Contribuții ale jurisprudenței constituționale la construcția unor principii ale dreptului
Marius Andreescu - aprilie 1, 2019Deciziile pronunțate de Tribunalul Ilfov și Înalta Curte de Casație și Justiție au fost bine primite de către specialiștii vremii. Iată un scurt comentariu: „Această deciziune a fost o mare satisfacțiune pentru toți oamenii de drept. Ea reprezintă un mare pas în propășirea acestei țări spre progres, fiindcă ea consacră principiul că Constituția acestui stat, temelia lui, paladiul drepturilor și libertăților noastre, nu trebuie nesocotite de nimeni. Suntem mândri că i-a fost dat justiției noastre să arate chiar justiției din țările occidentale adevărate cale a progresului în materie de drept public”[10].
Activitatea normativă de elaborare a legii trebuie să fie continuată cu activitatea de aplicare a normelor; în vederea aplicării, prima operațiune logică de efectuat este interpretarea acestora.
Atât Constituția cât și legea se prezintă ca un ansamblu de norme juridice, însă aceste norme sunt exprimate sub forma unui text normativ. De aceea, ceea ce constituie obiect al interpretării nu sunt normele juridice, ci textul legii sau al Constituției. Un text de lege poate să cuprindă mai multe norme juridice. Dintr-un text constituțional poate fi dedusă o normă constituțională pe cale de interpretare. Textul Constituției este redactat în termeni generali ceea ce influențează gradul de determinare a normelor constituționale. Prin interpretare normele constituționale sunt identificate și determinate.
Mai trebuie subliniat faptul că o Constituție poate cuprinde anumite principii care nu sunt clar exprimate expresis verbis, dar ele pot fi deduse prin interpretarea sistematică a altor norme.
În sensul celor arătate mai sus, în literatura de specialitate s-a precizat: „Gradul de determinare al normelor constituționale prin textul legii fundamentale poate justifica necesitatea interpretării. Normele din Constituție se pretează foarte bine unei evoluții a cursului lor, pentru că textul este prin excelență imprecis, formulat în termeni generali. Superioritatea formală a Constituției, rigiditatea sa, împiedică revizuirea ei la intervale foarte scurte și atunci interpretarea rămâne singura cale de adoptare a conținutului normativ, de regulă mai vechi, la realitatea socială aflată în permanentă schimbare. Sensul normelor constituționale fiind prin însăși natura lor, acela de maximă generalitate, determinarea sa exactă depinde de voința interpretului”[11].
Justificarea științifică a interpretării rezultă din necesitatea de a asigura efectivitate normelor cuprinse atât în Constituție cât și în legi, prin intermediul unor instituții care desfășoară în principal activitatea de interpretare a normelor edictate de autor.
Aceste instituții sunt în primul rând instanțele judecătorești și cele constituționale.
Verificarea conformității unui act normativ cu normele constituționale, instituție care reprezintă controlul de constituționalitate al legilor, nu înseamnă o comparație formală sau o juxtapunere mecanică a celor două categorii de norme, ci o operă complexă bazată pe tehnicile și procedeele de interpretare atât a legii cât și a Constituției.
Prin urmare, necesitatea interpretării Constituției este o condiție a aplicării acesteia și a asigurării supremației acesteia. Controlul de constituționalitate al legilor este în esență o activitate de interpretare atât a Constituției, cât și al legii. Este necesar să existe autorități publice independente care să aibă competența de a interpreta Constituția și în acest fel de a examina conformitatea dintre lege și Constituție. În cadrul modelului european de justiție constituțională aceste autorități sunt Tribunalele și Curțile Constituționale.
III. Examen de jurisprudență a Curții Constituționale privind interferența dintre principiile proporționalității și al egalității
Uniformitatea a fost respinsă în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, în legătură cu interpretarea și aplicarea principiului egalității. Egalitatea strictă în fața legii presupune ca, în cazul unor situații egale, tratamentul să fie egal, fără discriminare. În ipoteza în care situațiile sunt diferite, tratamentul nu poate fi decât diferențiat, ceea ce implică principiul proporționalității. În consecință, încălcarea principiului egalității intervine atunci când se aplică un tratament diferențiat unor situații similare sau în ipoteza în care se aplică același tratament juridic unor situații care prin natura lor sunt diferite. De asemenea, încălcarea acestui principiu poate să se producă și în situațiile în care nu există o motivare obiectivă și rezonabilă pentru un tratament diferențiat a unor situații identice sau dacă tratamentul juridic inegal nu este adecvat scopului legii.
Jurisprudența Curții Constituționale a prezentat o evoluție în acest sens, pornind de la a admite ca situațiile diferite să fie tratate diferit, până la a recunoaște noi principii constituționale, respectiv dreptul la diferență[12]. Curtea Constituțională a statuat că este inadmisibilă o diferență de tratament juridic pe criterii sociale sau categorii de funcționari, deoarece ar reprezenta o discriminare[13]. A admis că pot exista situații care să permită particularități, dar nu orice asemenea caz justifică o diferență de tratament juridic, mai ales în situația în care un tratament juridic diferit ar reprezenta o discriminare. Instanța constituțională a stabilit că sunt neconstituționale dispozițiile din Legea privind veteranii de război, referitoare la condiționarea calității de veteran de război, de împrejurarea de a nu fi luptat împotriva armatei române. În acest caz, se produce o discriminare între cetățenii români, nejustificată și de aceea este necesar să se asigure „egalitatea de tratament față de toți cei care s-au înrolat în armate străine”[14]. Este vorba de situații identice, care presupun un tratament identic. Curtea Constituțională a aplicat și în alte situații, principiul egalității, considerând fie că situațiile sunt atât de asemănătoare, încât nu se justifică o diferențiere de tratament juridic sau, dacă aceasta există, ea reprezintă o discriminare în raport cu criteriul folosit[15].
Instanța constituțională a statuat că principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite[16]. Este interesant de subliniat și aspectul că aprecierea asupra identității sau diferenței dintre situațiile la care se aplică un tratament juridic se realizează din perspectivă teleologică cu referire la scopul urmărit de legiuitor.
Totodată, instanța constituțională a arătat că respectarea principiului egalității în drepturi nu are semnificația reflectării în norma juridică a unei depline uniformități a situațiilor sociale, ci, dimpotrivă, diversitatea situațiilor sociale poate fi corijată de legiuitor în mod proporțional, pentru a le aduce la un numitor comun[17]. Referirea expresă la principiul proporționalității înseamnă adecvarea normei juridice la diversitatea realității la care se aplică și, prin urmare, caracterul general și abstract al normei se concretizează în raport cu această diversitate de situații.
Respingerea uniformității și necesitatea diferențierii tratamentului juridic, în funcție de situațiile obiective diferite, fără a reprezenta o discriminare, se reflectă în jurisprudența Curții Constituționale. Referindu-se la situația diferită a studenților din învățământul particular, iar pe de altă parte, a celor din învățământul de stat, Curtea a constatat că, odată ce au intrat în sistemul ales, se supun regulilor proprii fiecărui sistem. Deci, în realitate, dispozițiile atacate nu instituie nicio discriminare, ci oferă soluții diferite pentru situații diferite[18]. Altfel spus, necesara adecvare a tratamentului juridic la situația obiectivă considerată reprezintă o aplicare a principiului proporționalității.
Această regulă este formulată în jurisprudența Curții cu valoare de principiu: „Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a judecătorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice”[19].
Jurisprudența instanței noastre constituționale confirmă această interpretare a principiului egalității care se referă la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, iar nu egalitatea de tratament juridic aplicat unei categorii de cetățeni în comparație cu alta. Deoarece drepturile fundamentale „reprezintă o constantă a personalității cetățeanului, o șansă egală acordată oricărui individ”, art. 16 alin. (1) din Constituția republicată vizează egalitatea în drepturi între cetățeni, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta Curtea Constituțională justifică nu numai constituționalitatea administrării unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea unui asemenea tratament juridic[20].
S-a statuat în jurisprudență, totodată, că principiul egalității în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracțiunilor, iar reglementarea unui regim sancționator în funcție de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracțiunea săvârșită este expresia firească a principiului constituțional al egalității, care impune ca la aceleași situații juridice să se aplice același regim, iar la situații juridice diferite tratamentul juridic să fie diferențiat[21]. Conduita persoanelor cercetate care pot contribui la aflarea adevărului în anumite cauze este o situație ce implică un tratament juridic diferențiat. Aceasta constituie o măsură de politică penală, determinată de recrudescența unor fenomene antisociale grave ce impun necesitatea instituirii de către stat a unui sistem de măsuri speciale, care nu sunt de natură să aducă atingere principiului egalității[22]. Curtea Constituțională nu a reținut existența unei discriminări între persoanele care săvârșesc infracțiunea de furt și care beneficiază de posibilitate împăcării, ca modalitate de înlăturarea răspunderii penale și persoanele care săvârșesc infracțiunea de furt de arbori, întrucât acestea se află în situații diferite, iar tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor în privința lor are la bază criteriul obiectiv al importanței valorii sociale ocrotite prin norma de incriminare, fondul forestier național constituind un bun de interes național[23].
De asemenea, în jurisprudența sa, instanța noastră constituțională s-a referit la criteriul în funcție de care își găsește aplicarea un regim juridic sau altul: „Când criteriul în funcție de care își găsește aplicarea un regim juridic sau altul are un caracter obiectiv și rezonabil, și nu subiectiv și arbitrar, fiind constituit de o anumită situație prevăzută în ipoteza normei, și nu de apartenența sau de o calitate a persoanei privitor la care își găsește aplicarea, așadar intuitu persone, nu există temei pentru calificarea reglementării deduse controlului ca fiind discriminatorie, deci contrară normei constituționale de referință”[24].
Totodată, jurisprudența instanței constituționale a precizat că: „Nu se poate vorbi despre discriminare în ipoteza în care, prin jocul unor prevederi legale – așadar inclusiv prin succesiunea în timp a unor acte normative – anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate astfel în mod subiectiv prin prisma propriilor lor interese”[25].
Aplicând acest raționament de proporționalitate, Curtea Constituțională a ajuns la recunoașterea unui drept fundamental: dreptul la diferență. „În general, se apreciază că violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă sau dacă există o disproporție (s.n.) între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite. În alți termeni, principiul egalității nu interzice reguli specifice. Tocmai de aceea principiul egalității conduce la sublinierea existenței unui drept fundamental, dreptul la diferență (s.n.), iar în măsura în care egalitatea nu este naturală, faptul de a o impune ar însemna instituirea unei discriminări”[26].
Aplicarea principiului proporționalității are drept consecințe juridice relativizarea egalității ca principiu[27]. Jurisprudența Curții confirmă faptul că principiul egalității este un caz particular al principiului general al proporționalității, deoarece unicitatea de tratament juridic poate fi justificată numai într-o ipoteză particulară, și anume când situațiile sunt asemănătoare sau identice. Pornind de la necesitatea diferențierii tratamentului juridic pentru situații diferite, Curtea Constituțională a considerat în mod constant că o măsură de protecție aplicată unor categorii sociale sau profesionale, aflate în situații speciale, nu are semnificația unui privilegiu: „O măsură de protecție nu poate avea semnificația nici a unui privilegiu, nici a unei discriminări, ea fiind destinată tocmai asigurării, în anumite situații specifice, a egalității cetățenilor care ar fi afectată în lipsa ei”[28]. În aceste situații, principiul proporționalității impune adecvarea necesară a măsurilor de protecție la scopul propus, și anume asigurarea, în situații speciale, a egalității cetățenilor.
Aplicând același raționament, care se bazează pe principiul proporționalității, Curtea Constituțională a constatat că se justifică un regim derogator de la dreptul comun în materia executării creanțelor fiscale, prin aceea că se prevede neperimarea executării silite a acestor creanțe [art. 137 alin. (4) C. pr. fisc.]. Aceste norme de procedură speciale sunt adecvate unor situații speciale, respectiv faptul că obiectul executării silite îl constituie încasarea creanțelor fiscale care sunt sursele bugetului de stat, „ceea ce reprezintă un interes general”[29].
Conform principiului proporționalității, aplicat în această materie, diferența de tratament juridic trebuie să aibă o bază rațională și obiectivă. Dispozițiile art. II din O.U.G. nr. 22/2003[30] sunt constituționale deoarece, diferența de tratament juridic, în ce privește acordarea plăților compensatorii introdusă prin textul criticat, între categoria exceptată de societăți comerciale cu capital majoritar de stat și celelalte societăți este justificată de un criteriu rațional și obiectiv, care constă în existența unor situații diferite, dar și de posibilitatea reală a Guvernului de a suporta plățile compensatorii[31]. Tratamentul juridic diferit, determinat obiectiv și rațional de situații diferite, nu poate institui privilegii sau discriminări. Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (2) lit. a) pct. 12 din Legea nr. 543/2002[32], constatând că, potrivit dispozițiilor legale criticate, toți infractorii aflați în aceeași situație, beneficiază sau sunt exceptați de la grațiere, „în raport cu natura infracțiunii și a conținutului acesteia, în formularea legală în vigoare la data săvârșirii infracțiunii”. În opinia Curții Constituționale, condamnații care au săvârșit infracțiuni în perioade diferite, când legea penală a reglementat în redactări diferite conținutul infracțiunilor respective, se află în situații diferite, ceea ce justifică aplicarea unui tratament juridic diferit „conform opțiunii libere a legiuitorului, fără a se putea reține instituirea unor privilegii sau a unor discriminări”[33].
[10] N.D. Comșa, Notele din Curierul Judiciar nr. 32, din 29 aprilie 1912, p. 378.
[11] I. Muraru, M. Constantinescu, E.S. Tănăsescu, M. Enache, Gh. Iancu, Interpretarea Constituției. Doctrină și practică, Ed. Lumina Lex, București, 2002, p. 67.
[12] I. Muraru, M. Constantinescu, Curtea Constituțională a României, Ed. Albatros, București, 1997, pp. 113-114; S.E. Tănăsescu, op. cit., p. 41.
[13] Decizia nr. 6/1993, publicată în M. Of. nr. 01/1993.
[14] Decizia nr. 47/1994, publicată în M. Of. nr. 139/1994.
[15] Decizia nr. 124/1995, publicată în M. Of. nr. 293/1995; Decizia nr. 35/1993, publicată în M. Of. nr. 218/1993; Decizia nr. 3/1994, publicată în M. Of. nr. 155/1994; Decizia nr. 114/1994, publicată în C.D.H. – 1994, pp. 324-328; Decizia nr. 30/1998, publicată în M. Of. nr. 113/1998.
[16] Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în M. Of. nr. 69 din 16 martie 1994.
[17] Decizia nr. 349 din 24 septembrie 2013, publicată în M. Of. nr. 708 din 19 noiembrie 2013.
[18] Decizia nr. 70/1993, publicată în M. Of. nr. 307/1993. Această decizie este invocată în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, în această materie.
[19] Considerentul 5 din Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1994, publicată în M. Of. nr. 69/1994. În același sens a se vedea și decizia nr. 85/1994, în C.D.H. – 1994, pp. 68-74.
[20] A se vedea Decizia nr. 213/2004, publicată în M. Of. nr. 519/2004 și Decizia nr. 240/2004, publicată în M. Of. nr. 562/2004.
[21] A se vedea Decizia nr. 1214/2010, publicată în M. Of. nr. 808 din 3 decembrie 2010.
[22] Decizia nr. 636/2010, publicată în M. Of. nr. 398 din 16 iunie 2010.
[23] Decizia nr. 293/2015, publicată în M. Of. nr. 436 din 18 iunie 2015.
[24] A se vedea Decizia nr. 192/2005, publicată în M. Of. nr. 327 din 21 iunie 2005.
[25] Decizia nr. 1038/2010, publicată în M. Of. nr. 742 din 5 noiembrie 2010.
[26] Decizia nr. 107/1995, publicată în M. Of. nr. 85/1996. A se vedea și Decizia nr. 6/1996, publicată în M. Of. nr. 23/1996; Decizia nr. 198/2000, publicată în M. Of. nr. 702/2000; Decizia nr. 54/2000, publicată în M. Of. nr. 310/2000; Decizia nr. 263/2001, publicată în M. Of. nr. 762/2001.
[27] S.E. Tănăsescu, op. cit., pp. 41-44.
[28] Decizia nr. 104/1995, publicată în M. Of. nr. 40/1996.
[29] Decizia nr. 432/2004, publicată în M. Of. nr. 1176/2004.
[30] Publicată în M. Of. nr. 252/2003.
[31] Decizia nr. 457/2003, publicată în M. Of. nr. 49/2004.
[32] Publicată în M. Of. nr. 726/2002.
[33] Decizia nr. 546/2004, publicată în M. Of. nr. 107/2005. A se vedea și Decizia nr. 200/2004, publicată în M. Of. nr. 420/2004, precum și Decizia nr. 240/2004, anterior citată, prin care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 81 alin. (3), art. 861 alin. (3) și art. 867 alin. (3) C. pen. sunt constituționale. Legiuitorul nu a încălcat dispozițiile art. 16 din Constituție, deoarece regimul juridic diferit este justificat de situația diferită în care se află anumite categorii de persoane.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.