Cod fiscal – modificări (O.G. nr. 22/2025)

Noua reglementare

La articolul 278 alineatul (5), după litera h) se introduce o nouă literă, litera i), cu următorul cuprins:

„(5) Prin excepție de la prevederile alin. (3), locul următoarelor servicii este considerat a fi:

i) locul unde beneficiarul este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită, pentru serviciile principale şi auxiliare legate de activităţi culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau de activităţi similare, cum ar fi târgurile şi expoziţiile, inclusiv serviciile prestate de organizatorii acestor activităţi, care se referă la activităţi care sunt transmise pe internet sau sunt puse la dispoziţie printr-o altă modalitate virtuală, prestate către o persoană neimpozabilă”.

Noua reglementare

La articolul 307 alin. (2) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Taxa este datorată de orice persoană impozabilă, inclusiv de către persoana juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 sau 317, care este beneficiar al serviciilor care au locul prestării în România conform art. 278 alin. (2) şi care sunt furnizate de către o persoană impozabilă care nu este stabilită pe teritoriul României sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele prestări de servicii pe teritoriul României conform prevederilor art. 266 alin. (2) şi care nu aplică regimul pentru micile întreprinderi în România prevăzut la art. 310^2, chiar dacă este înregistrată în România conform art. 316 alin. (4) sau (6).

(…)

(6) În alte situaţii decât cele prevăzute la alin. (2)-(5), în cazul în care livrarea de bunuri/prestarea de servicii este realizată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de bunuri/prestări de servicii pe teritoriul României conform prevederilor art. 266 alin. (2) şi care nu este înregistrată în România conform art. 316 şi care nu aplică regimul pentru micile întreprinderi în România prevăzut la art. 310^2, persoana obligată la plata taxei este persoana impozabilă ori persoana juridică neimpozabilă, stabilită în România, indiferent dacă este sau nu înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316, sau persoana nestabilită în România, dar înregistrată în România conform art. 316, care este beneficiar al unor livrări de bunuri/prestări de servicii care au loc în România, conform art. 275 sau 278. Prin excepţie, persoana impozabilă ori persoana juridică neimpozabilă, stabilită în România şi neînregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 sau 317, care este beneficiar al unor prestări de servicii prevăzute la art. 278 alin. (4) şi (5) sau al unor vânzări de bunuri la distanţă prevăzute la art. 275 alin. (2)-(4), nu este persoana obligată la plata taxei dacă furnizorul/prestatorul aplică unul dintre regimurile speciale prevăzute la art. 314, 315 sau 315^2”.

Noua reglementare

La articolul 310, alineatele (1), (2) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 310

(1) Persoana impozabilă stabilită în România conform art. 266 alin. (2) lit. a), a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, nu depăşeşte plafonul de 395.000 lei, poate aplica scutirea de taxă, denumită în continuare regim special de scutire, pentru operaţiunile prevăzute la art. 268 alin. (1), cu excepţia livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 294 alin. (2) lit. b).

(2) Cifra de afaceri care serveşte drept referinţă pentru aplicarea alin. (1) este constituită din valoarea totală, exclusiv taxa în situaţia persoanelor impozabile care solicită scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, taxabile sau, după caz, care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfăşurate de o mică întreprindere, a operaţiunilor scutite cu drept de deducere şi, dacă nu sunt accesorii activităţii principale, a operaţiunilor scutite fără drept de deducere prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. a), b), e) şi f), cu locul în România. Prin excepţie, nu se cuprind în cifra de afaceri prevăzută la alin. (1) livrările de active fixe corporale, astfel cum sunt definite la art. 266 alin. (1) pct. 3, şi cesiunea/transferul de active necorporale, efectuate de persoana impozabilă.

(…)

(6) Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire şi a cărei cifră de afaceri, prevăzută la alin. (2), depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 316, cel târziu la data depăşirii plafonului. Regimul normal de taxare se aplică din data depăşirii plafonului prevăzut la alin. (1), începând cu tranzacţia care conduce la depăşirea plafonului. Persoana impozabilă poate aplica regimul normal de taxare şi pentru operaţiunile anterioare tranzacţiei care a condus la depăşirea plafonului de scutire, realizate în data în care plafonul de scutire este depăşit”.

Noua reglementare

La articolul 310, după alineatul (6) se introduc trei noi alineate, alineatele (6^1)-(6^3), cu următorul cuprins:

„(6^1) Dacă organele fiscale competente constată că persoana impozabilă nu a respectat prevederile alin. (6), respectiv nu a solicitat sau a solicitat înregistrarea cu întârziere, procedează după cum urmează:

a) înregistrează în scopuri de TVA, din oficiu, persoana impozabilă, de la data depăşirii plafonului prevăzut la alin. (1), sau, în cazul în care aceasta este deja înregistrată, modifică data înregistrării în scopuri de TVA, astfel încât data înregistrării să fie data depăşirii plafonului;

b) stabilesc obligaţii privind taxa de plată, constând în diferenţa dintre taxa pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze şi taxa pe care ar fi avut dreptul să o deducă, în perioada în care ar fi avut obligaţia să aplice regimul normal de taxare, dacă taxa colectată este mai mare decât taxa deductibilă, sau după caz;

c) determină suma negativă a taxei, respectiv diferenţa dintre taxa pe care ar fi avut dreptul să o deducă şi taxa pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze, în perioada în care ar fi avut obligaţia să aplice regimul normal de taxare, dacă taxa deductibilă este mai mare decât taxa colectată.

(6^2) Dacă persoana impozabilă constată că nu a solicitat sau a solicitat înregistrarea cu întârziere, procedează după cum urmează:

a) solicită înregistrarea în scopuri de TVA de la data depăşirii plafonului prevăzut la alin. (1) sau, în cazul în care aceasta este deja înregistrată, solicită modificarea datei înregistrării în scopuri de TVA, astfel încât data înregistrării în scopuri de TVA să fie data depăşirii plafonului;

b) calculează taxa de plată, constând în diferenţa dintre taxa pe care ar fi trebuit să o colecteze şi taxa pe care ar fi avut dreptul să o deducă, în perioada în care ar fi avut obligaţia să aplice regimul normal de taxare, dacă taxa colectată este mai mare decât taxa deductibilă, sau după caz;

c) determină suma negativă a taxei, respectiv diferenţa dintre taxa pe care ar fi avut dreptul să o deducă şi taxa pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze, de la data la care persoana impozabilă respectivă ar fi avut obligaţia să aplice regimul normal de taxare, dacă taxa deductibilă este mai mare decât taxa colectată.

(6^3) Sumele determinate conform alin. (6^2) lit. b) şi c) se înscriu în primul decont depus după înregistrarea în scopuri de TVA sau, după caz, după modificarea datei de înregistrare ori într-un decont ulterior”.

Noua reglementare

După articolul 310 se introduc două noi articole, articolele 310^1 şi 310^2, cu următorul cuprins:

„Art. 310^1: Reguli pentru persoanele impozabile cu sediul activităţii economice în România care aplică regimul special de scutire pentru întreprinderile mici în alte state membre

(1) O persoană impozabilă stabilită în România conform art. 266 alin. (2) lit. a) poate aplica regimul special de scutire pentru întreprinderile mici în alte state membre dacă îndeplineşte următoarele condiţii:

a) cifra de afaceri anuală la nivelul Uniunii Europene a respectivei persoane impozabile nu depăşeşte 100.000 euro în anul în care solicită acordarea scutirii şi în anul calendaristic precedent;

b) valoarea livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate în statul membru în care persoana impozabilă intenţionează să aplice scutirea nu depăşeşte plafonul de scutire aplicabil persoanelor impozabile care aplică regimul special de scutire pentru întreprinderi mici, stabilite în acel stat membru.

(2) Cifra de afaceri anuală la nivelul Uniunii Europene înseamnă valoarea totală anuală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii, exclusiv TVA, efectuate de o persoană impozabilă pe teritoriul Uniunii Europene în decursul unui an calendaristic.

(3) Persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) care intenţionează să aplice regimul special de scutire în unul sau mai multe state membre are obligaţia să depună la organele fiscale competente o notificare prealabilă, care include cel puţin următoarele informaţii:

a) codul de identificare fiscală, denumirea/numele, domeniul de activitate, forma juridică şi domiciliul fiscal ale persoanei impozabile;

b) statul membru sau statele membre în care intenţionează să beneficieze de scutire şi, după caz, codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit de acestea;

c) valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate în România şi în fiecare dintre celelalte state membre în cursul anului calendaristic precedent, respectiv în cursul celor doi ani calendaristici precedenţi în situaţia în care notificarea se referă la aplicarea regimului special de scutire într-un stat membru care aplică opţiunea prevăzută la art. 288a alin. (1) primul paragraf din Directiva 112;

d) valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate în România şi în fiecare dintre celelalte state membre în anul calendaristic în curs, înainte de notificare.

(4) Notificărilor prealabile prevăzute la alin. (3) li se aplică regimul juridic al declaraţiilor de înregistrare fiscală prevăzute la art. 86 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Operaţiunile a căror valoare face obiectul raportării conform alin. (3) lit. c) şi d) şi alin. (13) sunt cele prevăzute la art. 310 alin. (2) în cazul celor realizate în România. În cazul celorlalte state membre se va declara valoarea următoarelor operaţiuni, exclusiv taxa:

a) valoarea livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii, în măsura în care ar fi impozitate dacă ar fi livrate sau prestate de o persoană impozabilă nescutită;

b) valoarea operaţiunilor care sunt scutite, cu drept de deducere a TVA achitată în etapa anterioară, în temeiul art. 98 alin. (2) sau art. 105a din Directiva 112;

c) valoarea operaţiunilor care sunt scutite în temeiul art. 146-149 şi al art. 151, 152 şi 153 din Directiva 112;

d) valoarea operaţiunilor care sunt scutite în temeiul art. 138 din Directiva 112, în cazul în care se aplică scutirea prevăzută la articolul respectiv;

e) valoarea operaţiunilor imobiliare, a operaţiunilor financiare prevăzute la art. 135 alin. (1) lit. b)-g) şi valoarea serviciilor de asigurare şi reasigurare, cu excepţia cazului în care aceste operaţiuni au caracterul de operaţiuni accesorii. Cesiunile de active fixe corporale sau necorporale ale unei persoane impozabile nu se iau în considerare.

(6) Organul fiscal competent atribuie persoanei prevăzute la alin. (3) un cod individual de identificare în acest scop, care poate fi codul de înregistrare în scopuri de TVA deja atribuit persoanei impozabile în România sau, după caz, codul de identificare fiscală, la care se adaugă sufixul «EX».

(7) În cazul în care statul membru în care persoana impozabilă intenţionează să beneficieze de scutire aplică plafoane diferite pentru sectoare economice diferite, informaţiile prevăzute la alin. (3) lit. c) şi d) trebuie raportate separat pentru fiecare plafon aplicabil.

(8) Persoana impozabilă stabilită în Romania informează organul fiscal competent printr-o actualizare a notificării prealabile cu privire la orice modificări ale informaţiilor furnizate anterior conform alin. (3), inclusiv cu privire la intenţia de a se prevala de scutire într-un alt stat membru sau în alte state membre decât cel indicat sau cele indicate în notificarea prealabilă, precum şi cu privire la decizia de a înceta aplicarea regimului de scutire în unul sau mai multe dintre statele membre în care persoana impozabilă respectivă nu este stabilită conform art. 266 alin. (2) lit. a). Încetarea devine efectivă începând cu prima zi a următorului trimestru calendaristic care urmează primirii informaţiilor de la persoana impozabilă sau, în cazul în care aceste informaţii sunt primite în ultima lună a unui trimestru calendaristic, începând cu prima zi a celei de a doua luni a trimestrului calendaristic următor. Actualizărilor notificării prealabile li se aplică regimul juridic al declaraţiilor de menţiuni prevăzute la art. 88 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

(9) În cazul în care persoana impozabilă stabilită în România informează organul fiscal competent, în conformitate cu prevederile alin. (8), că intenţionează să se prevaleze de scutire într-un alt stat membru decât cel indicat sau în alte state membre decât cele indicate în notificarea prealabilă, persoana respectivă nu este obligată să furnizeze informaţiile menţionate la alin. (3), în măsura în care informaţiile respective au fost deja incluse în rapoartele prezentate anterior conform alin. (13). Actualizarea notificării prealabile menţionate la alin. (3) include şi codul individual de identificare menţionat la alin. (6).

(10) Persoana impozabilă aplică scutirea în statul/statele membru/membre în care nu este stabilită prin sediul activităţii economice şi în care a notificat că intenţionează să aplice scutirea, după cum urmează:

a) de la data la care organul fiscal competent i-a comunicat codul individual de identificare menţionat la alin. (6), în cazul notificării prealabile;

b) de la data la care organul fiscal competent i-a confirmat persoanei impozabile că aceasta poate utiliza, ca urmare a actualizării notificării prealabile, codul individual de identificare deja atribuit potrivit alin. (6).

(11) Organul fiscal competent comunică persoanei impozabile codul individual de identificare menţionat la alin. (6), cel târziu în cea de-a 35-a zi lucrătoare de la primirea notificării prealabile sau a actualizării notificării prealabile.

(12) Termenul prevăzut la alin. (11) se prelungeşte în cazurile specifice în care, pentru a preveni frauda sau evaziunea fiscală, statul membru în care persoana impozabilă intenţionează să beneficieze de scutire solicită un termen suplimentar pentru a efectua verificările necesare.

(13) Persoana impozabilă stabilită în Romania care se prevalează de scutirea pentru mici întreprinderi într-un stat membru în care nu este stabilită conform art. 266 alin. (2) lit. a) trebuie să întocmească şi să depună la organul fiscal competent, pentru fiecare trimestru calendaristic, până în ultima zi calendaristică a lunii următoare trimestrului, chiar dacă aceasta este o zi nelucrătoare, un raport în care menţionează codul individual de identificare prevăzut la alin. (6), precum şi următoarele informaţii:

a) valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate în cursul trimestrului calendaristic în România sau «0» în cazul în care nu s-au efectuat livrări de bunuri sau prestări de servicii;

b) valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate în cursul trimestrului calendaristic în fiecare dintre statele membre, altele decât România, sau «0» în cazul în care nu s-au efectuat livrări de bunuri sau prestări de servicii. În cazul în care unul sau mai multe dintre statele membre pentru care există obligaţia de raportare aplică plafoane diferite, potrivit art. 284 alin. (1) al doilea paragraf din Directiva 112, valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate în cursul trimestrului calendaristic în acel stat membru se raportează separat pentru fiecare plafon.

(14) Rapoartelor prevăzute la alin. (13) li se aplică regimul juridic al declaraţiilor informative prevăzute la art. 1 pct. 19 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

(15) Sumele prevăzute la alin. (3) şi (13) se declară în euro. Pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii care au fost efectuate în alte monede, persoana impozabilă utilizează pentru conversie cursul de schimb în vigoare în prima zi a anului calendaristic. Conversia se efectuează prin aplicarea cursului de schimb publicat de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau, în cazul în care acesta nu este publicat în acea zi, în următoarea zi de publicare.

(16) Persoana impozabilă are obligaţia de a informa organul fiscal competent cu privire la depăşirea plafonului cifrei de afaceri anuale la nivelul Uniunii Europene în termen de 15 zile lucrătoare de la data la care plafonul a fost depăşit. În acelaşi timp persoana impozabilă are obligaţia de a raporta valoarea livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii menţionate la alin. (13) care au fost efectuate de la începutul trimestrului calendaristic curent până la data la care plafonul cifrei de afaceri anuale la nivel de Uniune a fost depăşit.

(17) Organul fiscal competent fie anulează de îndată codul individual de identificare menţionat la alin. (6), prin eliminarea sufixului «EX», în cazul în care persoana impozabilă nu mai aplică regimul special de scutire în niciunul dintre celelalte state membre, fie, în cazul în care persoana impozabilă continuă să aplice regimul de scutire în unul sau mai multe alte state membre, adaptează imediat informaţiile primite conform alin. (3) şi (8) cu privire la statele membre în cauză, în următoarele situaţii:

a) valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii raportate de persoana impozabilă depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (1) lit. a);

b) statul membru care acordă scutirea a notificat că persoana impozabilă nu este eligibilă pentru scutire sau că scutirea a încetat să se mai aplice în statul membru respectiv;

c) persoana impozabilă a informat cu privire la decizia sa de a înceta aplicarea scutirii; sau

d) persoana impozabilă a informat că şi-a încetat activitatea sau, în cazul în care nu a informat, organul fiscal competent constată că aceasta şi-a încetat activitatea.

(18) Informaţiile prevăzute la alin. (3), (8), (13) şi (16) se transmit prin mijloace electronice potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.

(19) Competenţa de administrare a regimului special de scutire prevăzut de prezentul articol revine organului fiscal central stabilit prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.

Art. 310^2: Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici aplicat în România de persoane impozabile cu sediul activităţii economice în alte state membre

(1) O persoană impozabilă care are sediul activităţii economice într-un alt stat membru poate aplica regimul special de scutire pentru mici întreprinderi în România pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate în România, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) cifra de afaceri anuală la nivelul Uniunii Europene nu depăşeşte 100.000 euro, în anul în care solicită acordarea scutirii şi în anul calendaristic precedent;

b) valoarea livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate în România nu depăşeşte plafonul de scutire de TVA prevăzut la art. 310 alin. (1), în anul în care solicită acordarea scutirii şi în anul calendaristic precedent.

(2) Persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) aplică regimul special de scutire pentru întreprinderi mici în România dacă a notificat statul membru de stabilire că intenţionează să aplice scutirea în România, după cum urmează:

a) de la data la care statul membru de stabilire i-a comunicat codul individual de identificare menţionat la art. 284 alin. (3) lit. b) din Directiva 112, în cazul notificării prealabile;

b) de la data la care statul membru de stabilire i-a confirmat persoanei impozabile că aceasta poate utiliza în România, ca urmare a actualizării notificării prealabile, codul individual de identificare deja atribuit potrivit art. 284 alin. (3) lit. b) din Directiva 112.

(3) Persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) încetează să aplice regimul special de scutire în România în următoarele situaţii:

a) depăşeşte plafonul de scutire prevăzut alin. (1) lit. a), de la data depăşirii acestuia;

b) depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la art. 310 alin. (1), de la data depăşirii acestuia;

c) a informat în prealabil statul membru de stabilire printr-o actualizare a unei notificări prealabile cu privire la decizia de a înceta aplicarea regimului de scutire în România. Încetarea devine efectivă începând cu prima zi a următorului trimestru calendaristic celui în care a fost transmisă informarea sau, în situaţia în care informarea a fost transmisă în cursul ultimei luni a unui trimestru calendaristic, din prima zi a celei de-a doua luni a trimestrului calendaristic următor.

(4) Persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) nu mai poate beneficia în România de regimul special de scutire pe o perioadă de un an calendaristic dacă în anul calendaristic precedent a depăşit plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) lit. a) sau la art. 310 alin. (1).

(5) Persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) care aplică regimul de scutire în România nu are obligaţia să solicite înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 316 sau 317 şi nici să depună decontul de TVA prevăzut la art. 323, pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii care fac obiectul scutirii în România.

(6) Persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) care aplică regimul de scutire în România:

a) nu are dreptul la deducerea taxei aferente achiziţiilor, în condiţiile prevăzute la art. 297 şi 299;

b) nu are voie să menţioneze taxa pe factură sau pe alt document.

(7) În situaţia în care persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) este înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 316, la data la care devine valid în România codul individual de identificare menţionat la art. 284 alin. (3) lit. b) din Directiva 112, organul fiscal competent anulează înregistrarea în scopuri de TVA.

(8) Competenţa de administrare a regimului special de scutire prevăzut de prezentul articol revine organului fiscal central stabilit prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.”.