Considerații generale asupra reglementării căilor de atac în legislațiile procesual-civile din Franța, Italia și Spania
Ioan Leș - iulie 1, 20204. Căile de atac în sistemul procesual civil spaniol
Sistemul judiciar spaniol este unul relativ complex, împrejurare ce se datorează și structurii statului, care este compus din municipii, provincii și comunități autonome (art. 137 din Constituție). Statul garantează autonomia naționalităților și a regiunilor (art. 2 din Constituție). Cu toate acestea, Spania nu admite federalizarea Comunităților Autonome (art. 145 alin. 1 din Constituție).
O atare realitate se reflectă și asupra modului de organizare a sistemului judiciar[26]. Astfel, la nivelul de bază al sistemului judiciar se află judecătoriile de primă instanță și instrucție (juzgados de primera instancia) și tribunalele. Judecătoriile, astfel cum o sugerează și denumirea lor, sunt instanțe de drept comun în materie civilă. Ele judecă și apelurile îndreptate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii de pace.
În fiecare provincie există și judecătorii de contencios administrativ și judecătorii de contencios social. Referirea noastră la judecătoriile de primă instanță nu poate face abstracție de existența judecătorilor de pace. Ele au o competență limitată în materie civilă. Potrivit art. 99 din Legea nr.6/1985 judecătoriile de pace judecă cererile a căror valoare nu depășește suma de 90 de Euro.
Al doilea palier al sistemului judiciar este constituit din Audiencias Provinciales (instanțe provinciale). Ele au competență la nivelul întregii provincii, fiind și instanțe de apel în materie civilă. La nivelul comunităților autonome funcționează tribunale superioare de justiție. Acestea judecă recursurile în casație și recursurile extraordinare în revizuire. Ele au și o competență materială de unică instanță în materiile strict determinate de lege.
Ultimul palier al justiției spaniole este constituit din Tribunalul Suprem și Audiencia Nacional. Aceasta din urmă este o instanță unică cu sediul în Madrid și are competență în materie penală, de contencios administrativ și de contencios social. Ea nu are competență în materie civilă.
Tribunalul Suprem este, potrivit Legii nr. 6/1985 a Puterii Judiciare „organul jurisdicțional superior în toate materiile, cu excepția celor prevăzute în materie de garanții constituționale. Instanța supremă are o secție civilă, o secție penală, o secție de contencios administrativ, o secție de contencios social și o secție militară. Secția civilă are competența de a soluționa recursurile în casație, cererile de revizuire și alte căi extraordinare de atac, în cazurile determinate de lege. Ea are și o competență materială pentru soluționarea acțiunilor de răspundere delictuală pentru fapte săvârșite de persoane ce ocupă importante demnități publice (Președintele Guvernului, Președinții Congresului și Senatului, Președintele Tribunalului Suprem, deputați și senatori, miniștri, etc.).
În legătură cu organizarea sistemului judiciar spaniol se impune și precizarea că aceasta se întemeiază pe principiul unității jurisdicționale (art. 117 alin. 5 din Constituție). De asemenea, legea fundamentală interzice tribunalele de excepție. Norma constituțională menționată se reflectă în întreaga organizare judiciară, în sensul că nu se pot constitui alte sisteme de jurisdicție în afara celei de drept comun. De aceea, Spania nu a adoptat, de exemplu, sistemul justiției administrative astfel cum aceasta este organizată în Franța, Italia, Belgia, etc. Din acest punct de vedere, al unității de jurisdicție, sistemul judiciar spaniol să aseamănă mai mult cu cel românesc[27].
Căile de atac pe care urmează să le examinăm în continuare sunt apelul, recursul extraordinar pentru săvârșirea unei infracțiuni procesuale, recursul în casație și revizuirea.
Apelul este și în sistemul procesual civil spaniol o cale ordinară de atac care poate fi exercitată împotriva tuturor hotărârilor de primă instanță, cu excepția celor date într-o procedură orală, dacă valoarea litigiului nu depășește suma de 3.000 de Euro. El este o cale de reformare, în sensul că se adresează întotdeauna unei instanțe ierarhic superioare. Astfel, împotriva hotărârilor judecătoriilor de pace apelul este de competența judecătoriilor de primă instanță, iar în cazul celor date de judecătoriile de primă instanță competența revine Audiențelor provinciale (art. 455 alin. 2 LEC).
O caracteristică importantă a apelului vizează caracterul său devolutiv, reprezentând o cale procedurală de remediere atât a erorilor „in procedendo”, cât și a celor „in iudicando”[28]. El oferă părții interesate nu doar posibilitatea de a lupta împotriva unei sentințe nedrepte, ci reprezintă, astfel cum s-a remarcat în doctrină, și „mecanismul pentru a recurge la dublul grad de jurisdicție sau mijlocul pentru a obține o sentință mai adecvată teoretic voinței legii”[29]. O notă particulară a apelului în sistemul procesual spaniol vizează inadmisibilitatea de noi probe în apel, cu excepția înscrisurilor care nu au putut fi prezentate la data introducerii actului introductiv de instanță și la care se referă expres art. 270 LEC (înscrisuri ulterioare actului de investire sau întâmpinării; înscrisuri anterioare sesizări, dar care nu s-au putut obține înainte de judecată și acte, mijloace sau înscrisuri ce nu au putut fi obținute anterior judecății din motive neimputabile părții. Prin urmare, deși devolutiv apelul nu conferă părților drepturi depline în materie de probațiune, ceea ce este de natură să raționalizeze procedura și să împiedice excesele procedurale în cea de-a doua instanță.
O cale procedurală fără precedent în alte legislații procesuale, cu excepția celor ce s-au inspirat din Codul spaniol, este el „recurso extraordinario por infraccion procesal”[30]. Este o cale extraordinară de atac ce se judecă de secția civilă a tribunalelor superioare de justiție în cazul în care obiectul acesteia este o hotărâre a unei Audiențe Provinciale, pronunțate în al doilea grad de jurisdicție și care pune capăt judecății.
Recursul extraordinar pentru săvârșirea unei „infracțiuni procesuale” poate fi exercitat numai în cazurile anume determinate de art. 469 LEC. Acestea constau în: a) o încălcare cu privire la normele de jurisdicție sau de competență obiectivă ori funcțională; b)încălcarea regulilor privitoare la darea sentinței; c)încălcarea normelor legale privitoare la actele și garanțiile procesuale, dacă o atare „infracțiune” determină nulitatea sau lipsește partea de apărare; d)încălcarea determină o vătămare a drepturilor privind accesul liber la justiție, la care se referă art. 24 din Constituție. În acest ultim caz vătămarea trebuie să se fi produs în fața celei de-a doua instanțe sau în prima instanță, dar numai dacă încălcarea a fost reiterată în cea de-a doua instanță.
Asupra recursului un judecător raportor va examina cauza și va propune secției competente să se pronunțe asupra admisibilității sau inadmisibilități acestuia. Recursul poate fi declarat inadmisibil dacă nu sunt îndeplinite condițiile de ordin formal ale sesizării sau dacă acesta este „lipsit în mod manifest de fundament”. Asupra recursului instanța competentă va pronunța o soluție corespunzătoare motivului invocat. Astfel, dacă recursul este susținut pentru lipsa de competență iar acesta este admis soluția va fi aceea de casare a hotărârii atacate și trimitere a dosarului la instanța competentă pentru a continua procedura. În cazul încălcării unor norme de procedură instanța de recurs va putea dispune anularea hotărârii atacate și ordona instanței competente să reia procedura din momentul la care s-a săvârșit „infracțiunea procesuală”.
Recursul în casație este și el o cale extraordinară de atac, care a fost inspirat din sistemul francez, dar de la care legiuitorul spaniol s-a îndepărtat în mare măsură[31]. În doctrina spaniolă s-a remarcă că recursul în casație nu este un nou apel, iar instanța supremă nu este o a treia instanță (al treilea grad de jurisdicție)[32].
Competența de soluționare a recursului în casație aparține primei secții a Tribunalului Suprem de Casație. Recursul în casație de competența instanței supreme are ca obiect hotărârile pronunțate de Audiențele Provinciale în al doilea grad de jurisdicție. El se poate exercita numai în următoarele cazuri: a)când vizează apărarea drepturilor fundamentale, cu excepția celor vizate de art. 24 din Constituție (privind accesul la justiție); b)când valoarea litigiului depășește 600.000 de Euro și c)când valoarea litigiului nu depășește valoarea de 600.000 de Euro, dar numai dacă recursul prezintă interes pentru casație („interes casacional”).
Prin edictarea unor asemenea dispoziții procedurale (art. 477 alin. 2 LEC) s-a urmărit o limitare substanțială a recursului în casație. Se poate observa că în cea de a doua ipoteză nu există o altă limitare a recursului în casație decât cea de ordin valoric, dar baremul impus de lege este unul foarte ridicat. Asemenea restricții există și în alte legislații, astfel că prevederile legii spaniole nu constituie o noutate absolută. În ultimul caz, accesul la recurs este condiționat fundamental de existența unui interes al casației. Textul „vorbește” de un „interes casacional”, pe care îl și definește cu rigoare. Potrivit art. 477 alin. 3) se consideră că există interes în casație când sentința atacată este contrarie „doctrinei jurisprudențiale a Tribunalului Suprem sau soluționează puncte sau chestiuni asupra cărora există o jurisprudență contradictorie a Audiențelor Provinciale ori se aplică norme în vigoare de mai puțin de 5 ani, dacă în acest din urmă caz nu există jurisprudență a Tribunalului Suprem privitoare la norme anterioare cu un conținut identic sau asemănător.
Recursul în casație poate fi soluționat și de către tribunalele superioare de justiție, dacă acesta este îndreptat împotriva hotărârilor instanțelor civile cu sediul în Comunitatea Autonomă. Recursul poate fi promovat doar dacă el se întemeiază, exclusiv sau împreună cu alte motive, pe încălcarea normelor dreptului civil, străin sau special propriu acelei Comunități și doar dacă Statutul Autonomiei prevede o atare atribuție.
În sistemul procesual civil spaniol recursul în casație se întemeiază pe un singur motiv, astfel cum categoric precizează art. 477 alin. 1 LEC, „încălcarea normelor aplicabile pentru soluționarea chestiunilor ce formează obiectul procesului”. Textul este tranșant în a evoca faptul că recursul în interesul legii este o cale extraordinară de atac care este limitată la chestiunile de drept ale cauzei, stabilirea faptelor cauzei fiind de competența instanțelor de fond. Legiuitorul spaniol nu a indicat însă motive concrete de nelegalitate ci s-a limitat la o formulă generală similară cu cea din art. 604 C. proc. civ. francez.
Considerațiile de mai sus scot în evidență faptul că accesul la calea recursului în casație este limitat de legiuitor, chiar în raport cu multe alte legislații procesuale. În doctrina spaniolă se susține că nici nu există un drept fundamental la recurs, soluție ce este afirmată constant de jurisprudență. În această privință instanța supremă a statuat că „nu există propriu-zis un drept derivat din Constituție pentru a exercita recurs împotriva unor hotărâri judecătorești”[33].
Dacă recursul în casație nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege, dacă hotărâre nu este recurabilă sau dacă valoarea litigiului nu depășește plafonul prevăzut de lege pentru exercitarea recursului acesta va fi respins printr-o sentință interlocutorie (autos), împotriva căreia se poate exercita doar calea plângerii (recurso de queja). Recursul poate fi declarat inadmisibil și în cazul în care este în mod manifest nefondat sau când nu există un interes pentru casație. Împotriva sentinței interlocutorii prin care se consideră că recursul este apt pentru judecată nu se poate exercita nicio cale de atac, dar partea interesată se poate opune admiterii recursului în ședința stabilită pentru judecată (art. 480 LEC). În cazul admiterii pe fond a recursului hotărârea atacată poate fi casată în totul sau în parte. Hotărârea pronunțată de Tribunalul de Casație nu poate fi atacată prin nicio cale de atac.
Recursul în casație și recursul pentru săvârșirea unei „infracțiuni procesuale” sunt recursuri extraordinare care nu se pot însă cumula și nici exercita în mod succesiv[34].
Codul de procedură civilă reglementează și recursul în interesul legii, cale de atac ce are aceeași finalitate ca și cea statuată în alte legislații procesuale. Ca o particularitate remarcăm că art. 491 C. proc. cvi. conferă legitimare procesuală nu doar Ministerului Public (Ministerio Fisacal) și Apărătorului Poporului (Defensor del Pueblo) ci și acelor persoane juridice de drept public a căror activitate este relaționată cu problemele procesuale ce formează obiectul căii de atac, în măsura în care pot justifica și un interes legitim pentru realizarea unității de jurisprudență.
O cale extraordinară de atac ce poate fi folosită și în procesul civil spaniol este revizuirea. Reglementarea este foarte asemănătoare cu cea din alte legislații procesuale, întrucât se întemeiază pe motive inexistente sau necunoscute la data primei judecăți. Codul de procedură civilă mai reglementează și o cale parțial inedită și care poartă denumirea de recurso de queja (plângere). Ea se poate exercita doar împotriva sentințelor interlocutorii prin care tribunalul competent a declarat inadmisibil un apel, un recurs pentru o infracțiune procesuală sau un recurs în casație (art. 494 C. proc. civ.).
5. Sumare concluzii
Prezentarea căilor de atac în reglementările procesual civile din Franța, Italia și Spania sunt de natură să sublinieze dinamica transformărilor legislative din ultimii ani și, mai ales, o preocupare pentru eficientizarea justiției. Căile de atac reprezintă mijloace procesuale importante în opera de înfăptuire a justiției nu doar pentru faptul că ele permit desființarea unei decizii judiciare eronate, ci și prin faptul că fac parte dintr-o ecuație judiciară care poate contribui la celeritatea judecăților. De aceea, reformele din justiție au vizat, cel mai adesea, și sistemul căilor legale de atac
Raționalizarea căilor de atac a vizat simplificarea și chiar diminuarea acestora. Impunerea unor limitări în exercitarea unor căi extraordinare de atac este o tendință quasi generală, iar din acest punct de vedere exemplul spaniol care limitează accesul de principiu la recursul în casație numai la litigiile ce depășeșc o valoare însemnată este unul dintre cele mai relevante. În același timp, tot în sistemul spaniol constatăm și existența unei proceduri de filtru chiar și în materie de apel. Franța și Italia cunosc și ele proceduri de filtrare a recursurilor în casație. Pe de altă parte, în unele legislații există și categoria sentințelor pronunțate în primă și ultimă instanță și care nu pot fi atacate cu apel, fără ca o atare reglementare să ridice vreo problemă de neconstituționalitate.
Reforma căilor de atac nu a luat însă sfârșit în urma adoptării unor modificări mai mult sau mai puțin recente. Exemplul unui proces de continuare a reformei procedurii civile este și cel italian la care ne-am referit deja. Și nu în ultimul rând se poate constata o tendință de normativizare a unor soluții eficiente care să descongestioneze activitatea instanțelor supreme și chiar și a curților de apel. Am evocat, în rândurile de față, câteva reglementări procesuale în materia căilor de atac în ideea că ele ar putea constitui motive serioase de reflecție și pentru legiuitorul român.
[26] A se vedea pentru detalii I. Leș, D. Ghiță, Instituții judiciare contemporane, p. 581-586.
[27] Ibidem, p. 581.
[28] A se vedea în acest sens V. Magro Servet, Guia practica de la Ley de enjuiciamiento civil, 4 edicion, Getafe, Madrid 2010, p. 701.
[29] V. Cortes Dominguez, V. Moreno Catena, Derecho procesal civil. Parte general, 9 edicion, tirant lo bllanch, Valencia 2017, p. 347.
[30] În Spania, termenul de infracțiune desemnează, de obicei, o faptă prevăzută de lege penală. El are și o semnificație mai generală, anume aceea de nesocotire a unei reguli de drept, a unei norme morale sau a unui contract. A se vedea Wikipedia. Enciclopedia libre, apud https://es.wikipedia.org/wiki/infraccion.
[31] A se vedea V. Cortes Dominguez, V. Moreno Catena, Derecho procesal civil, p. 376.
[32] Ibidem, p. 378.
[33] A se vedea V. Magro Servet, Guia practica de la Ley de enjuiciamiento civil, p. 611.
[34] A se vedea în acest sens V. Cortes Dominguez, V. Moreno Catena, Derecho procesal civil, p. 370.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.