Competenţa internaţională în materie succesorală a notarilor români sub imperiul Regulamentului (UE) nr. 650/2012
Ioan-Luca Vlad - septembrie 1, 2015„International authority of the Romanian notaries public in the matter of succession under the (EU) Regulation no. 650/2012”
In this article, the author deals with the issue of the international authority of the Romanian notaries public in the matter of succession under the (EU) Regulation no. 650/2012.
The structure and the content of the study reveal the comments upon the dynamic forms for the purpose of applying this Regulation, upon the most important provisions of the Regulation, upon the concept of “court of law”, upon the phrase “other bodies of succession debate”, upon the rules of international authority and procedure set up by the Regulation, upon the practical conclusions regarding the international authority of the Romanian notaries.
Finally, the author makes brief considerations regarding the useful data, which may cause the parties to accept the notary public’s authority, as well as in relation to the Romanian notary public’s familiarity.
Keywords: International authority, successions, (EU) Regulation no. 650/2012, court of law, Romanian notaries public, dynamic forms, court of law, bodies of succession debate, rules of international procedure, practical conclusions.
Notă: S-au lansat formularele dinamice pentru aplicarea acestui Regulament. Concret, din acest moment, instanțele judecătorești și notarii vor avea posibilitatea să completeze formularele prevăzute de Regulament, în limba română, prin intermediul site-ului e-justice.eu, sau să descarce formulare standard, pentru a fi completate pe propriul computer. Link-ul util poate fi accesat AICI.
Luni, 17 august 2015, şi-a început aplicarea Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti şi acceptarea şi executarea actelor autentice în materie de succesiuni şi privind crearea unui certificat european de moştenitor (în continuare, Regulamentul), aşa cum a fost el completat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1329/2014 al Comisiei din 9 decembrie 2014 de stabilire a formularelor menţionate în Regulamentul (UE) nr. 650/2012 […] (în continuare Regulamentul de aplicare).
Lung de 28 de pagini, cu 83 de paragrafe de Preambul şi 84 de articole, Regulamentul este o operă vastă de codificare a normelor de drept internaţional privat, procesual şi administrativ, la nivelul Uniunii Europene, privind succesiunile. Este de remarcat de la început că noţiunea de „stat membru”, în sensul Regulamentului, exclude Regatul Unit, Irlanda şi Danemarca.
Printre cele mai importante prevederi ale Regulamentului se numără cele din Capitolul II (art. 4-19), privitor la competenţa internaţională în materie succesorală. Regulamentul dă o definiţie extinsă şi proprie noţiunii de „instanţă judecătorească”. Potrivit art. 3 alin. (2) din Regulament, „În sensul prezentului regulament, termenul de „instanţă judecătorească” include orice autoritate judiciară şi toate celelalte autorităţi şi profesionişti din domeniul juridic competenţi în materie de succesiuni, care exercită atribuţii judiciare sau acţionează în baza delegării de competenţe de către o autoritate judiciară sau acţionează sub controlul unei autorităţi judiciare, cu condiţia ca aceste autorităţi şi profesionişti din domeniul juridic să ofere garanţii în ceea ce priveşte imparţialitatea şi dreptul tuturor părţilor de a fi audiate, şi cu condiţia ca hotărârile pronunţate de aceştia în temeiul legii statului membru în care îşi exercită activitatea: (a) să poată face obiectul unei căi de atac sau al unui control de către o autoritate judiciară; şi (b) să aibă o forţă şi un efect similare cu cele ale unei hotărâri a unei autorităţi judiciare privind aceleaşi aspecte. Statele membre notifică Comisiei care sunt celelalte autorităţi şi profesionişti din domeniul juridic menţionaţi la primul paragraf în conformitate cu articolul 79.”
Potrivit art. 79 din Regulament, Comisia stabileşte lista celorlalte autorităţi şi profesionişti din domeniul juridic, menţionaţi la art. 3 alin. (2) şi o publică, alături de orice modificări ulterioare, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE). Ea o pune la dispoziţia publicului şi prin orice alte mijloace adecvate, în special prin Reţeaua Judiciară Europeană în materie civilă şi comercială[1].
Paragrafele 20-22 din Preambulul Regulamentului ne arată că, în aceste condiţii, termenul de „instanţă judecătorească” poate include nu doar instanţele propriu-zise, ci şi 1) notari; 2) registre de publicitate imobiliară; 3) alţi profesionişti din domeniul juridic. Dacă notarii dintr-un stat membru intră sau nu sub incidenţa normelor în materie de competenţă depinde de încadrarea lor în definiţia noţiunii de „instanţă judecătorească”. În funcţie de aceasta se determină şi forma sub care actele pe care ei le întocmesc circulă în statele membre. Astfel, dacă ei sunt consideraţi „instanţe judecătoreşti”, hotărârile lor circulă potrivit dispoziţiilor Regulamentului privind recunoaşterea, forţa executorie şi executarea hotărârilor judecătoreşti, în timp ce notarii care nu se încadrează în definiţie încheie acte autentice care circulă în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului privind actele autentice.
Pentru practician şi particularul interesat, problema filosofării sferei de cuprindere a definiţiei „instanţelor judecătoreşti” nu se pune, deoarece, odată publicată lista în JOUE, ea este decizorie, în sensul că orice autoritate din listă este o „instanţă judecătorească” şi orice autoritate care nu este o instanţă propriu-zisă, şi care nu apare în listă, nu este o „instanţă judecătorească” în sensul Regulamentului.
Reiese din cele de mai sus că numai „instanţele judecătoreşti”, adică instanţele propriu-zise şi celelalte autorităţi înscrise în lista publicată de Comisie în JOUE sunt supuse normelor de competenţă internaţională prevăzute de Regulament pentru instanţele judecătoreşti.
Regulamentul se preocupă în principiu numai cu normele de competenţă aplicabile „instanţelor judecătoreşti”, aşa cum sunt definite în secţiunea anterioară. Cu toate acestea, legiuitorul european a recunoscut şi acceptat faptul că şi alte autorităţi extrajudiciare sunt competente, în majoritatea statelor membre, în materie de succesiuni, potrivit legislaţiei naţionale (art. 2). Cel mai bun exemplu sunt notarii, „care, în majoritatea statelor membre, cum este de obicei cazul, nu exercită atribuţii judiciare. Prezentul regulament ar trebui să permită tuturor notarilor care sunt competenţi în materie de succesiuni în statele membre să exercite astfel de competenţe” (para. 20 şi 21 din Preambul).
Putem defini „alte organe de dezbatere a succesiunii” ca fiind toate acele organe extrajudiciare care, în temeiul legislaţiei naţionale a unui stat membru, au competenţe în materie de succesiuni, şi nu sunt cuprinse în lista prevăzută de art. 79 alin. (1) din Regulament. Caracterele juridice specifice ale acestor organe sunt că 1) nu sunt organe judiciare; 2) au competenţe în materie de succesiuni; 3) nu exercită aceste competenţe asemenea instanţelor judecătoreşti sau prin delegare de către o instanţă judiciară; 4) emit acte autentice care nu sunt hotărâri judecătoreşti.
Apreciem că notarii din România se încadrează în această definiţie, soluţie preluată şi în ghidul de specialitate elaborat în acest sens[2].
Regulamentul nu se ocupă în mod direct cu normele de competenţă internaţională aplicabile altor organe de dezbatere a succesiunii. Concret, competenţa internaţională şi cea naţională ale acestor organe rămân în domeniul de reglementare al legii proprii. Ceea ce Regulamentul garantează este că acestea vor putea să-şi exercite în continuare competenţele în materia succesiunilor. Deşi Regulamentul nu conţine norme de competenţă extensive în privinţa altor organe de dezbatere a succesiunii, el reglementează circulaţia „actelor autentice”, definite în aşa fel încât cuprind actele emise de asemenea organe.
Regulamentul nu cuprinde, în textul său normativ, nicio normă de competenţă internaţională privitoare la alte organe de dezbatere a succesiunii. Cu toate acestea, în Preambulul său, sunt cuprinse „explicaţii” (pseudo-dispoziţii), care, în lipsa unui text corespunzător în text, trebuie luate ca norme, privitoare la conflictul de competenţă internaţională. Concret, legiuitorul european a recunoscut că în unele state membre chestiunile referitoare la succesiuni ar putea fi de competenţa unor autorităţi nejudiciare, precum notarii, cărora nu li se aplică normele privind competenţa în temeiul Regulamentului. De aceea, pot apare situaţii în care în diferite state membre sunt iniţiate, în paralele, o tranzacţie extrajudiciară şi proceduri în instanţă referitoare la aceeaşi succesiune, sau două tranzacţii judiciare privind aceeaşi succesiune.
Normele de competenţă şi procedură (aş spune materială) internaţională pe care Regulamentul le instituie într-un asemenea caz, prin para. 36 din Preambul, sunt următoarele:
1) Atunci când există în paralel proceduri extrajudiciare şi proceduri judiciare, sau numai proceduri extrajudiciare, în două sau mai multe state membre, de îndată ce iau cunoştinţă de ele, părţile implicate ar trebui să convină cu privire la modul în care ar trebui să acţioneze.
Observăm următoarele aspecte relevante: A) norma se aplică numai în cazul procedurilor paralele în state membre diferite. Aceasta deoarece fiecare stat are propriile norme pentru a evita conflicte pozitive de competenţă materială între instanţe şi alte autorităţi, precum şi între alte autorităţi extrajudiciare; B) norma se aplică numai când între cele două sau mai multe proceduri paralele se găseşte cel puţin una extrajudiciară. Aceasta deoarece conflictele internaţionale de competenţă în materie succesorală dintre (exclusiv) instanţele judecătoreşti sunt guvernate de prevederile Regulamentului; C) Regulamentul lasă părţilor posibilitatea de a decide, în temeiul autonomiei lor de voinţă, cu privire la soarta fiecăreia dintre proceduri, fără a acorda în această primă etapă vreo prioritate procedurilor judiciare. Concret, dacă există acord, părţile vor putea să închidă toate procedurile, să continue numai pe una dintre ele (judiciară sau extrajudiciară), să suspende unele proceduri şi să continue pe altele şi alte variante. Limitările care vor apare în această materie ţin de două aspecte: legea procedurală, care poate să nu permită închiderea facilă a unei proceduri, sau să limiteze posibilitatea de a relua o procedură judiciară la care s-a renunţat; şi legea aplicabilă succesiunii, care poate să prevadă reguli care fac imposibilă alegerea uneia dintre variantele în prezenţă; D) Apreciez că părţile nu au obligaţia să se consulte cu privire la modul de acţiune. Termenul „ar trebui” (în engleză, should) nu este un verb de obligaţie, ci unul de recomandare. Ca atare, dacă părţile nu se consultă (deşi acest lucru este perfect recomandabil), indiferent de motiv, se poate considera că nu există acord cu privire la modalitatea de acţiune.
[1] La data redactării prezentului material, Comisia nu publicase încă aceste informaţii.
[2] Ioana Olaru, Dreptul european al succesiunilor internaţionale, ed. Notarom, Bucureşti, 2014, passim.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.