Construcția legislativă coerentă – condiție sine qua non a dezvoltării turismului

1. Considerații introductive. Conceptul de turism durabil

Problematica raporturilor dintre om și mediul natural a intrat în preocupările comunității internaționale începând cu prima Conferință a O.N.U. asupra Mediului (Stockholm, 1972) și s-a concretizat în lucrările Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare.

Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (comisia Brundtland), a elaborat raportul numit „Viitorul nostru comun” (raportul Brundtland), în anul 1987, ocazie cu care dă prima definiție a conceptului de dezvoltare durabilă: „o dezvoltare care satisface nevoile generației actuale fără a compromite șansele viitoarelor generații de a-și satisface propriile nevoi”.

Dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv politic al Uniunii Europene începând cu anul 1997 prin includerea sa în Tratatul de la Maastricht.

Turismul a cunoscut o dezvoltare și o diversificare accentuată în ultimele decenii, fiind considerat unul dintre cele mai dinamice domenii ale civilizației actuale, în condițiile adaptării fenomenului turistic la cerințele economice mondiale de globalizare și dezvoltare durabilă a sectorului serviciilor.

Aplicarea teoriei dezvoltării durabile în turism este un demers mai recent, care a fost unanim acceptat de mai toate organizațiile internaționale și naționale.

Organizația Mondială a Turismului (O.M.T.)[1] a statuat în mod permanent faptul că turismul reprezintă un sector economic esențial datorită efectelor sale directe asupra celorlalte ramuri prioritare ale economiei, având capacitatea de a influența dezvoltarea economică, socială, culturală și educațională.

România, ca membru fondator al O.M.T., a fost prezentă în toate fazele procesului de organizare a agenției, începând din 1979.

Conform O.M.T., „dezvoltarea turismului durabil satisface necesitățile turiștilor prezenți și ale regiunilor-gazdă, în același timp cu protejarea și creșterea șanselor și oportunităților pentru viitor. El este văzut ca o modalitate de management a tuturor resurselor, astfel încât nevoile economice, sociale și estetice să fie pe deplin satisfăcute, menținând integritatea culturală, dimensiunile ecologice esențiale, diversitatea biologică și sistemul de viață”.

Turismul reprezintă un sector esențial al economiei europene, care contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii Europene privind dezvoltarea durabilă, creșterea economică, ocuparea forței de muncă și coeziunea regională.

Cu toate că este considerat ca fiind un sector de o importanță vitală pentru Uniunea Europeană, turismul nu are la nivel european recunoașterea pe care o merită. Este știut faptul că nu există o bază legală în tratatele UE pentru o politică comună în domeniul turismului care să se concentreze pe pilonul „turism – ca ramură de activitate”. După îndelungate eforturi, în 1992, turismul a fost efectiv menționat, pentru prima oară, în Tratatul de la Maastricht, care a prevăzut pentru prima dată măsuri în domeniul turismului (art. 3T) în lista de activități care vor beneficia de sprijinul comunitar. Totuși, acest tratat nu acorda o importanță particulară pentru o politică turistică comunitară, neexistând o bază legală specifică pentru măsurile comunitare în turism[2].

 

2. Cadrul general actual al legislației de turism în România

În România, turismul a fost declarat activitate prioritară a economiei naționale[3].

Cu referire la cadrul legislativ, este de remarcat că nu există o reglementare unitară și sistematizată a domeniului turismului. În prezent, în țara noastră nu există o lege a turismului, cadrul general al desfășurării activității de turism fiind reglementat prin numeroase acte normative.

Dintre actele normative ce compun legislația primară în domeniu, identificăm:

– O.G. nr. 58/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în Romania[4], aprobată cu modificări și completări prin Legea nr 755/2001[5];

O.G. nr. 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice[6], aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 631/2001[7];

– O.U.G. nr. 152/2002 privind organizarea și funcționarea societăților comerciale de turism balnear și de recuperare[8], aprobată prin Legea nr. 143/2003;

– O.U.G. nr. 62/2004 privind regimul de organizare și funcționare a parcurilor turistice[9], aprobată cu modificări prin Legea nr. 536/2004;

– O.U.G. nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre și controlul activităților desfășurate pe plajă[10], aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 274/2006.

În accepțiunea legislației în vigoare, turismul reprezintă, după cum se dispune expres prin art. 2 lit. a) din O.G. nr. 58/1998, „ramură a economiei naționale, cu funcții complexe, ce reunește un ansamblu de bunuri și servicii oferite spre consum persoanelor care călătoresc în afara mediului lor obișnuit pe o perioadă mai mică de un an și al căror motiv principal este altul decât exercitarea unei activități remunerate în interiorul locului vizitat”.

O.G. nr. 58/1998, actul normativ de referință care reglementează organizarea și desfășurarea activității de turism în Romania, a suferit numeroase modificări, relevante fiind cele aduse prin O.G nr. 15/2017[11].

 În aplicarea legislației primare a fost elaborată legislația secundară (hotărâri de guvern prin care au fost detaliate aspectele ce țin de organizarea și desfășurarea activității de turism, de înființarea și funcționarea instituțiilor și organismelor cu atribuții în domeniu)[12] și a fost adoptat un număr mare de acte normative ce țin de legislația terțiară (ordine ale ministrului de resort).

Cu puterea evidenței, o privire de ansamblu asupra reglementărilor în materie impune concluzia că nu se poate vorbi de vid legislativ, de lipsa de reglementare în domeniu ; beneficiem de un cadru legislativ stufos, iar reglementările cuprinse în numeroasele acte normative nu se corelează, fiind deopotrivă lipsite de claritate și predictibilitate.

Perfecționarea cadrului juridic necesar atingerii obiectivelor de dezvoltare a turismului, de creare și perfecționare a mecanismului de funcționare a acestuia se poate realiza prin:

– evaluarea nivelului actual de reglementare și stabilire a necesităților;

– armonizarea deplină a cadrului normativ cu legislația internațională;

– corelarea activităților și a necesităților de reglementare cu celelalte sectoare economice;

– eficientizarea controlului privind aplicarea legislației specifice turismului în scopul ridicării calității prestațiilor turistice.

DOWNLOAD FULL ARTICLE

[1] Organizația Mondială a Turismului, cu sediul în Madrid, este o agenție a Națiunilor Unite care se ocupă cu problemele referitoare la turism (sursa https://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bia_Mondial%C4%83_a_Turismului)

[2] Pentru detalii, a se vedea M. Cigher, Turismul în Uniunea Europeană. Elemente teoretice, https://cantemir.ro/cursuriudc/1sem1/Facultati/Geografie/Anul%203/Turism%20in%20Uniunea%20Europeana/Turismul_in_Uniunea_Europeana.PDF.

[3] Art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 58/1998 dispune: „Turismul reprezintă un domeniu prioritar al economiei naționale”.

[4] Publicată în M. Of. nr. 309 din 26 august 1998.

[5] Publicată în M. Of. nr. 7 din 9 ianuarie 2002.

[6] Publicată în M. Of. nr. 431/1999 și republicată în M. Of. nr. 448 din 16 iunie 2008.

[7] Publicată în M. Of. nr. 754 din 27 noiembrie 2001.

[8] Publicată în M. Of. nr. 862 din 15 noiembrie 2002.

[9] Publicată în M. Of. nr. 815 din 3 septembrie 2004.

[10] Publicată în M. Of. nr. 220 din 10 martie 2006.

[11] Publicată în M. Of. nr. 689 din 24 august 2017.

[12] Cu titlu exemplificativ, menționăm; HG nr. 413/2004 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Turism; HG nr. 1328/2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice; HG nr. 631/2003 privind acordarea licențelor și a brevetelor de turism agențiilor de turism/călătorie, ghizilor de turism, hotelurilor și personalului de conducere din turism.

Construcția legislativă coerentă – condiție sine qua non a dezvoltării turismului was last modified: septembrie 29th, 2021 by Anca Jeanina Niță

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista