Conflictul de interese. Infracţiune de rezultat sau infracţiune de pericol? Aspecte de neconstituţionalitate
Valentin Mirișan - ianuarie 1, 20161. Consideraţii generale privind infracţiunile de rezultat şi de pericol
a. Succintă motivaţie
Existenţa unor controverse în doctrină şi a unei practici judiciare neunitare în materia conflictului de interese ne determină să facem câteva consideraţii referitoare la această infracţiune, doar prin prisma prezentării argumentelor pro şi contra unor puncte de vedere privitoare la întrebarea din titlul lucrării, însoţite de concluziile aferente şi de propuneri de lege ferenda.
Conflictul de interese este o infracţiune de rezultat sau de pericol? În ce constă rezultatul sau urmarea socialmente periculoasă? Controversele din doctrină au generat o practică judiciară neunitară? Care sunt soluţiile ce trebuie adoptate de legiuitor pentru a evita astfel de situaţii etc.
La aceste întrebări încercăm să răspundem în conţinutul lucrării. Desigur, prezentul demers juridic ne obligă să parcurgem chestiunile introductive referitoare la ce înseamnă urmare socialmente periculoasă, urmare imediată, rezultat, infracţiuni de rezultat sau de pericol etc.
Pentru aceste motive, am structurat lucrarea în trei părţi: prima referitoare la consideraţii generale referitoare la infracţiunile de pericol şi de rezultat, a doua priveşte conflictul de interese – infracţiune de rezultat sau de pericol, iar ultima parte se va referi la aspectele de neconstituţionalitate constatate de recenta decizie a Curţii Constituţionale[1], în raport de care vom face şi alte propuneri de lege ferenda.
b. Urmarea socialmente periculoasă
În literatura juridică[2], a fost definită urmarea socialmente periculoasă, în sensul că aceasta constă în schimbarea produsă în realitatea înconjurătoare sau în pericolul producerii unei asemenea schimbări datorită acţiunii sau inacţiunii prevăzute de legea penală.
Această urmare se concretizează fie într-un rezultat material, fie într-o stare de pericol. Astfel, infracţiunile de rezultat se consumă în momentul în care s-a produs rezultatul prevăzut în norma de încriminare, în timp ce infracţiunile de pericol se consumă în momentul în care începe acţiunea sau inacţiunea, când se produce şi starea de pericol.
Este de precizat că urmarea socialmente periculoasă trebuie să fie imediată, adică să fie consecinţa directă, nemijlocită a acţiunii sau inacţiunii şi nu un rezultat mijlocit, îndepărtat.
De exemplu, în caz de furt se diminuează patrimoniul, în caz de vătămare corporală se produc leziuni corporale, în situaţia conflictului de interese se obţine un folos patrimonial etc. Acestea sunt infracţiuni de rezultat, deoarece s-a cauzat o vătămare efectivă în sens fizic, o daună provocată obiectului material.
În funcţie de natura obiectului juridic lezat prin acţiunea sau inacţiunea infracţională, urmarea (rezultatul) poate fi de natură patrimonială (infracţiuni contra patrimoniului), politică (infracţiuni contra statului), organizatorică (abuzul în serviciu), morală etc.
Observăm că numai infracţiunile care au în conţinutul laturii obiective referiri la producerea unui rezultat sunt infracţiuni materiale, de rezultat. În cazul acestora, dacă nu se produce rezultatul prevăzut de lege, faptele nu se consumă, rămânând în stare de tentativă.
În aceste situaţii, urmarea socialmente periculoasă se concretizează într-un rezultat, iar prin tentativă se creează doar o stare de pericol pentru valoarea socială ocrotită.
Dacă în conţinutul infracţiunii nu se fac referiri la rezultat, acest gen de fapte sunt de pericol, de atitudine, respectiv formale. Starea de pericol nu este prevăzută în conţinutul infracţiunii, ea rezultând implicit din însăşi săvârşirea infracţiunii.
c. Concepţii doctrinare cu privire la urmarea infracţiunii
În doctrină au fost exprimate două concepţii cu privire la urmarea infracţiunii, prezentate succint într-o lucrare de specialitate, [3] concepţii la care facem referire.
Concepţia naturalistă susţine că urmarea este un efect natural al conduitei umane penalmente relevant şi legat de aceasta printr-o relaţie cauzală. În această concepţie, urmarea există doar în cazul infracţiunilor care produc o modificare în realitatea înconjurătoare, în timp ce în situaţia celorlalte infracţiuni lipseşte urmarea (rezultatul).
Concepţia juridică socoteşte că urmarea este o atingere adusă interesului ocrotit de norma penală, concretizată în lezarea sau punerea în pericol a valorii sociale ocrotite.
Ambele concepţii au fost criticate în literatura de specialitate, iar doctrina juridică română a ajuns la concluzia că urmarea constă în vătămarea adusă valorii sociale ocrotite, în timp ce rezultatul constă într-o modificare perceptibilă a realităţii, care este prevăzută de norma de incriminare[4].
De asemenea, s-a propus utilizarea a doi termeni distincţi sau a două sensuri pentru noţiunea de urmare. Un sens larg, care să desemneze atingerea adusă valorii sociale ocrotite, dar şi un sens restrâns, unde urmarea sau rezultatul ar desemna modificarea în realitatea înconjurătoare.
La rândul lor, infracţiunile de pericol au fost împărţite în infracţiuni de pericol concret şi infracţiuni de pericol abstract[5]. În cazul celor de pericol concret, norma de incriminare prevede cerinţa ca fapta să creeze o stare de pericol pentru valoarea ocrotită. Astfel de exemple s-au regăsit în vechiul Cod penal, dar şi în actuala reglementare (atentatul care pune în pericol siguranţa statului, zborul cu o aeronavă aparţinând forţelor armate ale statului român, fără prealabilă autorizare, nerespectarea regulilor de zbor etc.).
În schimb, infracţiunile de pericol abstract nu prevăd această cerinţă, pericolul fiind prezumat prin norma de incriminare. Exemple de astfel de infracţiuni se regăsesc în ambele coduri penale: conducerea fără permis, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană cu o alcoolemie peste limita legală, denunţarea calomnioasă, mărturia mincinoasă, prostituţia, deţinerea fără autorizaţie a unei arme etc.
Tot din cadrul infracţiunilor de pericol fac parte şi aşa zisele infracţiuni obstacol, care incriminează acţiuni sau inacţiuni susceptibile de a fi urmate de alte infracţiuni care pot leza sau pune în pericol valorile sociale ocrotite. De exemplu, asocierea în vederea comiterii de infracţiuni, încredinţarea unui autovehicul unei persoane care nu posedă permis de conducere sau se află în stare de ebrietate, pentru a fi condus pe drumurile publice, conducerea în stare de ebrietate a unui autovehicul etc.
În fine, doctrina[6] a identificat şi o categorie intermediară (mixtă) de infracţiuni de pericol potenţial, unde norma de incriminare impune cerinţa ca actul de executare să aibă aptitudinea de a pune în pericol valoarea socială ocrotită, fără a pretinde ca această valoare să fie periclitată. Din această categorie fac parte majoritatea infracţiunilor împotriva siguranţei circulaţiei pe căile ferate, pe motiv că ar fi putut pune în pericol siguranţa circulaţiei pe căile ferate.
Desigur, aceste clasificări a infracţiunilor de pericol prezintă, în principal, o importanţă teoretică, ele reprezentând interpretarea unor norme de incriminare a infracţiunilor de pericol, a modalităţilor de reglementare a acestor infracţiuni, în decursul timpului.
În acelaşi timp, prezintă şi o importanţă practică, deoarece ne obligă să facem distincţiile necesare între infracţiunile de pericol, în general, şi infracţiunile de rezultat în sensul definit de legea penală.
Astfel, trecerea în revistă a concepţiilor doctrinare, însoţită de câteva exemple edificatoare, nu este întâmplătoare pentru că în practică şi uneori în doctrină se mai fac confuzii între infracţiunile de rezultat şi cele de pericol. Tocmai infracţiunea de conflict de interese, incriminată atât de vechiul Cod penal, cât şi de noul Cod penal, suscită astfel de discuţii, motiv pentru care în secţiunea următoare vom răspunde la întrebarea: Infracţiunea de conflict de interese este de rezultat sau de pericol?
d. Noţiunea de rezultat în sensul legii penale
Vechiul Cod penal şi Noul Cod penal nu au ţinut seama de propunerile făcute de doctrină, utilizând noţiunea de rezultat atât în sens larg, cât şi în sens restrâns, după caz.
Astfel, când au definit vinovăţia noţiunea de rezultat a fost folosită în sens larg, referindu-se atât la infracţiunile care produc o modificare în realitatea înconjurătoare, cât şi la cele care nu produc astfel de urmări (de pericol). Aici, noţiunea de rezultat este utilizată de legiuitor în sensul larg de urmare socialmente periculoasă.
În cazul desistării şi împiedicării producerii rezultatului, legiuitorul utilizează noţiunea de rezultat în sens restrâns, referindu-se doar la infracţiunile care produc o modificare în realitatea înconjurătoare, respectiv care produc un anumit rezultat. Desigur, referirea legii are în vedere faptul că cele două cauze de nepedepsire pot interveni numai cu privire la infracţiunile de rezultat, unde făptuitorul se desistă sau împiedică producerea rezultatului, după cum este vorba de o tentativă întreruptă sau de o tentativă terminată, după caz.
Considerăm, spre deosebire de alţi autori, că aceste două cauze nu pot interveni la infracţiunile de pericol, care nu presupun o urmare materială, respectiv un rezultat[7].
Astfel, legea penală operează cu noţiunea de rezultat, în loc de urmare socialmente periculoasă sau de urmare imediată.
[1] Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 845 din 13 noiembrie 2015..
[2] M. Basarab, Drept penal. Partea generală, Vol. I, Ed. Lumina Lex, București, 2001, p. 161; L.R. Popoviciu, Drept penal, Partea generală, Editura Pro Universitaria, București, 2011, p. 103.
[3] Fl. Streteanu, Tratat de drept penal. Partea generală, vol. I, Editura C.H. Beck, București, 2008, pp. 404-413.
[4] C. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 150.
[5] Tr. Pop, Drept penal comparat. Partea generală, Institutul de Arte Grafice Ardealul Cluj, 1923, p. 230.
[6] C. Roxin, op. cit. p. 411.
[7] M. Udroiu, V. Constantinescu, Noul Cod penal, Codul penal anterior, Ed. Hamangiu, 2014, București, p. 36.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.