Considerații referitoare la taxele profesionale anuale pentru mediatori, impuse nejustificat de către Consiliul de mediere. Soluții privind cererile de chemare în judecată pentru recuperarea taxelor
Mirela Carmen Dobrilă - august 1, 2018 Abstract
This article analyzes an issue related to a recent recovery campaign of annual professional tax
for mediators, established by The Mediation Council, but not regulated by the Mediation Law no.
192/2006. The Romanian Mediation Council filed numerous lawsuits in court against mediators to
recover the annual professional taxes that have not been paid for previous years, although without a
legal basis for this claims, and without attempting to resolve the situation amiable, through
mediation, as is the stated purpose of this institution. The article highlights issues related to the lack
of a legal basis for the so-called annual professional tax required from mediators by The Mediation
Council and the fact that no prior consent of mediators existed (although required as a principle of
basic law) for optional services form The Mediation Council to justify the payment of such a
professional tax. The article highlights that there is no real practice for the courts of law to admitte
the lawsuits filed in court by The Mediation Council against mediators for recovering the taxes and
to establish the obligation for mediators to pay the annual professional tax, but only a false attempt,
made in bad faith, by the Mediation Council in order to induce the courts of law and mediators to
believe this, which is not supported by statistical data or arguments.
Keywords: Mediators, Mediation Council, Annual Professional Tax, Mediation Law, Judicial
Practice
Considerații introductive: incertitudini privind taxele profesionale anuale pentru mediatori, impuse cu pretins caracter obligatoriu de către Consiliul de mediere
În mod paradoxal, recenta campanie recuperare a unor taxe profesionale anuale pentru mediatori, introduse de Consiliul de Mediere duce la încărcarea rolului instanțelor, în mod complet nejustificat, fără încercarea de a soluționa pe cale amiabilă situațiile privind plata așa zisei taxe profesionale anuale pentru mediatori, și într-un mod contrar scopului pentru care acest organism a fost înființat și contrar tendințelor și recomandărilor din plan european, adică degrevarea rolului instanțelor și promovarea soluționării litigiilor pe cale amiabilă.
Referitor la dosarele privind recuperarea taxei profesionale de mediere, se comunică faptul că la data de 15 februarie 2018 Consiliul de Mediere a înregistrat pe rolul instanțelor de judecată un număr de 263 dosare pentru recuperarea taxelor profesionale neachitate, dintre care au fost admise 75 de dosare, care sunt postate pe site-ul Consiliului de Mediere, 54 de dosare au rămas fără obiect ca urmare a plății debitelor restante înainte de primul termen de judecată, iar 134 de dosare, se află pe rolul instanțelor de judecată în diverse stadii procesuale[1]. Este surprinzător de observat că niciunul dintre aceste sute de dosare nu a fost soluționat prin mediere, o simplă promovare a medierii doar la nivel declarativ (sau doar prin încheierea formală a unor protocoale de promovare a medierii) nefiind de ajuns.
Dorim să evidențiem, cu argumente clare și pe baza dispozițiilor legale, lipsa de temei legal pentru taxele profesionale pentru mediere cerute de Consiliul de Mediere, și să arătăm modul în care Consiliul de Mediere încearcă în mod nelegal să obțină plata acestor taxe profesionale pentru activitatea de mediere.
Mai întâi, dorim pe această cale să tragem un semnal de alarmă cu privire la încercarea Consiliului de Mediere de a intimida mediatorii: pentru a plăti taxele profesionale pe care nu le datorează în realitate pentru anii anteriori, prin emailuri care conțin amenințări cu diverse sancțiuni profesionale inventate și care sunt contrare legii și directivelor europene privind medierea, sau chiar prin introducerea cererilor de chemare în judecată prin care se încearcă recuperarea taxelor profesionale anuale pentru mediatori neachitate sau prin punerea la dispoziție a unor false termene de grație, fără a indica corect faptul că ele reprezintă de fapt un angajament de plată a unei taxe profesionale nedatorate.
Conform situației comunicate de Consiliul de mediere, se observă că din 263 de dosare înregistrate, doar 75 de dosare pot fi reținute ca exemple de practică în sensul obligării la plată a mediatorilor (deși există multe aspecte criticabile și nesusținute legal), iar în 54 din cazuri dosarul a rămas fără obiect ca urmare a achitării de către mediator a sumelor pretinse cu titlul de taxă profesională anuală. Deși instanța de judecată în aceste cazuri nu a obligat la plata taxei profesionale anuale pentru mediatori, Consiliul de mediere le indică și pe unele dintre acestea tot la categoria „Exemple de practică judiciară sub aspectul obligării formelor de exercitare la plata taxelor anuale profesionale”[2]. Se observă un mod de prezentare neprofesional din partea Consiliului de mediere, adică sunt indicate 75 de dosare admise, care sunt afișate pe site, deși sunt afișate incorect, o parte dintre cele 75 afișate fiind de fapt situații când cererea a rămas fără obiect, deci instanța nu a obligat mediatorul la plata taxei profesionale anuale
Consiliul de Mediere încearcă cu rea-credință (și de obicei fără argumente temeinice), să se formeze o credință greșită a instanței de judecată în sensul că aceste taxe profesionale anuale sunt obligatorii sau că ar avea caracterul unei cotizații plătite de către membrii unei profesii în cadrul asociațiilor lor profesionale (de exemplu în cazul avocaților, notarilor, deși Consiliul de mediere nu este îndreptățit prin lege în acest sens). În acest sens, cu rea credință sunt atașate cererii de chemare în judecată numeroase hotărâri ale Consiliului de Mediere cu privire la taxa profesională pentru mediatori, dar care adaugă la legea medierii și care nu au temei legal.
Sesizăm o poziție incorectă, neprofesională și nejuridică a Consiliului de mediere, care cu rea-credință dorește să inducă instanțelor de judecată falsa credință că ar exista o practica judiciară care să fie în sensul admiterii cererilor formulate de Consiliul de Mediere pentru recuperarea taxelor profesionale mediatorilor. Pe lângă un prim aspect indicat mai sus, în sensul că pe site-ul Consiliului de Mediere sunt indicate cu rea credință cazuri în care s-a achitat taxa profesională de către mediatori după ce au fost chemați în judecată de Consiliul de mediere cu privire la recuperarea acesteia, ca fiind „practică judiciară sub aspectul obligării formelor de exercitare la plata taxelor anuale profesionale” (din cele 75 de dosare despre care Consiliul spune că sunt „admise”), sunt atașate de către Consiliul de mediere la cererea de chemare în judecată privind recuperarea taxelor profesionale anuale pentru mediatori, astfel de hotărâri de obligare la plată, pentru a se arăta că acesta ar fi practica în materie (deși din 263 de dosare, dintre care 134 pe rol și 75 soluționate, 54 rămase fără obiect pentru că mediatorul a achitat taxa restantă indiferent de motiv și dacă era obligat sau nu, adică 75 dosare din 263 nu reprezintă tocmai o practică unitară în sensul obligării de către instanța de judecată la plată în măsura în care pentru situații similare există și soluții în sensul respingerii cererilor de chemare în judecată).
Punctarea unor probleme privind cererile de chemare în judecată privind recuperarea taxelor profesionale anuale impuse mediatorilor
Există situații în care Consiliul de mediere formulează cereri de chemare în judecată împotriva mediatorilor, pe procedura specială a cererii de valoare redusă (art. 1025-1032 C. pr. civ.), prin care se invocă taxa profesională anuală pentru mediatori, iar în astfel de cereri, Consiliul de mediere este reprezentat de președinte, care semnează în numele instituției, deși există probleme legate de lipsa unei dispoziții legale care să permită exercitarea unei acțiuni în instanță pentru recuperarea taxelor profesionale anuale restante, deși există probleme privind lipsa unei hotărâri a Consiliului de mediere care să-i permită să cheme mediatorul în judecată pentru taxa profesională anuale, deși există probleme legate de calitatea procesuală pasivă a instituției, deși există probleme legate de îndoielile privind persoana care semnează în locul președintelui Consiliului de mediere pe cererea de chemare în judecată, deși există probleme privind lipsa calității de reprezentant a președintelui cu privire la posibilitatea angajării instituției într-o astfel de acțiune prin care să se pretindă mediatorilor taxa profesională anuală restantă.
În unele astfel de acțiuni, este chemat în judecată Biroul de mediator X, dar cu indicarea CNP-ului persoanei fizice, pentru a plăti o sumă de bani restantă cu titlu de „taxe restante”, fără a fi clar indicat conținutul legal al acestor taxe restante pretinse, deși există probleme legate de calitatea procesuală pasivă a pârâtului indicat în cerere sau uneori chiar probleme legate de lipsa unei capacități procesuale de folosință (de exemplu în cazul chemării în judecată pentru plata taxei a unor birouri de mediatori care și-au încetat activitatea și sunt radiate).
În astfel de aceste cereri de chemare în judecată împotriva mediatorilor, prin care se invocă taxa profesională anuală pentru mediatori, Consiliul de mediere indică valoarea obligației principale conform unei facturi emise de regulă în anii 2016 și 2017, pentru ani anteriori, deși acest lucru contravine principiilor contabilității. Referitor la facturile indicate de Consiliul de mediere ca înscrisuri probatorii, există numeroase probleme legate de modul de completare, faptul că sunt emise pentru o persoană fizică (CNP persoană fizică) și nu pentru o formă de exercitare a profesiei (birou de mediator, CIF) iar cererea de chemare în judecată este îndreptată împotriva unui birou de mediator, faptul că se emite o factură pentru mai mulți ani anteriori, faptul că nu se indică decât într-un mod neclar și incomplet temeiul și serviciul prestat de Consiliul de mediere pentru care ar fi datorată suma.
În unele astfel de cereri, există o practică a Consiliului de mediere de a atașa cererii de chemare în judecată mai multe hotărâri ale Consiliului de mediere, mai mult sau mai puțin relevante, mai mult sau mai puțin actuale, anexate haotic, fără nicio ordine, uneori fără legătură cu pretențiile invocate pentru anii pentru care se pretinde taxa profesională anuală și fără nicio mențiune despre motivul pentru atașează numeroase hotărâri.
Deși incorect, argumentul frecvent indicat de către Consiliul de mediere în unele astfel de cereri de chemare în judecată vizează un așa zis angajament al mediatorului de a respecta hotărârile Consiliului de mediere încă de la momentul autorizării și de la momentul actului de constituire a formei de exercitare a profesiei, birou de mediator, indiferent dacă ar impune o așa zisă taxă profesională anuală pentru mediatori în mod legal sau nu, indiferent Consiliul de mediere are dreptului să stabilească caracterul obligatoriu al taxei, indiferent dacă sunt servicii opționale pentru servicii suplimentare care se prestează sau nu, indiferent dacă în factură pentru taxa aceasta se arată sau nu serviciul prestat, indiferent dacă a fost prestat, indiferent dacă există sau nu un acord expres și necesar din partea mediatorului pentru un serviciu opțional al Consiliului de mediere, care să fi fost cerut (sau nu) în prealabil, indiferent de existența unui acord de voință al părților (mediator și Consiliu de mediere) cu privire la plata unei taxe profesionale anuale.
În continuare există cereri de chemare în judecată, formulate greșit, incomplet, haotic, fără temei legal, fără a fi motivate în fapt și în drept, formulate cu rea credință de Consiliul de mediere, cu riscul de a aduce prejudicii de imagine profesiei de mediator, cu riscul de a încărca nejustificat rolul instanțelor, și se ajunge uneori și la soluții de admitere a acestora și de obligare de către instanță la plată, deși chiar în ședințele Consiliului de mediere s-a propus renunțarea la judecata împotriva mediatorilor.
De ce nu este obligatorie taxa profesională anuală pentru mediatori și de ce sunt/trebuie respinse cererile de chemare în judecată formulate de Consiliul de mediere prin care se solicită această taxă[3]
Numeroasele probleme pe care le ridică așa zisul caracter obligatoriu al taxei profesionale pentru mediatori, pretinse de Consiliul de mediere, nu pot fi soluționate de instanța de judecată în cadrul unei proceduri speciale privind cererile cu valoare redusă, ci ar trebui soluționate în cadrul unei proceduri de drept comun. În acest sens, există soluții de respingere a cererilor cu valoare redusă introduse de Consiliul de mediere prin care se solicită obligarea mediatorilor la plata taxei profesionale anuale pe motiv că cererile formulate nu pot fi soluționate potrivit dispozițiilor care reglementează procedura specială cu privire la cererile cu valoare redusă, cu arătarea faptului că în cazul în care Consiliul de mediere nu își retrage cererea, aceasta va fi judecată potrivit dreptului comun[4].
Conform art. 1027 alin. (3) C. pr. civ.: atunci când cererea nu poate fi soluționată potrivit dispozițiilor speciale privind cererile cu valoare redusă, instanța judecătorească îl informează pe reclamant în acest sens, iar dacă reclamantul nu își retrage cererea, aceasta va fi judecată potrivit dreptului comun.
În acest sens, conform art. 1029 alin. (5) C. pr. civ., în cazul în care informațiile furnizate de reclamant nu sunt suficient de clare sau sunt inadecvate ori formularul de cerere nu a fost completat corect, instanța îi va acorda reclamantului posibilitatea să completeze sau să rectifice formularul ori să furnizeze informații sau înscrisuri suplimentare, iar în cazul în care reclamantul nu completează sau nu rectifică formularul de cerere în termenul stabilit de instanță, cererea se va anula; de exemplu chemare în judecată a unui Birou de mediator, pe baza unei facturi privind taxa profesională emisă pentru persoana fizică, motivări greșite de la alte proceduri speciale în loc de procedura specială privind cererile cu valoare redusă etc. Există cereri cu valoare redusă cu privire la plata unei sume cu titlu de taxă profesională anuală pentru mediatori cu probleme privind faptul că nu sunt clar detaliate serviciile pentru care se pretinde taxa profesională (fiind insuficientă formularea din facturi „taxă profesională anuală pentru anul… în valoare de…” sau „taxă profesională anuală pentru anul…, suspendați/inactivi în valoare de…”[5]) și nu este clar temeiul legal pentru aceste pretenții.
Mai mult există în curs de soluționare pe rolul instanțelor de contencios administrativ și fiscal dosare în care s-a solicitat anularea hotărârilor emise de Consiliul de mediere[6], care influențează în mod direct existența sau inexistența unei obligații de plată a unei taxe profesionale anuale pentru mediatori.
Referitor la depunerea de către Consiliul de mediere la dosarul în care se pretinde o taxă profesională anuală unui mediator, a unor hotărâri ale Consiliului cu privire la taxe profesionale anuale, cu sau fără legătură cu pretențiile invocate, considerăm că aceste înscrisuri nu pot avea rolul de înscrisuri probatorii: Consiliul de mediere atașează hotărârile, dar nu motivează legătura cu pretențiile din cererea de chemare în judecată, unele hotărâri nu au legătură cu pretențiile invocate în concret, unele sunt modificate, sunt depuse intenționat dezorganizat, unele chiar de mai multe ori. Astfel, Consiliul de mediere încearcă, cu rea credință, să inducă în eroare instanța de judecată cu privire la formarea unei credințe greșite privind existența unui caracter obligatoriu al taxei profesionale pentru mediatori. În realitate, singura taxă cu caracter obligatoriu care poate cerută conform legii de Consiliul de mediere este taxa de autorizare.
Există cereri de chemare în judecată, care ar trebui respinse, îndreptate împotriva unui Biroul de mediator dar este indicat CNP-ul unei persoane fizice, și nu CIF-ul biroului pârât, pe baza unei facturi emise pentru persoana fizică, pe baza CNP-ului indicat, iar ulterior se motivează cu această factură pretențiile din cererea de chemare în judecată împotriva pârâtului Biroul de mediator. Nici persoana fizică nu are calitate procesuală pasivă și nici Biroul de mediator X nu are calitate procesuală pasivă. Nici pentru persoană fizică, și nici pentru Biroul de mediator nu s-a născut obligația de plată a sumei indicată în cererea de chemare în judecată ca taxă profesională anuală, iar pentru persoana fizică nu poate exista această obligație deoarece activitatea de mediator se poate desfășura doar în cadrul unei forme autorizate de lege.
Sunt cazuri în care în anul 2016-2018 se emit și se comunică facturi cu privire la plata unei taxe profesionale pentru ani anteriori, deși factura ar fi trebuit emisă până la finalul fiecărui an, fără ca pe parcursul acestor ani să fie comunicat faptul că sunt trebuie plătite taxele profesionale[7].
Facturile emise retroactiv de Consiliul de mediere pentru o pretinsă taxa profesională anuală, obligatorie pentru mediatori, în anul 2017 pentru anii anteriori (de exemplu pentru anul 2014 și 2015) încalcă principiile de bază ale contabilității, adică principiul independenței exercițiului financiar[8], de unde rezultă că facturile acestea sunt emise cu rea credință și fără temei legal și nu au în vedere veniturile și cheltuielile aferente fiecărui exercițiu financiar, fiecărui an calendaristic în parte, pentru care se stabilesc distinct.
Cererile cu valoare redusă pentru recuperarea taxei trebuie respinse deoarece nu există temei pentru a justifica plata sumelor atunci când înscrisul probator este o factură care nu a fost acceptată la plată (și care de exemplu este emisă abia în anul 2017 pentru anul 2014 și 2015). Nu s-a născut niciun raport juridic între Consiliul de mediere și Biroul de mediator pârât, prin care să își fi asumat obligația de plată a taxei profesionale anuale pentru anii indicați în factura fiscală, doctrina și practica judiciară fiind clare în sensul că trebuie să fie asumate și nu doar emise de reclamant unilateral[9]. Factura nu face dovada împotriva destinatarului decât in cazul in care este acceptată deoarece nu se poate preconstitui un mijloc de probă contra unei persoane, fără concursul acesteia. Pentru ca factura să-i fie opozabilă ca mijloc de probă, destinatarul trebuie să restituie emitentului factura acceptată[10].
Dacă din proba cu înscrisuri administrată în cauză, nu rezultă existența între reclamant și pârât, a unui raport juridic în baza căruia biroul de mediator să își fi asumat în vreun fel obligația de a achita Consiliului de mediere suma indicată conform facturii ca taxă profesională anuală, înseamnă că nu a contractat niciun serviciu de la Consiliul de mediere care să justifice plata acestei sume.
Există cereri cu privire la care a intervenit prescripția dreptului material la acțiune pentru invocarea taxei profesionale de către reclamantul Consiliul de mediere (art. 2517 noul C. civ.), atunci când creanța invocată este mai veche de 3 ani. Referitor la o cerere de chemare în judecată formulată de Consiliul de mediere împotriva unui Birou de mediator, o factura emisă greșit, pe numele unei alte persoane fizice, comunicată persoanei fizice, nu poate întrerupe termenul de prescripție; nici termenul de grație acordat printr-un email (tot persoanei fizice și nici chiar acordat biroului de mediator) nu are acest rol de întrerupere a prescripției.
Discutabil este și faptul că taxa profesională anuală este cerută de Consiliul de mediere și mediatorilor suspendați sau inactivi, ceea ce nu întâlnim în alte situații (de exemplu în cazul cotizațiilor plătite de avocați, notari etc.), iar Consiliul de mediere emite și pentru aceștia facturi după câțiva ani, pentru taxe profesionale anuale datorate pentru câțiva ani anteriori (chiar dacă nu au fost solicitate servicii din partea Consiliului de mediere), fără ca mediatorul să fie informat în anul corespunzător că are obligația de plată a taxei profesionale anuale, și fără a-i fi emisă factură la final de an, care să fie înregistrată și acceptată.
Cererile cu valoare redusă introduse de Consiliul de mediere actual prin care se pretind taxe profesionale anuale restante din anii anteriori ar trebui să fie respinse deoarece referitor la sumele pretinse cu titlul de așa zisă taxă profesională, actualul Consiliu de mediere nu are dreptul să emită facturi în numele Consiliului de mediere anterior care a refuzat să le emită, așa cum s-a întâmplat în unele spețe. Actualul Consiliu de mediere nu are calitate procesuală activă într-o acțiune prin care se invocă așa zise taxe profesionale datorate Consiliului de mediere anterior, pentru care Consiliul de mediere anterior nu a emis și nu consideră că trebuiau emise facturi, fiind nelegal (așa cum rezultă din discuțiile din ședința Consiliului de mediere din data de 10.03.2017, conform celor susținute de fostul președinte al Consiliului anterior).
Cererile cu valoare redusă introduse de Consiliul de mediere prin care se pretind taxe profesionale anuale restante trebuie respinse dacă nu au fost în prealabil contractate servicii și nu au fost efectuate servicii de către Consiliul de mediere pentru care să poată pretinde taxa profesională (în baza Hotărârii 20 din 31.05.2014) și dacă Consiliul de mediere nu face dovada unui contract care să genereze obligația de plată.
[1] Conform https://www.cmediere.ro/page/2033/evidenta-dosarelor-judiciare-promovate-in-vederea-recuperarii-debitelor-reprezentand-taxe-profesionale-neachitate (5.03.2018).
[2] Conform http://www.cmediere.ro/page/1821/exemple-de-practica-judiciara-sub-aspectul-obligarii-formelor-de-exercitare-la-plata-taxelor-anuale-profesionale (5.03.2018).
[3] Există asociații profesionale ale mediatorilor (Asociația Profesională a Mediatorilor din România, Asociația Profesională de Mediere Pro Pact, Asociația Profesională Colegiul Mediatorilor) care au făcut demersuri pentru anularea hotărârilor care reglementează pretinsa taxa profesională, inclusiv prin memorii adresate Consiliului de mediere (în cadrul procedurii prealabile conform Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ), arătând constant că nu există un caracter obligatoriu pentru această taxă profesională anuală pentru mediatori și nu există un temei legal care să permită Consiliului de mediere să oblige mediatorii la plata ei.
Sunt avute în vedere în acest capitol și argumentele indicate de Asociația Profesională de Mediere Pro Pact în: „Anularea hotărârilor privind taxa profesională anuală” (06.06.2017), disponibil la http://www.medierepropact.ro/noutati/anularea-hotararilor-privind-taxa-profesionala-anuala-39.html (5.03.2018); „Consiliul de mediere acționează în judecată mediatorii” (05.03.2017), disponibil la http://www.medierepropact.ro/noutati/consiliul-de-mediere-acioneaza-in-judecata-mediatorii-35.html (5.03.2018); ”Anularea dispozițiilor nelegale din Statutul profesiei de mediator- Comunicat”, disponibil la http://www.medierepropact.ro/noutati/comunicat-33.html (5.03.2018); „Comunicat important referitor la notificările Consiliului de mediere” (03.07.2017) disponibil la http://www.medierepropact.ro/noutati/comunicat-43.html (5.03.2018), site-uri consultate la 20.02.2018; memoriile/solicitările adresate de către Asociațiile profesionale de mediatori, către Consiliul de mediere privind anularea taxelor profesionale ca fiind ilegale, conform adresei nr. 1851/30.05.2017, înregistrată la Consiliul de mediere; sunt avute în vedere și argumente invocate în soluțiile de respingere a cererilor de chemare în judecată introduse de Consiliul de mediere: Judecătoria Medgidia, încheiere din 7.03.2017, dosar nr. 9819/256/2016, nepublicată; Judecătoria Medgidia, hotărârea civilă 753/2017, Judecătoria Oradea, sentința civilă nr. 1679/2017, nepublicată; Judecătoria Satu-Mare, sentința civilă nr. 1470/2017, nepublicată; Judecătoria Sector 5 București, sentința civilă nr. 5482/2017, nepublicată; Judecătoria Bistrița, sentința civilă nr. 4389/2017, nepublicată, plus extrase de pe portal.just.ro cu soluții de respingere a cererilor de valoare redusă introduse de Consiliul de mediere.
[4] Judecătoria Medgidia, dosar. nr. 9819/256/2016, încheiere – ședința din Camera de consiliu din 07.03.2017, nepublicată.
[5] Există notificări de plată neclare trimise pe email de către Consiliul de mediere către persoane fizice (cu același nume ca biroul de mediator, fără să se indice că se adresează biroului de mediator) în care se comunică că există obligația de plata a unei „taxe restante” cu care ar figura în evidențele Consiliului de mediere.
[6] Dosarul nr. 93/54/2018 al Curții de Apel Craiova (amânat pentru 19.09.2018), informații de pe http://portal.just.ro/54/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=5400000000169950&id_inst=54 (6.07.2018).
[7] Reaua-credință a Consiliului de mediere este susținută de faptul că sunt cazuri în care timp de câțiva ani mediatorul nu primește nicio comunicare cu privire la obligația de plată a taxei profesionale anuale, ci primește direct o factură (uneori greșită, emisă pe numele persoanei fizice sau notificări de plată adresate tot persoanei fizice) și apoi mediatorul este direct chemat de chemare în judecată.
[8] A se vedea Judecătoria Sector 3 București, secția civilă, sentința civilă nr. 10242/2017, ședința din camera de consiliu din 27.09.2017, disponibilă la http://www.cmediere.ro/download/1700/exemplul-11 (05.03.2018), deși în această speță soluția instanței a fost de a admite cererea de chemare în judecată pe ideea existenței unui acord implicit care decurge din acordul mediatorului dat la autorizare de a respecta hotărârile Consiliului de mediere, deși, considerăm că soluția nu este legală, după cum vom argumenta în continuare.
[9] De exemplu Trib. Brașov, S. civ., Dec. civ. nr. 611/2015 (factura fiscală neacceptată expres nu poate face dovada pentru cele susținute deoarece este un act unilateral de voință al intimatei-reclamante, neasumat în mod expres de către apelanta-pârâtă), http://portal.just.ro/62/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=647 (5.03.2018).
[10] C. Ap. București, Sent. civ. nr. 246 din 06.06.2013, https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-lb6bma1/ (5.03.2018).
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.