Capacitatea civilă de folosință a persoanei fizice în reglementarea Codului civil al Republicii Moldova
Grigore Ardelean - mai 7, 2021Introducere
După cum se observă din titlul subiectului examinat, ne referim la capacitatea civilă a persoanei fizice, și nu la capacitatea juridică, încercând a arăta că aceasta este o capacitate ramurală, specifică doar dreptului civil. Deși, în unele surse, mai este numită capacitatea juridică a persoanei, iar acest fapt nu-l putem nega – instituția persoanei reprezintă o stare juridică, pentru a face distincția între capacitate juridică de ordin general a persoanei, din care poate face parte și capacitatea juridică de drept penal, de drept administrativ, fiscal etc., în materia capacității civile, am ales totuși să operăm cu sintagma „capacitatea de drept civil a persoanei”, care cuprinde, la rândul ei, capacitatea de folosință și cea de exercițiu.
De fapt, această opinie este susținută și de alți autori, care menționează că: capacitatea de drept civil este o capacitate de ramură, admițând că în orice categorie (ramură) de drept, unde există o reglementare în această materie, se poate admite şi recunoaște o capacitate specială a participanților la raporturile juridice respective, denumite capacitate de drept penal, de drept administrativ, de dreptul muncii, de drept comercial etc.[1].
Metodele și materiale aplicate în procesul studiului fac parte din categoria celor mai diverse, fiind utilizate metodele cele mai eficiente în materia cercetării juridice, dintre care enumerăm: metoda analizei, metoda sintezei, metoda deducției, metoda sistemică, metoda istorică, metoda comparativă, precum și metoda empirică.
Rezultate obținute și discuții
După cum e și firesc să se procedeze în cadrul oricărui studiu în materie juridică, vom începe discuțiile asupra capacității civile de folosință a persoanei fizice de la definirea acesteia.
Noțiunea capacității civile de folosință
Spre deosebire de capacitatea juridică civilă, capacitatea civilă de folosință, beneficiază de o noțiune legală, conținută în art. 24 din Codul civil al Republicii Moldova, potrivit căruia, capacitatea de folosință este capacitatea de a avea drepturi şi obligații civile.
Și în literatura de specialitate sunt întâlnite diverse noțiuni ale capacității de folosință a persoanei fizice, nule din ele fiind definite pornindu-se de la două elemente: capacitatea de folosință este parte a capacității civile a omului; ea constă în aptitudinea omului de a avea drepturi şi obligații civile[2]. Deși, elementele incluse în noțiune nu trezesc motive de critică, totuși în privința expresiei, „aptitudinea omului”, avem temei de a contrazice autorul. Or, aptitudinea persoanei, nu este altceva decât însușirea ei psihică, abilitatea de a deține, de a fi titulară de drepturi, ceea ce în sensul juridico-civil al capacității de folosință, această aptitudine nu este necesară, chiar și persoanele fără discernământ, incapabile etc., au vocația de a deține drepturi.
Din acest considerent, poate, legiuitorul nostru a renunțat în varianta actuală a Codului civil [art. 24 alin. (1)], de după 1 martie 2019, la sintagma: „aptitudinea de a avea”, având în vedere că, în redactarea anterioară, la art. 18 alin. (1) se vorbea expres despre aptitudine.
În opinia noastră, prin capacitatea civilă de folosință a persoanei fizice se înțelege acea parte a capacității juridice datorită căreia orice persoană deține drepturi și obligații civile, de la naștere și până la moartea sa, în mod necondiționat.
Caracterele juridice ale capacității civile de folosință
Din noțiunea legală, dar și din întregul text de la art. 24 alin. (1) din Codul civil și următoarele, putem deduce următoarele caractere juridice ale capacității civil de folosință:
– legalitatea, deoarece ea, capacitatea de folosință, este creația legiuitorului, este consacrară și recunoscută de legea civilă, precum și este garantată de legea supremă. Or, potrivit art. 15 din Constituție, cetățenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertățile consacrate prin Constituție şi prin alte legi şi au obligațiile prevăzute de acestea;
– egalitatea, indică asupra faptului că fiecărei persoane în măsură egală i se recunoaște capacitatea civilă de folosință [ 24 alin. (1) fraza a II-a din Codul civil]. Mai mult, potrivit art. 31 alin. (1) din Codul civil, capacitatea civilă este recunoscută în măsură egală tuturor persoanelor, indiferent de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere, origine socială, grad de cultură sau de alte criterii similare;
– universalitatea, presupune recunoașterea tuturor persoanelor fizice a capacității de folosință, fapt consfințit și în art. 6 al Declarației universale a drepturilor omului, care prevede că fiecare om are dreptul să i se recunoască pretutindeni personalitatea sa juridică;
– generalitatea are în vedere că persoana fizică are o capacitate de folosință generală, spre deosebire de aceeași capacitate a persoanei juridice, care are o capacitate de folosință specială, exprimată prin principiul specialității capacității de folosință. Acest principiu înseamnă că acest din urmă subiect de drept civil nu poate avea decât acele drepturi şi obligații civile care sunt necesare realizării scopului său legal sau statutar[3]. În rest, persoana fizică se poate bucura de absolut toate drepturile și obligațiile civile pe care le poate avea o persoană;
– inalienabilitatea capacității de folosință exprimă ideea inadmisibilității înstrăinării sau renunțării la ea în tot sau în parte. În acest sens, potrivit art. 31 alin. (4) al Codului civil, renunțarea totală sau parțială a unei persoane fizice la capacitatea de folosință (…) sunt nule;
– intangibilitate este un caracter juridic al capacității de folosință potrivit căruia nimeni nu poate fi limitat în capacitatea de folosință, decât în modul prevăzut de lege.
Începutul capacității de folosință
De regulă, capacitatea civilă de folosință a persoanei fizice apare din momentul nașterii omului [art. 24 alin. (2) al Codului civil]. În termeni juridici, momentul nașterii este o dată, în principiu, certă, de la care persoana devine titular de drepturi și obligații. În cazul în care se naște într-o instituție medicală, de stat sau privată, dovada momentului nașterii, respectiv, al dobândirii drepturilor și obligațiilor, se face prin certificatul ce confirmă nașterea (act medical), dată preluată și inclusă în certificatul de naștere (act de stare civilă)[4] eliberat în conformitate cu legislația în vigoare[5].
În lipsa actelor medicale constatatoare, înregistrarea nașterii copilului se face pe baza hotărârii instanței judecătorești privind stabilirea faptului nașterii copilului.
Spuneam de la început, de regulă, atunci când vorbeam despre momentul dobândirii capacității de folosință, pentru că există și excepția. Anume, persoana fizică dobândește statutul de persoană, respectiv, dobândește drepturi, iar ca urmare, capacitate civilă de folosință, și înainte de a se naște. Or, acest lucru ni-l spune alin. (3) al art. 24 din Codul civil, dreptul de moștenire a persoanei fizice apare la concepțiune dacă se naște vie.
Conținutul capacității de folosință
Conținutul dreptului de folosință se află în strânsă legătură cu caracterul generalității capacității de folosință descris mai sus, potrivit căruia, persoana se bucură de toate drepturile și are toate obligațiile civile pe care le poate prevedea legea.
Prin urmare, este inutil, dar și imposibil de făcut o inventarierea a tuturor drepturilor pe care le poate avea o persoană, doar cu o excepție ce se leagă de categoria persoanei fizice sau, după cum se spune în literatura de specialitate de felul capacității de folosință (capacitatea de folosință anticipată). Or, persoana neconcepută sau chiar cea concepută, dar încă nenăscută poate avea un singur drept, dreptul la moștenire, iar de numărul obligațiilor nici nu încape discuție, acesta ne având absolut nicio obligație.
De asemenea, mai avem de punctat că, în plan juridico-civil, numărul drepturilor subiective şi obligațiilor civile este nedeterminat şi nedeterminabil cu excepția drepturilor reale, și aici cu unele excepții și doar prin compararea cu numărul drepturilor altei persoane ce face parte din aceleași împrejurări juridice. Bunăoară, dacă unul din doi frați, este dezmoșteni, în mod evident, conținutul capacității de folosință a celui dezmoștenit[6], prin comparație, este mai restrâns.
Faptul că în unele surse, atunci când se apreciază conținutul capacității de folosință, în funcție de anumite criterii, iar în calitate de criterii se aduc unele limitări, îl considerăm eronat, atâta timp, cât persoana este limitată în exercitarea unor drepturi și nu este lipsită de ele definitiv.
Limitarea capacității civile de folosință
Cu toate că, după caracterele sale juridice, capacitatea civilă de folosință este intangibilă, iar acest fapt este menționat expres în art. 31 alin. (3) din Codul civil (nimeni nu poate fi limitat în capacitatea de folosință), tot în aceeași normă, se adaugă sintagma: (…) decât în cazul și în modul prevăzut de lege.
Deci, care ar fi acele îngrădiri ale capacității de folosință impuse prin lege? Deși Codul civil nu le enumeră expres, dar acest lucru nici nu ar ține doar de competența lui, din conținutul său putem distinge unele dispoziții legale ce vin să sancționeze pentru anumite fapte, uneori să protejeze pe cineva, iar acestea au în același timp și efectul limitării capacității de folosință a persoanei fizice. Aceste îngrădiri, de fapt, ar putea fi grupate în mai multe categorii:
– sancțiuni de drept penal ‒ față de persoana care a săvârșit infracțiuni, se pot aplica pedepse sub formă de privațiune de libertate, interdicția de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, îngrădirea de ași alege locul de trai etc.;
– sancțiuni de drept civil ‒ din care am enumera:
– nedemnitatea succesorală[7];
– decăderea din drepturile părintești[8].
– măsuri de ocrotire a unor categorii de persoane (minorii, persoanele cu deficiențe mintale etc.).
Încetarea capacității civile de folosință
Fără nicio excepție, capacitatea civilă de folosință încetează odată cu moartea persoanei.
Din acel moment, încetează toate drepturile și obligațiile, anume în persoana celui ce a decedat, pentru că drepturile patrimoniale ale defunctului nu se sting odată cu persoana, ci se transmit, de drept, moștenitorilor acesteia.
Fiind o ficțiune juridică, distinctă de corpul uman, persoana acestuia, în unele cazuri prevăzute de lege, poate să decedeze la o dată diferită. Prin urmare, legea civilă recunoaște două situații în care persoana se consideră decedată (atenție!, persoana, și nu omul): moartea biologică, fiind numită și moartea fizică, și moartea declarată (decesul civil).
DOWNLOAD FULL ARTICLE[1] E. Lupan. I.S. Pop, Tratat de drept civil Persoanele, Ed. C.H. Beck, București, 2007, p. 40.
[2] A. Suba, Drept civil. Persoana fizică şi persoana juridică, București, 1994, p. 21.
[3] E. Lupan, I.S. Pop, Tratat de drept civil Persoanele, Ed. C.H. Beck, București, 2007, pp. 48-49.
[4] Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice de stat, prin care se confirmă faptele şi evenimentele ce influențează apariția, modificarea sau încetarea drepturilor şi obligațiilor persoanelor şi se caracterizează statutul de drept al acestora.
[5] Legea privind actele de stare civilă nr. 100/2001, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 97-99 din 17 august 2001.
[6] În temeiul art. 2196 din Codul civil al Republicii Moldova, testatorul poate dezmoșteni prin testament rudele și/sau soțul fără a desemna un moștenitor. Dreptul la rezervă succesorală rămâne neafectat.
[7] În temeiul art. 2169 din Codul civil, o persoană este exclusă de la moștenire în următoarele cazuri: a) dacă l-a omorât pe cel care a lăsat moștenirea sau a săvârșit o tentativă de a-l omorî; b) dacă intenționat și ilegal l-a împiedicat pe cel care a lăsat moștenirea să întocmească sau să revoce o dispoziție testamentară; c) dacă prin dol sau violență l-a determinat pe cel care a lăsat moștenirea să întocmească sau să revoce o dispoziție testamentară; d) dacă în mod intenționat și ilegal a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat o dispoziție testamentară a celui care a lăsat moștenirea.
De asemenea, părintele care a fost decăzut din drepturile părintești în privința copilului nu poate fi moștenitor legal al acelui copil.
[8] Potrivit art. 67 din Codul familiei, părinții pot fi decăzuți din drepturile părintești dacă: a) se eschivează de la exercitarea obligațiilor părintești, inclusiv de la plata pensiei de întreținere; b) refuză să ia copilul din maternitate sau dintr-o altă instituție curativă, educativă, dintr-o instituție de asistență socială sau alta similară; c) fac abuz de drepturile părintești; d) se comportă cu cruzime față de copil, aplicând violența fizică sau psihică, atentează la inviolabilitatea sexuală a copilului; e) prin comportare amorală, influențează negativ asupra copilului; f) suferă de alcoolism cronic sau de narcomanie; g) au săvârșit infracțiuni premeditate contra vieții şi sănătății copiilor sau a soțului; precum şi h) în alte cazuri când aceasta o cer interesele copilului.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.