Considerații privind exercitarea autorității părintești și decăderea din exercițiul autorității părintești
Ioana Nicolae - mai 2, 20191. Considerații privind exercitarea autorității părintești
Potrivit art. 503 alin. (1) C. civ., purtând denumirea marginală „Modul de exercitare a autorităţii părinteşti”, părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească. Așadar, ca regulă generală, Codul civil consacră principiul egalității între părinți, ceea ce înseamnă că exercitarea autorității părintești revine ambilor părinți, în mod egal. Regula exercitării în comun a autorității părintești are aplicabilitate atât în perioada în care părinții sunt căsătoriți, cât și după pronunțarea divorțului. În acest sens amintim că potrivit art. 397 C. civ., după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel. Situația este diferită în privința copilului din afara căsătoriei, în acest sens legiuitorul statuând prin dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) C. civ., că în ipoteza copilului din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv faţă de ambii părinţi, autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc.
Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ.
În concluzie, dacă părinții minorului conviețuiesc, ei vor exercita autoritatea părintească împreună și în mod egal, iar în ipoteza în care părinții minorului nu conviețuiesc, competența de stabilire a modului în care va fi exercitată autoritatea părintească revine instanței de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile din materia divorțului și având în vedere interesul superior al copilului[1].
În alte cuvinte, nici în ipoteza copilului din afara căsătoriei a cărui părinți nu conviețuiesc nu este exclusă exercitarea autorității părintești în comun, cu singura diferență că în acest caz modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă[2].
Potrivit art. 505 alin. (3) C. civ., instanța sesizată cu o cerere privind stabilirea filiației este obligată să dispună asupra modului de exercitare a autorității părintești, chiar dacă acest lucru nu a fost cerut în mod expres, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile cu privire la divorț.
Textul art. 503 alin. (2) C. civ. stabilește că faţă de terţii de bună-credinţă, oricare dintre părinţi, care îndeplineşte singur un act curent pentru exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, este prezumat că are şi consimţământul celuilalt părinte.
Acest text legal instituie așadar prezumţia de mandat tacit faţă de terţii de bună‑credinţă, prezumție care privește actele curente săvârșite de oricare dintre părinți în exercitarea autorității părintești. Textul legal care instituie această prezumție nu face distincție între actele curente referitoare la persoana sau bunurile copilului, așadar prezumția se referă la ambele aspecte. Prin noțiunea de acte curente vom înțelege toate acele acte pentru care legea nu solicită acordul expres al ambilor părinți, cum se întâmplă spre exemplu în ipoteza alegerii numelui copilului, a stabilirii locuinței acestuia, a schimbării locuinței copilului etc. Așa cum s-a subliniat în literatura de specialitate, calificarea actului ca fiind curent este una de apreciere[3]. În literatura de specialitate franceză se apreciază nu constituie act curent acela care angajează viitorul copilului[4].
Este de precizat că prezumția mandatului tacit reciproc are caracter relativ, ceea ce înseamnă că prezumția poate fi răsturnată dacă se face dovada că a existat opunerea celuilalt părinte și care în astfel de condiții poate solicita anularea actului în cauză. Există însă situații în care actul săvârșit este ireversbil, cum ar fi spre exemplu botezul copilului într-o anumită religie[5].
Potrivit art. 50 din Legea nr. 71/2011 dispozițiile privind prezumția de mandat tacit reciproc între părinți sunt aplicabile în cazul actelor curente încheiate de unul dintre părinți, după intrarea în vigoare a Codului civil din 2009.
Prin excepție de la regula exercitării în comun a autorității părintești, art. 507 C. civ. stabilește situațiile în care exercitarea autorităţii părinteşti se face de către un singur părinte, și anume dacă unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau dacă, din orice motiv, se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa, situații în care celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească. Așa cum just s-a remarcat în literatura de specialitate, afară de ipoteza decăderii din exercițiul drepturilor părintești, în toate celelalte situații preluarea integrală a autorității părintești de către un părinte are o explicație obiectivă, de aceea nu necesită o statuare judecătorească[6].
Astfel cum am menționat anterior, și după divorț autoritatea părintească va fi exercitată de ambii părinți în comun, astfel cum stabilește art. 397 C. civ.
Prin excepţie de la această regulă, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, autoritatea părintească va putea fi exercitată de către:
a) un singur părinte – celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia. Potrivit art. 398 C. civ., dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi.
Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.
b) o rudă, o altă familie ori persoană sau o instituție de ocrotire, cu privire la persoana copilului; acestea vor exercita drepturile şi îndatoririle care revin părinţilor cu privire la persoana copilului. Potrivit art. 399 C. civ., în mod excepţional, instanţa de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimţământul acestora, sau într-o instituţie de ocrotire. Acestea exercită drepturile şi îndatoririle care revin părinţilor cu privire la persoana copilului.
Instanţa stabileşte dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de către părinţi în comun sau de către unul dintre ei.
Instanța nu va putea lua act de o eventuală înțelegere a părinților privind exercițiul autorității părintești de către un singur părinte decât în situaţia în care va constata că acest fel de exercitare a autorității părintești este în interesul superior al copilului[7].
De asemenea, se impune a arăta că potrivit art. 919 alin. (2) C. pr. civ., când soţii au copii minori, născuţi înaintea sau în timpul căsătoriei ori adoptaţi, instanţa se va pronunţa asupra exercitării autorităţii părinteşti, precum şi asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorţ.
Potrivit art. 506 C. civ., cu încuviințarea instanței de tutelă, părinții se pot înțelege cu privire la exercițiul autorității părintești ori cu privire la luarea unei măsuri de protecție a copilului, dacă este respecta interesul superior al acestuia. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile.
Textul art. 403 C. civ. statuează că în ipoteza schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului.
2. Decăderea din exercițiul autorității părintești
Îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea obligațiilor părintești față de minor poate avea consecința decăderii părintelui/părinților din exercițiul autorității părintești. Decăderea din exercițiul autorității părintești reprezintă o sancțiune de drept civil constând în interzicerea exercitării drepturilor și, în anumite situații, a îndeplinirii îndatoririlor ce decurg din autoritatea părintească, în situația în care părintele are un comportament necorespunzător față de minor[8].
Competentă a se pronunța în privința decăderii din exercițiul autorității părintești este instanța de tutelă. În ceea ce privește sesizarea instanței, este de precizat că aceasta se face potrivit art. 508 alin. (1) teza I C. civ., la cererea autorităților administrației publice cu atribuții în domeniul protecției copilului, respectiv direcția generală de asistență socială și protecția copilului. Totodată cererea de decădere din exercițiul drepturilor părintești poate fi formulată și de procuror, în temeiul art. 92 C. pr. civ. Potrivit art. 508 alin. (2) C. civ., cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părinţilor şi pe baza raportului de anchetă psihosocială. Participarea procurorului este obligatorie. Potrivit art. 92 alin. (3) C. pr. civ., sancțiunea care intervine în ipoteza nesocotirii acestor condiții este nulitatea absolută a hotărârii.
Potrivit art. 508 alin. (1) C. civ., instanţa de tutelă poate pronunţa decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti dacă părintele pune în pericol viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijenţa gravă în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.
Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti este totală şi se întinde asupra tuturor copiilor născuţi la data pronunţării hotărârii.
Cu toate acestea, instanţa poate dispune decăderea numai cu privire la anumite drepturi părinteşti ori la anumiţi copii, dar numai dacă, în acest fel, nu sunt primejduite creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor, statuează dispozițiile art. 509 C. civ.
În alte cuvinte, ca regulă, decăderea din exercițiul drepturilor părintești este totală și aceasta se întinde asupra tuturor copiilor născuți până la data pronunțării hotărârii. Este de precizat că părintele nu va fi decăzut din exercițiul drepturilor părintești față de copiii ce se vor naște ulterior pronunțării acesteia. Prin excepție însă, instanța poate dispune decăderea numai cu privire la anumite drepturi părintești ori la anumiți copii, dar numai în cazul în care, prin această măsură, nu vor fi primejduite creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copiilor[9].
Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti nu scuteşte părintele de obligaţia sa de a da întreţinere copilului, potrivit art. 510 C. civ. În cazul în care, după decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti, copilul se află în situaţia de a fi lipsit de îngrijirea ambilor părinţi, se instituie tutela[10]. Textul se referă atât la situația în care fie ambii părinţi sunt decăzuţi din exercițiul drepturilor părintești, fie doar unul este decăzut, iar celălalt se află într-o altă situaţie care îl pune în imposibilitate de a-şi exercita drepturile părinteşti.
Este de menționat că potrivit art. 464 alin. (2) C. civ., părintele sau părinţii decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti ori cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti păstrează dreptul de a consimţi la adopţia copilului. În aceste cazuri, consimţământul celui care exercită autoritatea părintească este şi el obligatoriu.
Decăderea din exercițiul drepturilor părintești nu reprezintă o măsură definitivă chiar dacă a fost dispusă pe o perioadă nedeterminată, ceea ce înseamnă că instanța va putea reda părintelui decăzut exercițiul drepturilor părintești. Potrivit art. 512 alin. (1) C. civ., instanţa redă părintelui exerciţiul drepturilor părinteşti, dacă au încetat împrejurările care au dus la decăderea din exerciţiul acestora şi dacă părintele nu mai pune în pericol viaţa, sănătatea şi dezvoltarea copilului.
Până la soluţionarea cererii, instanţa poate îngădui părintelui să aibă legături personale cu copilul, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
Spre deosebire de cererea de decădere din exercițiul drepturilor părintești, solicitarea de redare a exercițiului drepturilor părintești poate fi formulată de orice persoană care justifică un interes, deci inclusiv de părintele decăzut.
3. Concluzii
Autoritatea părintească reprezintă principalul mijloc de protecție al copilului. Prezentul studiu a analizat modalitățile de exercitare a autorității părintești, având în vedere ipoteza în care părinții sunt căsătoriți, cât și ipoteza exercitării autorității părintești după divorț, precum și ipoteza copilului din afara căsătoriei, a cărui filiație a fost stabilită față de ambii părinți. În finalul studiului am punctat succint elementele definitorii ale decăderii din exercițiul autorității părintești, ca sancțiune specifică de drept civil.
Bibliografie:
– G. Boroi, M.M. Pivniceru, C.A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, T.V. Rădulescu, Fișe de drept civil, ed. a 3-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2018;
– M. Avram, Drept civil. Familia, ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2016;
– M.M. Pivniceru, C. Luca, Interesul superior al copilului, Ed. Hamangiu, București, 2016;
– A. Bacaci, V.C. Dumitrache, C.C. Hageanu, Dreptul familiei, ed. a 7-a, Ed. C.H. Beck, București, 2012;
– E. Florian, Dreptul familiei, ed. a 4-a, Ed. C.H. Beck, București, 2011.
[1] M.M. Pivniceru, I. Nicolae în G. Boroi, M.M. Pivniceru, C.A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, T.V. Rădulescu, Fișe de drept civil, ed. a 3-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2018, p. 884.
[2] A se vedea M. Avram, Drept civil. Familia, ed. a 2-a revizuită și adăugită Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 499.
[3] Ibidem.
[4] A. Bacaci, V.C. Dumitrache, C.C. Hageanu, Dreptul familiei, ed. a 7-a, Ed. C.H. Beck, București, 2012, p. 329.
[5] Ibidem.
[6] E. Florian, Dreptul familiei, ed. a 4-a, Ed. C.H. Beck, București, 2011, p. 305.
[7] M.M. Pivniceru, I. Nicolae în G. Boroi, M.M. Pivniceru, C.A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, T.V. Rădulescu, op. cit., p. 883.
[8] Idem, p. 884.
[9] Ibidem.
[10] A se vedea dispozițiile privind tutela minorului – art. 110-163 C. civ.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.