Condițiile generale de formă ale testamentului
Ioana Nicolae - mai 1, 20201. Considerații introductive privind forma testamentului
Potrivit art. 1034 C.civ., „testamentul este actul unilateral, personal şi revocabil prin care o persoană, numită testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în viaţă”. În alte cuvinte, actul de ultimă voinţa al testatorului este un act solemn. Trimiterea din cuprinsul art. 1034 C.civ. la „una dintre formele cerute de lege” implică analiza prevederilor cuprinse în art. 1040‑1050 C.civ., respectiv formele pe care le poate îmbrăca testamentul pentru a putea produce efecte. Așa cum s-a surprins în doctrină, atunci când se discută despre validitatea unui testament, primul lucru care trebuie verificat este dacă actul testamentar îmbracă una din formele prescrise de lege[1].
Justificarea este aceea că în materia testamentului, dată fiind importanţa şi gravitatea efectelor pe care le implică această manifestare de voinţă, în scopul protejării, pe cât este posibil, a voinţei celui care testează, de influenţele şi presiunile ce pot fi exercitate asupra sa, dar şi în scopul de a nu exista dubii cu privire la existenţa şi sensul manifestării de voinţă, legea impune testamentului forma ad solemnitatem[2].
Forma solemnă impusă testamentului reprezintă o condiţie ad validitatem, care ţine de însăşi esenţa acestuia. Apreciem că în materie testamentară instituirea formei obligatorii are la baza raţiunea asigurării libertăţii şi certitudinii consimţământului testatorului[3], avându‑se astfel în vedere exclusiv scopul protejării voinţei testatorului. Sau cum s‑a surprins în doctrină, condiţiile de formă nu sunt un scop în sine, ci prin intermediul lor legiuitorul a căutat să asigure protejarea voinţei testatorului, date fiind efectele sale de o mare importanţă[4]. Nerespectarea formei ad solemnitatem atrage sancţiunea nulităţii absolute.
Formele pe care testamentul le poate îmbrăca sunt următoarele:
– testamentele ordinare – testamentul olograf şi testamentul autentic. Testamentele ordinare sunt apreciate a fi acte juridice obișnuite, fiind testamente de drept comun, care pot fi principial încheiate oricând, oriunde și de orice persoană[5];
– testamentele privilegiate – testamentul întocmit în caz de epidemie, catastrofă, război sau alte asemenea împrejurări excepţionale. Așa cum sugerează însăși denumirea, testamentele privilegiate sunt acte care nu pot fi încheiate decât în anumite situații excepționale, fie de anumite categorii de persoane, acestea fiind forme speciale de testament, derogatorii de la dreptul comun[6];
– testamentul întocmit la bordul unei nave sau aeronave;
– testamentul militarilor;
– testamentul întocmit când persoana este internată într‑o instituţie sanitară;
– testamentul sumelor şi valorilor depozitate.
Indiferent care este forma testamentară aleasă de dispunător, în mod obligatoriu aceasta va îmbrăca forma solemnă. Nu trebuie să se confunde forma solemnă cu forma autentică. Dintre toate formele testamentare menţionate anterior, doar testamentul autentic va îmbrăca forma actului autentificat de către notarul public. Practic, solemnitatea include şi alte forme decât autenticitatea, fiind astfel recunoscută, spre exemplu, posibilitatea testatorului de a întocmi un testament olograf. Aşadar, autenticitatea reprezintă doar una din modalităţile de realizare a solemnităţii, însă alături de aceasta există şi alte modalități. Constatăm așadar că solemnitatea este mai mult sau mai puțin riguroasă, în funcție de forma testamentară concretă, aceasta putând varia de la forma autentică în cazul testamentului autentic și până la înscrisul sub semnătură privată, cum se întâmplă în cazul testamentului olograf.
Raportat la diferitele forme testamentare, se apreciază că legea consacră două condiţii de formă, general valabile, care sunt comune tuturor testamentelor, respectiv:
– forma scrisă şi
– interdicţia testamentului reciproc[7].
Din punct de vedere al cerinţelor de formă am adăuga primei condiţii privind necesitatea formei scrise, o a doua condiţie privind respectarea formei impuse diferitelor testamente în parte, respectiv cele impuse testamentelor ordinare şi a celor privilegiate.
2. Forma scrisă a testamentului
Pentru a putea produce efecte juridice testamentul trebuie să îmbrace întotdeauna forma scrisă, fie că este vorba despre testamentul ordinar, cel privilegiat sau testamentul sumelor şi valorilor depozitate, întrucât aceasta reprezintă o condiţie de validitate şi nu de probă a testamentului. În dreptul civil român, testamentul verbal sau nuncupativ[8] nu este recunoscut, acesta fiind nul absolut. De principiu, fără forma scrisă nu există testament[9].
Deoarece forma scrisă a testamentului reprezintă o condiţie ad validitatem, şi nu ad probationem a testamentului, această condiţie vizează testamentul în întregul său conţinut, nu doar o parte a acestuia, referindu‑se totodată şi la codicil. Codicilul reprezintă o adăugare sau un supliment la un testament. Nu este necesar ca codicilul să aibă aceiaşi formă testamentară ca testamentul la care acesta adaugă. Se cere ca forma codicilului să se încadreze între formele testamentare prevăzute de lege, pentru a fi valabil. În ceea ce privește istoria codicilului, arătăm că în dreptul roman clasic codicilul reprezenta un testament fără forme, prin care se puteau face fideicomisuri, adică dispoziții prin care gratificatul era obligat să remită bunul ce l-a primit unei alte persoane. Ulterior Justinian a decis ca și codicilul să se supună regulilor prevăzute pentru testament. De atunci codicilul este o dispoziție testamentară, anexă sau suplimentară, față de un alt testament[10].
Întregul conţinut al testamentului trebuie să îmbrace forma testamentară valabil întocmită, neadmiţându‑se aşa‑numitul „act per relationem”, ca, de exemplu, confirmarea unui testament anterior nul pentru vicii de formă printr‑un testament ulterior, chiar dacă acesta din urmă respectă toate condiţiile de validitate[11]. Un testament nul pentru vicii de formă trebuie refăcut întotdeauna. Însă în operaţiunea de interpretare a testamentului valabil, dacă aceasta se impune a fi efectuată, se admite că poate fi folosit şi testamentul nul. În schimb, o dispoziţie testamentară care îndeplineşte condiţiile de validitate şi care este inserată într‑un act autentic având alt obiect, constituie testament valabil[12].
Potrivit art. 1037 alin. (1) C.civ., „orice persoană care pretinde un drept ce se întemeiază pe un testament trebuie să dovedească existenţa şi conţinutul lui în una dintre formele prevăzute de lege”. Lipsa testamentului în forma scrisă duce, aşadar, la imposibilitatea dovedirii lui.
Însă se poate întâmpla ca testamentul să fie întocmit în forma prevăzută de lege, dar acesta să nu poată fi prezentat de persoana interesată întrucât a dispărut printr‑un caz de forţă majoră ori prin fapta unui terţ. Pentru a rezolva aceste aspecte, legiuitorul a prevăzut în art. 1037 alin. (2) C.civ. că, în ipoteza în care „(…) testamentul a dispărut printr‑un caz de forţă majoră ori prin fapta unui terţ, fie după moartea testatorului, fie în timpul vieţii sale, însă fără ca acesta sa îi fi cunoscut dispariţia, valabilitatea formei şi cuprinsul testamentului vor putea fi dovedite prin orice mijloc de probă”.
Analizând prevederile legale menţionate, concluzionăm punctând cele două situaţii posibile:
– dacă testamentul a fost distrus în timpul vieţii testatorului, personal de către acesta, printr‑un caz de forţă majoră sau de către un terţ, în aceste ultime două situaţii testatorul cunoscând distrugerea sa, aceasta semnifică revocarea testamentului;
– dacă testamentul a fost distrus sau ascuns după moartea testatorului ori în timpul vieţii sale, dar fără ca acesta să fi avut cunoştinţă de acest aspect, se admite că se va putea dovedi prin orice mijloc de probă valabilitatea testamentului şi cuprinsul acestuia. Aşa cum s‑a arătat în doctrină[13] şi în practica judiciară[14], în aceste cazuri va trebui să se dovedească existenţa şi cuprinsul testamentului, distrugerea, pierderea sau ascunderea acestuia, fără ştiinţa testatorului, precum şi respectarea regulilor de fond şi de formă edictate pentru validitatea acestuia. Dacă imposibilitatea de prezentare a testamentului este imputabilă părţii împotriva căreia acesta este invocat (datorându‑se, spre exemplu, ascunderii sau distrugerii acestuia), validitatea testamentului se prezumă până la proba contrară[15]. Soluţia se întemeiază pe prezumţia că testamentul fiind valabil, s‑a procedat la ascunderea sau distrugerea lui, astfel încât să nu producă efecte juridice. Practic, în acest caz nu vor trebui dovedite toate elementele menţionate anterior, ci doar că ascunderea sau distrugerea lui este din pricina celui căruia acesta i se opune, iar acesta din urmă va trebui să înlăture prezumţia de validitate, făcând dovada contrară.
[1] J. Kocsis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016, p.89-90.
[2] Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed.a II-a actualizată și completată, Ed.Universul Juridic, București,2002, p. 175.
[3] G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 178.
[4] Al. Bacaci, Gh. Comăniță, Drept civil. Succesiunile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 83.
[5] J. Kocsis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 90.
[6] J. Kocsis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 90.
[7] În ceea ce priveşte această condiţie opinăm că ea se încadrează în categoria condiţiilor de fond.
[8] În vechiul drept roman testamentul nuncupativ era recunoscut. Acesta se făcea în formă orală în faţa a 7 martori. Pentru amănunte, a se vedea C.Murzea, Drept roman, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003, p. 167‑168. Se poate admite actualmente că un testament verbal, nul, astfel cum am precizat, să fie executat de cei obligaţi, însă ne aflăm în prezenţa unei obligaţii morale faţă de defunct şi nu a uneia protejate de lege.
[9] Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, ed. a II-a actualizată și completată, Ed. Universul Juridic, București, 2002, p. 175.
[10] M. Eliescu, Curs de succesiuni, Ed. Humanitas, București, 1997, p. 164.
[11] Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, ed. a II-a actualizată și completată, Ed.Universul Juridic, București, 2002, p. 176.
[12] Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 2559/1977, în C.D. 1977, p. 89; Notariatul de stat raion Buzău, înch. din 13 decembrie 1957 citată în C. Gall, N. Hogaș, Repertoriu de practică judiciară, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1963, p. 235.
[13] C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, vol. III, Ed. All, București, 1998, p. 512.
[14] Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 237 din 1978, în C.D. 1978, p. 127; Trib. jud. Braşov, dec. nr. 1515 din 1984, în R.R.D. nr. 8/1985, p. 70.
[15] Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 237 din 1978, în C.D. 1978, p. 126‑129.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.