Considerații privitoare la modificarea art. 305 din Codul de procedură penală
Virgil-Bogdan Boglea - iunie 6, 2016Considerations regarding the amendment of art. 305 of the Code of criminal procedure
In this article, the author exposes his considerations regarding the amendment of art. 305 of the Code of criminal procedure, which refers to the fulfilment of the conditions of the document instituting proceedings and ordering the initiation of criminal proceedings in relation to the offence committed or whose commitment is prepared, even if its author is indicated or known by the criminal prosecution body.
The structure and the content of the study reveal the comments on the prolegomena and issues generated by the interpretation and application of the new form of para. (1) of art. 305 of the Code of criminal procedure.
In conclusion, the enactment for the purpose of amending an organic law through the agency of the emergency ordinances is based on an exceptional state raising measures “urgently” and promptly implemented, and this circumstance is non-existent in case of art. 305 of the Code of criminal procedure. The difficulties relating to the interpretation and enforcement of the new form of the legislative text are not compliant with the aim of clarity and predictability of criminal law.
Keywords: criminal law, document instituting proceedings, initiation of criminal proceedings.
-
1. Prolegomene
Dată fiind actualitatea dezbaterilor asupra modificărilor aduse de O.U.G. nr. 18/2016[1], un aspect mi-a atras în mod special atenția. Astfel, plecând de la justificarea legiferării pe calea Ordonanței de Urgență, care rezidă în aceea că de la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală (în continuare C. pr. pen.) şi până în prezent a fost adoptat un număr semnificativ de decizii ale Curţii Constituţionale, care au produs un impact semnificativ asupra codului şi care necesită intervenţie legislativă asupra unor instituţii importante, putem observa că acest demers legislativ – ori guvernamental – a vizat și unele instituții în raport cu care nu existau probleme de ordin constituțional.
Din această perspectivă, am constatat că, printre alte modificări care în opinia mea nu justificau „urgența”, s-a intervenit și asupra art. 305 alin. (1)-(3) C. pr. pen.
Așadar, în art. II pct. 76 din O.U.G. nr. 18/2016 se indică împrejurarea că „La articolul 305, alineatele (1)-(3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„Art. 305
(1) Când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârşită ori a cărei săvârşire se pregăteşte, chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut.
(2) Începerea urmăririi penale şi respectiv continuarea efectuării urmăririi penale se dispun prin ordonanţă care cuprinde, după caz, menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) lit. a)-c) şi g).
(3) Atunci când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală şi nu există vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1), organul de urmărire penală dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de aceasta, care dobândeşte calitatea de suspect. Măsura dispusă de organul de cercetare penală se supune, în termen de 3 zile, confirmării procurorului care supraveghează urmărirea penală, organul de cercetare penală fiind obligat să prezinte acestuia şi dosarul cauzei.”.
În vechea formă conținutul textului normativ se prezenta în felul următor:
„Art. 305
(1) Când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi se constată că nu există vreunul dintre cazurile care împiedică exercitarea acţiunii penale prevăzute la art. 16 alin. (1), organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la faptă.
(2) Începerea urmăririi penale se dispune prin ordonanţă care cuprinde, după caz, menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) lit. a)-c) şi g).
(3) Când din datele şi probele existente în cauză rezultă indicii rezonabile că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, procurorul dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de aceasta, care dobândeşte calitatea de suspect.”
Dintre modificările aduse, una mi se pare problematică și de natură să creeze confuzii în interpretare și aplicare. Mă refer la modificarea formei alin. (1) al art. 305.
-
2. Probleme generate de interpretarea și aplicarea noii forme a alin. (1) al art. 305 C. pr. pen.
Modificarea alin. (1) al art. 305 C. pr. pen. este de natură să genereze, în opinia mea, dificultăți de interpretare și aplicare a normei.
Astfel, noua formă a textului normativ indicat prevede că dacă actul de sesizare îndeplinește condițiile legale, organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârșită ori a cărei săvârșire se pregătește. Prin urmare, apelând la interpretarea gramaticală reiese că se poate începe un proces penal (urmărire penală) chiar și în cazul infracțiunilor aflate în stare de pregătire.
Din această perspectivă, folosind metoda interpretării sistemice, încerc să-mi dau seama de modalitatea concretă în care un proces penal poate fi demarat în cazul pregătirii săvârșirii unei infracțiuni.
Pentru a găsi o explicație care să justifice edictarea unei astfel de norme, propun analiza unor dispoziții asemănătoare regăsite în vechiul Cod de procedură penală. Mă refer la prevederile înscrise în art. 911 din vechiul C. pr. pen. care stabilea ca o condiție pentru a se dispune interceptarea și înregistrarea convorbirilor, la propunerea procurorului care efectua ori supraveghea urmărirea penală (deja începută), obligativitatea existenței unor indicii cum că s-a săvârșit ori se pregătește săvârșirea unei infracțiuni. În acel context, s-a argumentat că actul procesual poate fi dispus în cursul urmăririi penale, a cărei demarare avea ca temei săvârșirea unei infracțiuni, deoarece sintagma „pregătește săvârșirea unei infracțiuni” viza una dintre fazele pe care le parcurge comiterea unei fapte penale – iter criminis –, anume faza tentativei.
Aceleași argumente ar putea servi la justificarea noii forme a alin. (1) al art. 305 C. pr. pen. însă din punctul meu de vedere acestea nu beneficiază de validitate în fața realităților juridice.
Așadar, nu se poate susține nevoia imperioasă ori urgentă pentru integrarea în noua formă a textului normativ a sintagmei „a cărei săvârșire se pregătește”, întrucât dacă legiuitorul – în acest caz Guvernul României pe calea Ordonanței de urgență – intenționa să acopere ipoteza faptei tentate putea apela la interpretarea sistemică și la coroborarea cu prevederile cuprinse în Codul penal. Mai mult decât atât, în sistemul de drept penal din țara noastră, actele preparatorii – ca instituție/noțiune juridică – nu beneficiază de incriminare separată.
În acest context, relevante mi se par prevederile art. 174 C. pen. care statuează că „Prin săvârșirea unei infracțiuni sau comiterea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acestora în calitate de coautor, instigator sau complice.”, drept pentru care sintagma „dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârșită” își răsfrângea incidența și asupra ipotezei rămânerii infracțiunii în faza de tentativă. Totodată, art. 602 C. pr. pen. prevede că „Termenii sau expresiile al căror înţeles este anume explicat în Codul penal au acelaşi înţeles şi în Codul de procedură penală.”
Coroborând aspectele legale anterior indicate, reiese că urmărirea penală putea fi începută pentru o faptă rămasă în faza tentativei chiar dacă se păstra formularea (de altfel, logică și coerentă) inițială. Astfel, organul de urmărire penală putea dispune începerea urmăririi penale dacă era sesizat cu săvârșirea unei infracțiuni rămase în faza de tentativă.
În încercarea de a determina rațiunile ce au condus la introducerea acestei ipoteze de începere a urmăririi penale, îmi imaginez o serie de argumente de natură să justifice ori să îmbunătățească începutul procesului penal când doar se pregătește săvârșirea unei infracțiuni. Una dintre rațiuni ar putea să rezide în aceea că în cazul mai multor fapte, dintre care unele s-au consumat, iar altele sunt în faza actelor preparatorii[2], se intenționează extinderea cadrului procesual cu privire la noua/noile infracțiuni a cărei/căror producere este iminentă. Un alt considerent ar putea să-și găsească explicația în dorința organelor de urmărire penală de a valorifica informațiile intrate în posesia lor pe diferite căi și în legătură cu care ar exista riscul de a-și pierde eficacitatea dacă nu sunt folosite în mod prompt.
Una peste alta, consider că nu există niciun argument solid din punct de vedere juridic care să fi justificat introducerea unei noi ipoteze de începere a urmăririi penale. Îmi bazez susținerea pe argumente ce țin de dificultatea interpretării și a aplicării acestei ipoteze, în sensul că e greu de imaginat cum ar putea funcționa o urmărire penală începută când încă nu s-a săvârșit vreo infracțiune. Mai mult decât atât, poate fi generată concluzia absurdă că statul, prin reprezentanții săi, acceptă săvârșirea de infracțiuni ori participă la aceasta în calitate de complice moral. Aceasta în condițiile în care un principiu de baza al politicilor penale moderne este acela al profilaxiei faptelor penale.
În situația în care s-ar accepta că un proces penal – urmărirea penală, ca fază a procesului penal – poate fi pornit când încă nu s-a comis vreo faptă penală, am ajunge la concluzia că în asemenea cazuri organele de urmărire penală, după ce în prealabil au cunoscut că se pregătește săvârșirea faptei, permit comiterea infracțiunii și, ulterior, supun făptuitorul cercetărilor și judecății penale în vederea tragerii la răspundere penală. Altfel a spune, în loc ca organele judiciare să împiedice săvârșirea infracțiunilor, acestea așteaptă să se săvârșească pentru a le putea dovedi ulterior.
Opinez în sensul că o asemenea concluzie e de natură a produce un grav prejudiciu atât drepturilor fundamentale, cât și principiilor care guvernează politica penală și procesul penal (profilaxia, loialitatea probelor etc.).
Dintr-o altă perspectivă, putem constata că și în ceea ce privește soluțiile de clasare există dificultăți. Astfel, cum s-ar dispune clasarea cauzei în condițiile în care urmărirea penală este începută cu privire la o infracțiune a cărei săvârșire se pregătește? Se așteaptă săvârșirea faptei și ulterior se constată că aceasta nu era prevăzută de legea penală ori nu era săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege? Se poate dispune clasarea când doar se pregătește săvârșirea infracțiunii? Nu cunosc răspunsul la aceste întrebări și aștept ca practica să elucideze echivocul.
Totodată, un ultim aspect pe care îl consider demn de menționat, vizează armonizarea conceptuală dintre cele două coduri ale României. Astfel, o faptă dobândește calitatea de infracțiune numai în condițiile prevăzute de art. 15 din Codul penal, și anume când este prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o. Prin urmare, o faptă a cărei săvârșire se pregătește nu intră sub incidența prev. art. 15 alin. (1) din Codul penal și, în plus, nu poate constitui temei al răspunderii penale. În consecință, pregătirea săvârșirii unei infracțiuni poate constitui cel mult subiect de dezbatere doctrinară, întrucât din perspectivă juridică procesuală o faptă nu poate fi considerată infracțiune decât după ce se comite și se verifică întrunirea trăsăturilor esențiale.
-
3. Concluzii
Două sunt rațiunile în baza cărora consider că această intervenție legislativă este inoportună. În primul rând, legiferarea în vederea modificării unei legi organice prin intermediul Ordonanțelor de urgență are ca temei o stare excepțională ce suscită măsuri implementate „urgent” și cu promptitudine, împrejurare inexistentă în cazul art. 305 C. pr. pen. În al doilea rând, dificultățile de interpretare și aplicare a noii forme a textului normativ sunt incompatibile cu dezideratul clarității și previzibilității legislației penale.
Toate aceste aspecte, mă conduc la concluzia că sintagma „a cărei săvârșire se pregătește” trebuie înlăturată, întrucât mai mult încurcă decât ajută, putând deschide pe viitor calea spre abuz.
[1] Publicată în M. Of. nr. 389 din 23 mai 2016.
[2] Care, după cum arătam mai sus, nu beneficiază de incriminare separată.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.