Ce efecte generale ar putea produce recunoașterea căsătoriei între persoanele de același sex pe teritoriul României?

1. Preliminarii[1]

Ideea articolului ne-a venit de la Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-673/16, Relu Adrian Coman ș.a. c. Inspectoratului General pentru Imigrări și a Ministerului Afacerilor Interne.

Prin Hotărârea în cauza C-673/16, Relu Adrian Coman ș.a. c. Inspectoratului General pentru Imigrări și a Ministerului Afacerilor Interne în data de 5 iunie 2018, instanța europeană a răspuns, în principal, la următoarea întrebare preliminară adresată de Curtea Constituțională a României: noțiunea de „Soț” din articolul 2 punctul 2 litera (a) din Directiva 2004/38, coroborat cu articolele 7, 9, 21 și 45 din Cartă, include soțul de același sex, dintr-un stat care nu este membru al Uniunii, al unui cetățean european cu care cetățeanul s-a căsătorit legal conform legii dintr-un stat membru, altul decât statul gazdă? Răspunsul CJUE la această întrebare preliminară a fost în sensul că noțiunea de „soț”, în sensul dispozițiilor dreptului Uniunii privind libertatea de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor familiilor lor, cuprinde și soții de același sex. Curtea a stipulat că, deși statele membre sunt libere să autorizeze sau să nu autorizeze căsătoria homosexuală, ele nu pot împiedica libertatea de ședere a unui cetățean al Uniunii prin refuzul de a acorda soțului său de același sex, resortisant al unei țări non-UE, un drept de ședere derivat pe teritoriul lor.

CJUE a precizat în hotărârea menționată că „starea civilă a persoanelor, care cuprinde normele referitoare la căsătorie, este o materie care intră în competența statelor membre” și că „dreptul Uniunii nu aduce atingere acestei competențe”, statele menționate fiind, astfel, „libere să prevadă sau să nu prevadă căsătoria pentru persoane de același sex”. CJUE amintește că „Uniunea respectă identitatea națională a statelor membre, inerentă structurilor lor fundamentale politice și constituționale”.

 

2. Ce înțelegem prin noțiunea de „recunoașterea (respectarea) drepturilor câștigate în țară străină”?

În România, dispozițiile referitoare la recunoașterea (respectarea) drepturilor câștigate în țară străină se află în Codul civil român și în Codul de procedură civilă.

În conformitate cu dispozițiile art. 2567 C. civ., drepturile dobândite în străinătate sunt recunoscute în principiu în România cu excepția situației când se încalcă ordinea publică de drept internațional privat român.

În situația în care un drept a fost dobândit în temeiul unei hotărâri judecătorești străine, aceasta poate să fie recunoscută în România în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă. În conformitate cu dispozițiile art. 1094 C. pr. civ., „Hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutul personal al cetățenilor statului unde au fost pronunțate sau dacă, fiind pronunțate într-un stat terț, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetățenie al fiecărei părți ori, în lipsă de recunoaștere, au fost pronunțate în baza legii determinate ca aplicabilă conform dreptului internațional privat român, nu sunt contrarii ordinii publice de drept internațional privat român și a fost respectat dreptul la apărare”.

Potrivit art. 1096 lit. a) C. pr. civ.: „Recunoașterea hotărârii străine poate fi refuzată pentru oricare dintre următoarele cazuri:

a) hotărârea este manifest contrară ordinii publice de drept internațional privat român; această incompatibilitate se apreciază ținându-se seama, în special, de intensitatea legăturii cauzei cu ordinea juridică română și de gravitatea efectului astfel produs”.

În literatura de specialitate, instituția „teoriei recunoașterii drepturilor dobândite” se mai numește și „teoria conflictului de legi în timp și spațiu” sau „teoria efectelor extrateritoriale ale drepturilor câștigate[2].

Conflictul de legi în timp și spațiu există în situația în care efectele un raport juridic născut, modificat sau stins sub incidența sistemului de drept al unei țări, se cer ulterior a fi recunoscute într-o altă țară.

Conflictul este în „spațiu” deoarece cele două sisteme de drept în prezență – respectiv cel străin sub incidența căruia s-a născut dreptul și cel român în cadrul căruia dreptul se cere a fi recunoscut – coexistă din punct de vedere spațial.

Conflictul este în „timp” deoarece între momentul nașterii raportului juridic (deci a dreptului), sub incidența legii străine, și momentul când efectele acestuia se cer a fi recunoscute în România există un interval de timp.

Achiesăm la opinia conform căreia, în dreptul românesc, terminologia adecvată este cea de „conflict de legi în timp și spațiu” sau „recunoașterea (respectarea) drepturilor câștigate în țară străină” așa cum prevede art. 2567 C. civ.

Din punctul de vedere al dreptului român, conflictul de legi în timp și spațiu pune problema recunoașterii (respectării) în România a drepturilor dobândite (câștigate) într-o altă țară.

O parte a literaturii juridice de specialitate susține că orice situație juridică, născută sub incidența legii unui stat determinat trebuie să aibă aceeași valoare în întreaga comunitate internațională[3]. Respectul internațional al drepturilor câștigate a fost privit ca un principiu nou și original al dreptului internațional privat, care a fost analizat în opoziție cu conflictele de legi[4].

În continuare, autorii precizează că, „de asemenea, în cadrul acestei teorii, raportul dintre eficacitatea internațională a drepturilor câștigate și hotărârile străine corespunde legăturii dintre general și particular. Genul proxim îl constituie respectul internațional al drepturilor câștigate, în timp ce specia o reprezintă hotărârile străine. Astfel, s-a scris că problema executării hotărârilor străine este inclusă, în principiu, în domeniul respectului datorat drepturilor câștigate, dar cu complicația că aici dreptul câștigat a fost contestat și că hotărârea unui judecător a tranșat această contestație[5].

O altă parte a literaturii de specialitate consideră că[6]respectarea drepturilor dobândite în străinătate nu constituie o problemă distinctă în dreptul internațional privat, ci reprezintă o aplicare a regulilor privitoare la soluționarea conflictelor de legi. Sub rezerva ordinii publice de drept internațional privat[7], singura condiție care este necesar să fie respectată, în scopul recunoașterii, în statul forului, a drepturilor câștigate în străinătate, este aceea a aplicării în țara unde s-a născut, modificat sau stins raportul juridic, în conformitate cu normele referitoare la rezolvarea conflictelor de legi a sistemului juridic competent”.

 

3. Ce presupun efectele generale ale căsătoriei între persoanele de același sex pe teritoriul României ca urmare a recunoașterii pe teritoriul României a unei căsătorii încheiate în străinătate între două persoane de același sex?

În privința României, precizăm că drepturile omului sunt consacrate de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale în interpretarea jurisprudenței Curții de la Strasbourg. Niciuna dintre aceste surse nu prevede dreptul de a se căsători al persoanelor de același sex.

CEDO a stabilit atât prin hotărârea Hamalainen versul Finlanda din 2008, cât și prin cauza Schalk și Kopf versus Austria CEDO din 2010, din perspectiva drepturilor omului, că statele nu pot fi obligate să permită căsătoria între persoanele din același sex si că acestea rămân libere să restricționeze căsătoria doar la persoanele de sex opus[8].

În cazul în care punem problema recunoașterii pe teritoriul României a unei căsătorii încheiate în străinătate între două persoane de același sex, ar trebui să avem în vedere următoarele situații cu privire la efectele generale ale căsătoriei:

1. căsătoria a fost încheiată în străinătate pe teritoriul unui stat membru al UE care reglementează uniunile libere și căsătoriile homosexuale (spre ex., Belgia) între două persoane de același sex, având aceeași cetățenie a statului respectiv (cetățeni belgieni);

2. căsătoria a fost încheiată în străinătate pe teritoriul unui stat membru al UE care reglementează uniunile libere și căsătoriile homosexuale (spre ex., Belgia), dar diferit de statul de cetățenie a uneia dintre cele două persoane, între două persoane de același sex, având cetățenii diferite, dar aparținând statelor membre ale UE care reglementează uniunile libere și căsătoriile homosexuale (spre ex., cetățean olandez și cetățean belgian);

3. căsătoria a fost încheiată în străinătate pe teritoriul unui stat membru al UE care reglementează uniunile libere și căsătoriile homosexuale (spre ex., Belgia), dar diferit de statul de cetățenie între două persoane de același sex, având aceeași cetățenie, dar aparținând altor statele membre ale UE care reglementează uniunile libere și căsătoriile homosexuale (spre ex., cetățenie suedeză ambii);

4. căsătoria a fost încheiată în străinătate pe teritoriul unui stat membru al UE care reglementează uniunile libere și căsătoriile homosexuale (spre ex., Belgia), dar diferit de statul de cetățenie a celor doi soți de același sex, având cetățenii diferite, dar cetățeni ai statelor membre UE care reglementează uniunile libere și căsătoriile homosexuale (spre ex., cetățean olandez și cetățean belgian);

5. căsătoria a fost încheiată în străinătate pe teritoriul unui stat membru al UE care reglementează uniunile libere și căsătoriile homosexuale (spre ex., Belgia), dar cei doi soți de același sex, având cetățenii diferite, din care unul cetățenia statului respectiv și celălalt cetățean al altui stat care reglementează uniunile libere și căsătoriile homosexuale (cetățean belgian cu cetățean canadian);

6. căsătoria a fost încheiată în străinătate pe teritoriul unui stat membru al UE care reglementează uniunile libere și căsătoriile homosexuale (spre ex., Belgia), dar diferit de statul de cetățenie al celor doi soți de același sex cu cetățenii diferite, din care unul cetățean al unui stat membru al UE care reglementează uniunile libere și căsătoriile homosexuale și celălalt cetățean al altui stat care reglementează uniunile libere și căsătoriile homosexuale (cetățean francez cu cetățean canadian);

7. căsătoria a fost încheiată în străinătate pe teritoriul unui stat membru al UE care reglementează uniunile libere și căsătoriile homosexuale (spre ex., Belgia), dar de către doi soți de același sex care au cetățenia altui stat care reglementează uniunile libere și căsătoriile homosexuale (cetățeni canadieni);

8. căsătoria a fost încheiată în străinătate pe teritoriul unui stat membru al UE care reglementează uniunile libere și căsătoriile homosexuale (spre ex., Belgia) între două persoane de același sex, având unul dintre ei cetățenia statului respectiv (cetățean belgian si celălalt apatrid);

9. căsătoria a fost încheiată în străinătate pe teritoriul unui stat membru al UE care reglementează uniunile libere și căsătoriile homosexuale (spre ex., Belgia) între două persoane de același sex, amândoi apatrizi;

10. căsătoria a fost încheiată în străinătate pe teritoriul unui stat membru al UE care reglementează uniunile libere și căsătoriile homosexuale (spre ex., Belgia) între două persoane de același sex, având cetățenii diferite (cetățean belgian și celălalt apatrid);

11. căsătoria a fost încheiată în străinătate pe teritoriul unui stat membru al UE care reglementează uniunile libere și căsătoriile homosexuale (spre ex., Belgia) între două persoane de același sex, având aceeași cetățenie, dar din stat membru al UE care interzice căsătoria între persoane de același sex (spre ex., doi cetățeni români);

12. căsătoria a fost încheiată în străinătate pe teritoriul unui stat membru al UE care reglementează uniunile libere și căsătoriile homosexuale (spre ex., Belgia) între două persoane de același sex, având aceeași cetățenie, dar din stat membru al UE care interzice căsătoria între persoane de același sex (spre ex., doi cetățeni bulgari);

13. căsătoria a fost încheiată în străinătate pe teritoriul unui stat membru al UE care reglementează uniunile libere și căsătoriile homosexuale (spre ex., Belgia) între două persoane de același sex, având cetățenii diferite, din care unul dintr-un stat membru al UE care reglementează uniunile libere și căsătoriile homosexuale și altul dintr-un stat membru care interzice căsătoria între persoane de același sex (spre ex., cetățean francez și cetățean român), care nu reglementează uniunile libere și căsătoriile homosexuale;

14. căsătoria a fost încheiată în străinătate pe teritoriul unui stat membru al UE care reglementează uniunile libere și căsătoriile homosexuale (spre ex., Belgia) între două persoane de același sex, având cetățenii diferite, din care unul dintr-un stat membru care nu este stat membru al UE care reglementează uniunile libere și căsătoriile homosexuale și altul dintr-un stat membru care interzice căsătoria între persoane de același sex (spre ex., cetățean român și cetățean american), care nu reglementează uniunile libere și căsătoriile homosexuale.


*  Articol prezentat la Conferința internațională bienală, Ediția a XII-a, Facultatea de Drept din cadrul Universității de Vest, Timișoara, 2-3 noiembrie 2018/International Biennial Conference 12th Edition Timișoara, 2-3 November 2018, Timișoara, Secțiunea a III-a – Dreptul familiei.

[1] C. Hageanu, Articolul 277 din Codul civil român, încotro? în Revista Româna de Drept Privat, nr 3/2018, Editura Universul Juridic, București, pp.148-153; N.C. Aniței. DECISION IN CASE C-673/16 Relu Adrian COMAN AND OTHERS/ GENERAL INSPECTORATE FOR IMMIGRATION, Jurnalul de Studii Juridice, Anul XI, nr. 1 -2/2018, Editura Lumen, 2018, Iași, pp 113-124; A.-C. Săcrieru, Implicații ale Deciziei CJUE pronunțate în cauza Coman-Hamilton, disponibilă la https://www.juridice.ro/585119/implicatii-ale-deciziei-cjue-pronuntate-in-cauza-coman-hamilton.html.

[2] N.-C., Aniței, Lecții de drept internațional privat, Ed. Lumen, Iasi,2017, pp. 186-195. D.-Al., Sitaru, Drept internațional privat. Partea generală. Partea specială – Normele conflictuale în diferite ramuri și instituții ale dreptului privat, Ed. C.H. Beck, București, 2013, p. 121.

[3] A. Pillet, Traité pratique de droit international privé, vol. I, Paris, 1923, p. 121.

[4] S. Deleanu. Drept internațional privat. Partea generală, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 215.

[5] S. Deleanu. Drept internațional privat. Partea generală, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 215; A. Pillet. Traité pratique de droit international privé, vol. I, Paris, 1923, p. 129.

[6] H. Batiffol. P. Lagarde, op. cit., apud S. Deleanu, Drept internațional privat. Partea generală, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 215.

[7] „Ordinea publică în dreptul internațional privat român reprezintă o excepție, un mijloc la îndemâna judecătorului pentru a îndepărta legea străină, normal competentă, sau pentru a refuza efectele aplicării ei, atunci când este contrară unui principiu fundamental al dreptului autorității sau instanței chemată să soluționeze o cauză cu element străin. Ordinea publică de drept internațional privat român poate interveni în toate materiile dreptului internațional privat, ceea ce arată că nu se poate vorbi de o categorie de legi care sunt de ordine publică, spre deosebire de legile care nu au acest caracter. Practica judiciară internațională arată că ordinea publică s-a folosit mai mult în materia statutului personal și a relațiilor de familie. Invocarea ei depinde de legea forului și de conținutul legii străine desemnată competentă, conținut ce presupune deosebiri esențiale față de reglementarea din legea forului, în materia respectivă. De asemenea, invocarea ordinii publice în dreptul internațional privat român nu are la bază distincția între normele imperative sau prohibitive și supletive ori permisive. De aceea numai judecătorul poate aprecia de la caz la caz, conținutul acestui mijloc pentru înlăturarea legii străine”. A se vedea, în acest sens: I.P. Filipescu. Drept internațional privat, Ed. Actami, București, 1999, pp. 136-140; M.V. Jakotă. Drept internațional privat, vol. I, Ed. Fundației Chemarea, Iași, 1997, pp. 229-231; Ph. Francescakis, în Ya-ti-l du nouveau matiére d’ordre public?,Travaux du Comité français de drpit international public, 1966-1969, p. 151; Y. Loussouarn, P. Bourel, Précis de Droit international privé, Editions Dalloz, Paris, 1996, p. 315; E. Ungureanu, Drept internațional privat, Partea I, Ed. Cugetarea, Iași, 2000, p. 162.

[8] https://www.juridice.ro/419428/despre-casatoria-si-adoptia-pentru-homosexuali.html.

Ce efecte generale ar putea produce recunoașterea căsătoriei între persoanele de același sex pe teritoriul României? was last modified: noiembrie 5th, 2021 by Nadia-Cerasela Aniței

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista