Calculul masei succesorale (Partea a II-a)
Ioana Nicolae - iulie 4, 20221. Stabilirea activului net al moştenirii
Ce‑a de‑a doua operaţiune impusă de textul art. 1091 alin. (1) lit. b) C. civ. priveşte stabilirea activului net al moştenirii, care se obţine prin scăderea din activul brut a pasivului succesoral. Activul brut al moștenirii incorporează toate bunurile mobile și imobile, corporale și incorporale ce se regăsesc în patrimoniul defunctului, bunuri ce vor fi evaluate valoric. Pasivul succesoral este reprezentat de obligaţiile patrimoniale ale defunctului care există în patrimoniul succesoral la momentul deschiderii moştenirii. Pasivul moştenirii include datoriile şi sarcinile moştenirii. Datoriile moştenirii pot avea natură legală, contractuală, delictuală etc. În pasivul succesoral sunt incluse şi datoriile defunctului faţă de terţi, inclusiv datoriile defunctului faţă de moştenitori. În ce priveşte sarcinile moştenirii, sunt avute în vedere cheltuielile de înmormântare, inclusiv pomenile şi parastasele, potrivit obiceiului locului, cheltuielile făcute pentru administrarea bunurilor succesorale, precum şi cele legate de lichidarea moştenirii, inclusiv cheltuielile generate de desfăşurarea procedurii succesorale (cum sunt cheltuielile predării legatelor), precum şi taxele şi impozitele plătite pentru bunurile moştenite[1] etc.
Nu fac parte din pasivul succesiunii obligaţiile asumate intuitu personae de defunct, care se sting la moartea acestuia, precum obligaţia legală de întreţinere, cele decurgând dintr‑un contract de mandat, de antrepriză etc. Nu fac parte din pasivul succesoral datoriile personale ale moştenitorilor privind taxele succesorale datorate, onorariul datorat notarului instrumentator ori taxele judiciare de timbru achitate în procedurile judiciare şi onorariul avocaţial pentru acţiunile formulate. Nu sunt incluse în pasivul succesoral obligaţiile civile imperfecte, ori cele prescrise, şi nici obligaţiile sub condiţie suspensivă, care nu au luat încă naştere.
Datoriile din contractele aleatorii, ca, spre exemplu, renta viageră sau obligaţia de întreţinere asumată de defunct în schimbul dobândirii unui imobil şi care nu se stinge prin moartea lui urmează a fi incluse în pasivul succesoral şi scăzute din activul patrimonial. Evaluarea în acest caz este foarte anevoioasă, urmând ca evaluarea finală să poată fi făcută doar la momentul decesului credirentierului, respectiv a creditorului întreţinerii, ceea ce va putea genera o modificare a cuantumului rezervei şi cotităţii disponibile a moştenirii, putând astfel impune reducţiunea liberalităţilor excesive[2].
Operațiunea de determinare a activului net al moștenirii urmărește să determine valoarea la care se va face reunirea fictivă a donațiilor făcute de defunct[3]. Drepturile moştenitorilor rezervatari şi legatarilor vor fi stabilite numai după scăderea din activul brut a pasivului succesoral. Dacă pasivul moştenirii depăşeşte activul, soldul va fi considerat zero, şi nu negativ. Aceasta deoarece în acest fel s‑ar permite creditorilor moştenirii să îşi satisfacă creanţele în etapa următoare, cea a reunirii fictive a donaţiilor[4].
2. Reunirea fictivă a valorii donaţiilor făcute de defunct
Potrivit art. 1091 alin. (1) lit. c) C. civ., pentru a ajunge în final să se calculeze rezerva şi cotitatea disponibilă, legiuitorul a prevăzut ca ultimă operaţiune, reunirea fictivă la activul net a valorii donaţiilor făcute de defunct în timpul vieţii. Această reunire nu este însă efectivă, ci ea se face doar pentru calcul. Scopul este acela de a vedea dacă liberalităţile făcute de defunct prin donaţii şi legate se situează în limitele cotităţii disponibile a moştenirii. Dacă limitele cotităţii disponibile sunt depăşite se va pune problema aducerii efective la masa succesorală a bunurilor donate (aceasta se poate realiza în natură sau prin echivalent). Reunirea fictivă urmărește protejarea drepturilor moștenitorilor rezervatari nu doar în privința liberalităților făcute prin testament ci și împotriva liberalităților pe care defunctul le-a făcut în timpul vieții.
Sunt supuse reunirii fictive toate donaţiile făcute de către defunct în timpul vieţii. Defunctul donator nu poate dispune exceptarea anumitor donaţii de la această operaţiune, întrucât regulile interesând rezerva succesorală constituie norme imperative de la care nu se poate deroga. Astfel, sunt vizate donaţiile autentice, donaţiile făcute sub forma darului manual, în măsura în care acestea nu se încadrează în categoria darurilor obişnuite, donaţiile simulate sau donaţiile indirecte. Aceste donaţii sunt reunite fictiv indiferent dacă persoana donatară este un moştenitor, rezervatar sau nu, sau un terţ. Nu are relevanţă nici faptul că donaţiile au sau nu sarcini. Dacă donaţia este făcută cu sarcină, operaţiunea de reunire fictivă va viza numai diferenţa dintre valoarea bunului donat şi sarcină, aşa cum prevede art. 1091 alin. (2) C. civ. În ipoteza în care sarcina stipulată îmbracă forma unei donaţii indirecte, se va lua în calcul şi valoarea acesteia, împreună cu donaţia directă. Astfel, dacă donatorul a stipulat că donatarul căruia i‑a dăruit 70.000 lei va trebui să plătească refacerea acoperişului bisericii în cuantum de 20.000 lei, la reunirea fictivă se va lua în calcul atât folosul pur gratuit de 50.000 lei, cât şi donaţia indirectă de 20.000 lei. Nu are relevanţă nici dacă donaţia s‑a făcut cu scutire sau nu de raport, pentru că doar în cazul determinării cotităţii disponibile speciale a soţului supravieţuitor prevăzută la art. 1090 C. civ. se iau în calcul numai liberalităţile neraportabile. Astfel, şi donaţiile făcute cu scutire de raport vor fi luate în calcul la stabilirea rezervei succesorale.
Potrivit art. 1091 alin. (3) C. civ., „nu se va ţine seama în stabilirea rezervei de darurile obişnuite, de donaţiile remuneratorii şi, în măsura în care nu sunt excesive, nici de sumele cheltuite pentru întreţinerea sau, dacă este cazul, pentru formarea profesională a descendenţilor, a părinţilor sau a soţului şi nici de cheltuielile de nuntă”. Acestea sunt exceptate şi de la raportul donaţiilor, potrivit art. 1150 alin. (1) lit. c) C. civ.
Darurile obişnuite sunt acelea făcute membrilor familiei sau prietenilor la aniversări, zile onomastice, nunţi, botezuri etc. Pentru a nu fi reunite fictiv acestea trebuie să se situeze în limitele unei valori obişnuite. Aprecierea se face în funcţie de momentul donaţiei şi situația patrimonială a donatorului.
Donaţiile remuneratorii sunt acelea făcute în executarea unei obligaţii morale, de recunoştinţă, pentru anumite servicii prestate de cel în favoarea căruia este făcută (spre exemplu, medicului care a tratat pacientul etc.). Dacă donaţia remuneratorie depăşeşte valoarea serviciilor prestate, constituind astfel o veritabilă liberalitate, ea va fi luată în calcul pentru stabilirea rezervei succesorale[5].
În ceea ce priveşte sumele cheltuite pentru întreţinerea sau, dacă este cazul, pentru formarea profesionala a descendenţilor, a părinţilor sau a soţului, este necesar ca acestea să nu fie excesive, pentru a nu fi reunite fictiv la calcul. În schimb, dacă defunctul face aceste cheltuieli cu alte rude, cheltuielile respective vor fi supuse reunirii fictive, chiar dacă sumele cheltuite nu sunt excesive.
Cheltuielile de nuntă sunt de asemenea exceptate de la reunire în vederea stabilirii rezervei succesorale. Legiuitorul a exceptat de la reunire doar cheltuielile de nuntă, nu şi darurile de nuntă (acestea putând la rândul lor să fie exceptate dacă au o valoare obişnuită).
Este de precizat că operațiunea de reunire fictivă a donațiilor nu este una efectivă, ci doar pur matematic, pentru a vedea dacă este afectată rezerva succesorală. De asemenea, această operațiune nu va conduce automat la desființarea donațiilor în ipoteza afectării rezervei succesorale, întrucât reducțiunea liberalităților excesive poate avea loc doar la solicitarea moștenitorilor rezervatari. Doar în ipoteza în care cotitatea disponibilă a moștenirii a fost depășită se va pune problema aducerii efective a bunurilor donate la masa succesorală.
Nu va intra în calcul nici valoarea bunurilor înstrăinate de defunct cu titlu oneros, cu excepţia situaţiei în care aceasta reprezintă o donaţie deghizată. Întrucât dovada deghizării actului este dificilă, legiuitorul a instituit în art. 1091 alin. (4) C. civ. o prezumţie legală de gratuitate a actului încheiat de defunct cu titlu oneros cu un descendent, ascendent privilegiat sau cu soţul supravieţuitor, în schimbul uzufructului, al uzului sau al abitaţiei sau în schimbul întreţinerii pe viaţă ori al unei rente viagere.
Textul art. 1091 alin. (4) C. civ. stabileşte că, „până la dovada contrară, înstrăinarea cu titlu oneros către un descendent ori un ascendent privilegiat sau către soţul supravieţuitor este prezumată a fi donaţie dacă înstrăinarea s‑a făcut cu rezerva uzufructului, uzului sau abitaţiei sau în schimbul întreţinerii pe viaţă ori a unei rente viagere. Prezumţia operează numai în favoarea descendenţilor, ascendenţilor privilegiaţi şi a soţului supravieţuitor, dacă aceştia nu au consimţit la înstrăinare”.
Deşi moştenitorii rezervatari pot folosi orice mijloc de probă pentru a dovedi caracterul deghizat al înstrăinării, fiind terţi faţă de actul respectiv, această dovadă este uneori foarte greu de făcut. Tocmai de aceea, legiuitorul a instituit prezumţia legală relativă de gratuitate a unui asemenea act.
Pentru a opera prezumţia este necesar, în primul rând, ca actul de înstrăinare să fie calificat de părţile contractante ca fiind cu titlu oneros. De asemenea, actul trebuie să îndeplinească condiția de a fi un act de înstrăinare cu rezerva uzufructului, uzului sau abitației sau înstrăinare în schimbul întreținerii pe viață ori a rentei viagere, așa cum ne indică textul legal. Actelor cu titlu gratuit, chiar făcute cu rezerva uzufructului, a uzului, a abitaţiei sau cu sarcina întreţinerii ori a unei rente viagere, nu li se aplică prevederile art. 1091 alin. (4) C. civ. Dacă actul este cu titlu gratuit, simulaţia nu este prezumată, aceasta trebuind să fie probată. Dacă dovada fictivităţii sarcinilor nu va putea fi făcută, se va ţine seama la calcul de valoarea rezultată din diferenţa dintre valoarea bunului donat şi valoarea sarcinii, dacă sarcina nu reprezintă, ea însăşi, o donaţie indirectă, grefată pe o donaţie directă[6].
O altă condiţie priveşte pe beneficiarul înstrăinării, care trebuie să fie un descendent, ascendent privilegiat sau soţul supravieţuitor. Remarcăm faptul că posibilii beneficiari ai înstrăinării sunt succesibilii rezervatari ai defunctului. Această prezumție funcționează exclusiv în privința acestor categorii de moștenitori și nu poate fi extinsă aplicarea ei la alte categorii de rude ale defunctului. Calitatea de descendent, ascendent privilegiat sau soţ supravieţuitor a beneficiarului trebuie să existe la data actului de înstrăinare. Legea nu cere ca beneficiarul înstrăinării să aibă calitatea de moştenitor al înstrăinătorului, prezumţia operând chiar dacă dobânditorul renunţă la moştenirea defunctului, devine nedemn sau decedează înaintea înstrăinătorului[7]. În această materie nu‑şi găseşte aplicare textul art. 992 alin. (2) C. civ., care prevede că „sunt prezumate până la proba contrară ca fiind persoane interpuse ascendenţii, descendenţii şi soţul persoanei incapabile de a primi liberalităţi, precum şi ascendenţii şi descendenţii soţului acestei persoane”. Încheierea unui act simulat prin interpunere de persoane se dovedeşte în condiţiile dreptului comun, prezumţia de interpunere de persoane instituită în materia incapacităţilor de a primi liberalităţi, neputând fi aplicată.
O altă condiţie priveşte rezervarea de către înstrăinător a dreptului de uzufruct, uz sau abitaţie sau a întreţinerii viagere ori a rentei viagere. Dacă prin contractul de vânzare nu se prevede însă rezervarea dreptului de uzufruct, uz sau abitaţie sau a întreţinerii viagere ori a rentei viagere, se poate dovedi că respectivul contract constituie o donaţie deghizată. În ceea ce priveşte întreţinerea, remarcăm faptul că textul legal se referă doar la întreţinerea viageră, nu şi la ipoteza întreţinerii stipulate pentru o perioadă determinată.
Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, moştenitorii rezervatari ai defunctului pot invoca prevederile art. 1091 alin. (4) C. civ. Invocarea prezumţiei aparţine exclusiv moştenitorilor rezervatari, respectiv descendenţilor, ascendenţilor privilegiaţi sau soţului supravieţuitor ai defunctului. Astfel, nicio altă persoană nu o poate invoca, deşi ar putea avea interesul de a se prevala de această prezumţie. În consecinţă, donatarul căruia i s‑a dăruit o sumă de bani riscă reducţiunea donaţiei dacă această donaţie nu se încadrează în limitele cotităţii disponibile, fără a putea invoca prezumţia prevăzută de art. 1091 alin. (4) C. civ., graţie căreia, ca urmare a reunirii la masa de calcul a bunului înstrăinat, s‑ar majora cotitatea disponibilă, evitându‑se astfel reducţiunea donaţiei sale.
Art. 1091 alin. (4) teza finală C. civ. arată că prezumţia de gratuitate nu poate fi invocată de către descendenţii, ascendenţii privilegiaţi sau de soţul supravieţuitor ai defunctului, care au consimţit la înstrăinare. Prin a consimți la înstrăinare putem înțelege chiar semnarea actului în cauză de moștenitorii respectivi sau întocmirea unei declarații ulterioare încheierii actului, având acest obiect. Astfel, pe cale de excepţie, moştenitorii rezervatari care au consimţit la înstrăinare, nu pot invoca prezumţia de gratuitate instituită de art. 1091 alin. (4) C. civ. Spre exemplu, dacă fiul lui de cuius a consimţit la contractul de întreţinere încheiat între aceasta din urmă şi sora sa, el nu va mai putea invoca prezumţia de donaţie, chiar dacă în urma reunirii fictive la masa de calcul s‑ar constata o încălcare a rezervei succesorale.
În ipoteza în care doar unii dintre moştenitorii rezervatari au consimţit la actul de înstrăinare, iar alţii nu, se pune întrebare dacă donaţia va fi supusă reunirii fictive sau nu. Răspunsul la această întrebare trebuie să fie că donaţia respectivă se va lua în calcul la stabilirea rezervei, pentru că în ipoteza în care cel care nu a consimţit solicită aplicarea prevederilor art. 1091 alin. (4) C. civ., consimţământul celorlalţi moştenitori rezervatari nu poate bloca aplicarea prevederilor imperative din materia rezervei. Aceia care şi‑au dat consimţământul vor putea, eventual, ulterior stabilirii rezervei succesorale, în măsura în care aceasta a fost afectată de liberalităţi, să nu solicite reducţiunea.
Moştenitorul care şi‑a dat consimţământul la înstrăinare în mod valabil, (respectiv acesta a exprimat voinţa sa liberă şi neviciată), nu poate reveni asupra acestuia[8], pentru a invoca ulterior aplicarea prezumţiei instituite de art. 1091 alin. (4) C. civ.
Dacă cerinţele legii sunt întrunite, efectele aplicării textului art. 1091 alin. (4) C. civ. sunt următoarele: ia naştere prezumţia legală că înstrăinarea a fost făcută cu titlu gratuit şi totodată prezumţia potrivit căreia donaţia este scutită de raport.
Astfel, dacă prezumţia de gratuitate operează, valoarea bunului astfel înstrăinat va fi reunită cu activul net al moştenirii şi va fi supusă reducţiunii, dacă aduce atingere rezervei succesorale. Dacă însă cotitatea disponibilă nu a fost încălcată, bunul rămâne valabil înstrăinat, nefiind supus nici raportului donaţiilor, efectuarea unei donaţii sub formă deghizată echivalând cu scutire de raport[9]. Cu toate acestea, potrivit art. 1150 alin. (1) lit. b) C. civ., „nu sunt supuse raportului: (…) donaţiile deghizate sub forma unor înstrăinări cu titlu oneros sau efectuate prin persoane interpuse, cu excepţia cazului în care se dovedeşte că cel care a lăsat moştenirea a urmărit un alt scop decât scutirea de raport”. Aşadar, deşi în principiul donaţiile deghizate nu sunt supuse raportului, totuşi, dacă cel care a lăsat moştenirea a urmărit un alt scop decât scutirea de raport, această obligaţie va exista.
În ceea ce priveşte evaluarea bunurilor donate care fac obiectul reunirii fictive, art. 1091 alin. (2) C. civ. stabileşte că „(…) se ia în considerare valoarea de la data deschiderii moştenirii a bunurilor donate, ţinându‑se însă cont de starea lor în momentul donaţiei, din care se scade valoarea sarcinilor asumate prin contractele de donaţie. Dacă bunurile au fost înstrăinate de donatar, se ţine seama de valoarea lor la data înstrăinării. Dacă bunurile donate au fost înlocuite cu altele, se tine cont de valoarea, la data deschiderii moştenirii, a bunurilor intrate în patrimoniu şi de starea lor la momentul dobândirii. Totuşi, dacă devalorizarea bunurilor intrate în patrimoniu era inevitabilă la data dobândirii, în virtutea naturii lor, înlocuirea bunurilor nu este luată în considerare. În măsură în care bunul donat sau cel care l‑a înlocuit pe acesta a pierit fortuit, indiferent de data pieirii, donaţia nu se supune reunirii fictive. Sumele de bani sunt supuse indexării în raport cu indicele inflaţiei, corespunzător perioadei cuprinse între data intrării lor în patrimoniul donatarului şi data deschiderii moştenirii”.
Astfel, regula generală în privinţa evaluării bunurilor, fie ele mobile, corporale sau incorporale, ori imobile, este aceea că se ia în calcul valoarea la data deschiderii moştenirii a bunurilor donate, ţinându‑se cont de starea lor din momentul donaţiei (ca şi cum bunul nu ar fi ieşit din patrimoniul dispunătorului), din care se scade valoarea sarcinilor asumate prin contractele de donaţie.
Alături de regula generală, textul art. 1091 alin. (2) C. civ. a instituit şi o serie de reguli speciale în ceea ce priveşte evaluarea bunurilor, după cum urmează:
a) dacă bunurile au fost înstrăinate de donatar, se va ţine cont de valoarea lor la data înstrăinării. Astfel, chiar dacă după înstrăinare valoarea bunului a crescut substanţial, se va avea în vedere valoarea avută la data înstrăinării de către donatar, nu cea de la data deschiderii moştenirii;
b) dacă bunurile donate au fost înlocuite cu altele, se ţine cont de valoarea, la data deschiderii moştenirii, a bunurilor intrate în patrimoniu şi de starea lor la momentul dobândirii. Cu toate acestea, dacă devalorizarea bunurilor intrate în patrimoniu era inevitabilă la data dobândirii, în virtutea naturii lor, înlocuirea bunurilor nu este luată în considerare. Astfel, dacă donatarul a vândut bunul dăruit, iar cu suma obţinută a procurat un alt bun, se va ţine seama de valoarea celui de‑al doilea bun de la data deschiderii moştenirii şi de starea acestuia de la data dobândirii. Dacă cel de‑al doilea bun este unul supus devalorizării (ex. un televizor), se va lua în considerare valoarea obţinută ca urmare a înstrăinării bunului donat;
c) dacă bunul donat sau cel care l‑a înlocuit a pierit fortuit, indiferent de data pieirii, donaţia nu se va supune reunirii fictive, considerându‑se că bunul ar fi pierit chiar dacă ar fi rămas în patrimoniul lui de cuius. Apreciem că şi pieirea pricinuită de forţa majoră poate fi asimilată acestei ipoteze legale;
d) sumele de bani sunt supuse indexării în raport cu indicele de inflaţie, corespunzător perioadei cuprinse între data intrării lor în patrimoniul donatarului şi data deschiderii moştenirii.
O chestiune mai delicată priveşte evaluarea nudei proprietăţi şi a dezmembrămintelor dreptului de proprietate ce au făcut obiectul liberalităţilor. Cum în acest domeniu nu există criterii de evaluare, se va apela la criteriile de evaluare cuprinse în legislaţia fiscală (Codul fiscal). De asemenea, potrivit art. 1098 alin. (1) C. civ., instituit în materia reducţiunii, „(…) moştenitorii rezervatari au facultatea fie de a executa liberalitatea astfel cum a fost stipulată, fie de a abandona proprietatea cotităţii disponibile în favoarea beneficiarului liberalităţii (…)”. Astfel, moştenitorii rezervatari pot opta pentru a transmite beneficiarilor dreptului de uzufruct, uz, abitaţie, rentă viageră ori întreţinere viageră, proprietatea cotităţii disponibile, astfel încât să nu mai execute liberalitatea.
În concluzie, în ceea ce priveşte ordinea operaţiunilor pentru stabilirea masei de calcul sunt de menţionat următoarele aspecte:
1. dacă moştenirea este solvabilă, ordinea operaţiunilor este irelevantă, respectiv se scade pasivul succesoral din activul brut al moştenirii, iar apoi are loc reunirea fictivă la activul net a valorii donaţiilor.
2. dacă moştenirea este insolvabilă, ordinea operaţiunilor este esenţială (adică în situaţia în care valoarea pasivului este mai mare decât cea a activului). Astfel dacă în urma operaţiunii de deducere a pasivului succesoral soldul este negativ, acesta nu va fi reţinut la valoarea negativă, ci soldul va fi reţinut la valoarea zero, tocmai pentru a nu se permite creditorilor să se îndestuleze din rezultatul etapei de reunire fictivă a donaţiilor, caz în care s‑ar încălca principiul relativităţii actului juridic faţă de terţi. În concluzie, în cazul moştenirii insolvabile masa succesorală (masa de calcul) este întotdeauna egală cu valoarea donaţiilor.
3. Determinarea valorii rezervei şi a cotităţii disponibile
În final, arătăm că potrivit art. 1091 alin. (5) C. civ., „rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă se calculează în funcţie de valoarea stabilită potrivit alin. (1). La stabilirea rezervei nu se ţine seama de cei care au renunţat la moştenire, cu excepţia celor obligaţi la raport, potrivit art. 1147 alin. (2)”.
Astfel, masa de calcul este obţinută după ce are loc stabilirea activului brut al moştenirii şi din acesta se scade pasivul succesoral, rezultând activul net al moştenirii, căruia i se adaugă fictiv, doar pentru calcul, valoarea donaţiilor pe care defunctul le‑a făcut în timpul vieţii [în ordinea impusă de art. 1091 alin. (1) lit. a)‑c) C. civ.]. La masa de calcul astfel stabilită se raportează rezerva succesorală a moştenitorilor rezervatari şi cotitatea disponibilă, în scopul determinării valorii concrete, efective. Dacă în urma calculului va rezulta că s‑a adus atingere rezervei succesorale, va avea loc reducţiunea liberalităţilor care au adus atingere rezervei.
De asemenea, potrivit art. 1091 alin. (5) teza finală, la stabilirea rezervei nu se ţine seama de cei care au renunţat la moştenire, cu excepţia celor obligaţi la raport[10] potrivit art. 1147 alin. (2) C. civ. Textul menţionat arată că „prin stipulaţie expresă în contractul de donaţie, donatarul poate fi obligat la raportul donaţiei şi în cazul renunţării la moştenire. În acest caz, donatarul va readuce la moştenire numai valoarea bunului donat care depăşeşte partea din bunurile defunctului la care ar fi avut dreptul ca moştenitor legal”. Cu alte cuvinte, ca regulă, cei care au renunţat la moştenire nu sunt obligaţi să raporteze donaţiile primite de la defunct. Prin excepţie de la regulă, dacă defunctul a prevăzut expres, donatarul poate fi obligat la raport chiar dacă renunţă la moştenire, iar acesta va raporta numai valoarea ce depăşeşte cota ce i‑ar fi revenit ca moştenitor legal.
4. Concluzii
Cea de-a doua parte a studiului dedicat calculului masei succesorale a prezentat modalitatea de calcul a activului net al moştenirii. Această operațiune presupune scăderea din activul brut al moștenirii a pasivului succesoral. Următoarea operațiune este aceea de reunire fictivă a valorii donaţiilor făcute de defunct, cu scopul de se a ajunge în final la calculul rezervei succesorale şi a cotității disponibile a moștenirii.
Bibliografie:
• Nicolae, Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016;
• Boroi, C. A. Anghelescu, I. Nicolae, Fișe de drept civil, Ed. a 6-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2021;
• Kocis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016;
• Eliescu, Moștenirea și devoluțiunea ei în dreptul RSR, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1966;
• Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, București, 2003;
• Genoiu, Dreptul la moștenire în Codul civil, Ed.CH Beck, București, 2013;
• Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Moştenirea testamentară, Ed. Universul Juridic, București, 2019.
[1] Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 111/1978, C.D. 1978, pp. 123‑127.[2] Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Moştenirea testamentară, Ed. Universul Juridic, București, 2019, pp. 295‑296.[3] J. Kocis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 231.
[4] I. Genoiu, Dreptul la moștenire în Codul civil, Ed. CH Beck, București, 2013, p. 235.
[5] Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, București, 2003, p. 333.
[6] Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, București, 2003, p. 335.
[7] M. Eliescu, Moștenirea și devoluțiunea ei în dreptul RSR, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1966, p. 360.
[8] Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1269/1972, în Repertoriu pe anii 1969‑1975, p. 203.
[9] Fr.Deak, Tratat de drept succesoral, Ed.Universul Juridic, București, 2003, p. 336.
[10] Potrivit art. 1146 alin. (1) C. civ., „raportul donaţiilor este obligaţia pe care o au între ei soţul supravieţuitor şi descendenţii defunctului care vine efectiv şi împreună la moştenirea legală de a readuce la moştenire bunurile care le‑au fost donate fără scutire de raport de către cel ce lasă moştenirea”.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.