutării totale sau parțiale a obligațiilor, inclusiv evaluării prejudiciului, în măsura în care aceasta este reglementată; stingerii obligațiilor; consecințelor nulității contractului[13].


[6] Curtea de casație franceză, prima cameră civilă, hotărârea din 6 iulie 1988, apud D. Burreau, H. Muir Watt, Droit international privé, tome II, Partie spéciale, Presses Universitaires de France, Paris, 2014, p. 299.

[7] Se menționează în literatură că asemenea proceduri sunt reglementate în Tunisia, Turcia, Mexic, Madagascar, Monaco. A se vedea, D. Burreau, H. Muir Watt, Droit international privé, tome II, Partie spéciale, op. cit., p. 299.

[8] Sintagma „regim matrimonial este înțeleasă ca un „concept autonom și ar trebui să includă nu numai normele de la care nu pot deroga soții, dar și orice alte norme opționale asupra cărora pot conveni soții, în conformitate cu legea aplicabilă, precum și orice norme implicite ale legii aplicabile. Aceasta include nu numai convențiile patrimoniale prevăzute în mod specific și exclusiv de anumite sisteme de drept naționale în cazul căsătoriei, ci și orice raporturi patrimoniale, atât între soți, cât și cu terți, care rezultă în mod direct din raportul matrimonial sau din desfacerea acestuia” (considerentul 18 al Regulamentului).

[9] A se vedea, D.A. Rohnean, Conflicte de legi, în D.M. Gavriș ș.a., Noul Cod civil. Comentarii, doctrină și jurisprudență, Vol. III, Art. 1650-2664, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 1170-1172.

[10] Localizarea obiectivă a actului presupune aplicarea legii cu care actul are cele mai strânse legături ori, dacă lega celor mai strânse legături nu poate fi identificată, se aplică locus regit actum).

[11] A se vedea, B. Audit, L. d’Avout, Droit international privé, septième édition refondue, Economica, Paris, 2013, p. 807-808; S. Clavel, Droit international privé, 3e édition, Dalloz, Paris, 2012, p. 533-535.

[12] A se vedea, A.D. Rus, Legea aplicabilă obligațiilor contractuale. Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului și al Consiliului, în revista Afaceri juridice europene, material disponibil pe pagina de internet http://iaduer.ro/?p=1971, valabilă la 3 noiembrie 2016.

[13] Pentru aspectele de detaliu, privind legea aplicabilă în cadrul diferitelor contracte, a se vedea D.-Al. Sitaru, Drept internațional privat. Partea generală. Partea specială – Normele conflictuale în diferite ramuri și instituții ale dreptului privat, Ed. C.H. Beck, București, 2013, pp. 171-172.

Convenția de alegere a legii aplicabile – construcție specifică raporturilor de drept privat cu element de extraneitate was last modified: decembrie 19th, 2016 by Călina Jugastru

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista