Caducitatea legatelor

1. Considerații introductive privind caducitatea

Caducitatea a fost definită ca fiind acea cauză de ineficacitate ce constă în lipsirea actului juridic civil valabil încheiat de orice efecte din cauza intervenirii unei împrejurări ulterioare încheierii sale și care este independentă de voința autorului actului juridic[1]. Caducitatea prezintă următoarele trăsături specifice[2]:

– presupune un act juridic valabil încheiat și nerevocat de testator;

– produce efecte numai pentru viitor;

– presupune, ca regulă, o cauză ulterioară instituirii sale prin testament;

– împrejurarea ce determină caducitatea este străină de voința testatorului, ca regulă, nu este imputabilă legatarului și face imposibilă executarea legatului.

Așa fiind, putem conchide că un legat valabil instituit și nerevocat de testator poate să devină ineficace din cauza unor împrejurări ulterioare instituirii sale prin testament, independente de voința testatorului și care să facă imposibilă executarea sa. Se remarcă, așadar, deosebirea față de revocarea voluntară, operațiune ce presupune întotdeauna manifestarea de voință a testatorului în acest sens. De asemenea, caducitatea se deosebește de revocarea judecătorească a legatelor, care intervine în cazul faptelor culpabile ale legatarului expres și limitativ prevăzute de lege (cu excepția caducității datorate nedemnității legatarului). Cauzele de caducitate nu sunt reglementate în mod expres și nu presupun culpa legatarului (din nou, cu excepția caducității datorate nedemnității legatarului). Diferența între caducitate și nulitate are în vedere faptul că prima vizează împrejurări ulterioare întocmirii legatului, pe când nulitatea vizează cauze anterioare sau concomitente instituirii legatului, precum și faptul că în cazul caducității efectele acesteia se produc numai pentru viitor, în vreme ce, în cazul nulității efectele sunt retroactive.

Codul civil nu definește noțiunea de caducitate a legatului. Din cele punctate anterior, putem defini caducitatea legatului ca fiind situația în care un legat valabil instituit de testator și nerevocat de acesta devine ineficace ca urmare a intervenirii unor împrejurări ulterioare, străine de voința testatorului, ca regulă neimputabile legatarului și care fac imposibilă executarea acestuia.

 

2. Cazurile de caducitate

Caducitatea legatului este reglementată în art. 1.071‑1.073 C. civ. Potrivit art. 1.071 C. civ., „orice legat devine caduc atunci când: a) legatarul nu mai este în viață la data deschiderii moștenirii; b) legatarul este incapabil de a primi legatul la data deschiderii moștenirii; c) legatarul este nedemn; d) legatarul renunță la legat; e) legatarul decedează înaintea împlinirii condiției suspensive ce afectează legatul, dacă acesta avea un caracter pur personal; f) bunul ce formează obiectul legatului cu titlu particular a pierit în totalitate din motive care nu țin de voința testatorului, în timpul vieții testatorului sau înaintea împlinirii condiției suspensive ce afectează legatul”.

În ceea ce privește testamentul privilegiat, nu trebuie pierdut din vedere faptul că acesta devine caduc la 15 zile de la data la care dispunătorul putea să testeze într‑una dintre formele ordinare, potrivit art. 1.048 alin. (1) C. civ.

Trebuie însă să remarcăm că, din enumerarea făcută de art. 1.071 C. civ., reiese că nu în toate cazurile de caducitate aceasta intervine independent de culpa legatarului. Prevederea din art. 1.071 lit. c) C. civ. se referă la caducitatea legatului în ipoteza în care legatarul este nedemn, caz în care legatarul se face vinovat de săvârșirea anumitor fapte culpabile, astfel cum acestea sunt reglementate în art. 958 și 959 C. civ. Doar celelalte cazuri de caducitate intervin independent de culpa legatarului. În concluzie, caducitatea legatului nu este în toate cazurile străină de culpa legatarului, printre cauzele de caducitate fiind inclusă în noul Cod civil și nedemnitatea. Remarcăm, de asemenea, faptul că nedemnitatea nu este în toate cazurile ulterioară instituirii legatului prin testament, putând fi și anterioară, spre deosebire de celelalte cazuri de caducitate. Din acest punct de vedere, caducitatea datorată nedemnității nu este în toate cazurile urmare a unor împrejurări ulterioare instituirii legatarului [spre exemplu, este nedemnă persoana condamnată penal pentru săvârșirea, înainte de deschiderea moștenirii, a unei infracțiuni cu intenția de a‑l ucide pe un alt succesibil care, dacă moștenirea ar fi fost deschisă la data faptei, l‑ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocația la moștenire a făptuitorului – art. 958 alin. (1) lit. b) C. civ. sau persoana care, prin dol sau violență, l‑a împiedicat pe cel care lasă moștenirea să întocmească testamentul – art. 959 alin. (1) lit. c) C. civ.]. Dar, în cazul caducității datorate nedemnității, efectul, respectiv ineficacitatea legatului, se produce ca și în celelalte cazuri de caducitate, independent de voința testatorului.

În continuare vom prezenta cazurile de caducitate, în ordinea prevăzută de legiuitor.

a) Legatarul nu mai este în viață la data deschiderii moștenirii [art. 1.071 lit. a) C. civ.]

Legatul își produce efectele la data decesului testatorului, fiind un act mortis causa și intuitu personae. Dacă, la data deschiderii moștenirii, legatarul nu mai este în viață, acesta din urmă nu are capacitate succesorală, iar legatul nu își produce efectele, devenind caduc. Această soluție are la bază faptul că legatul are, așa cum am menționat anterior, caracter intuitu personae, ceea ce înseamnă că predecesul legatarului va atrage după sine caducitatea legatului, legatul fiind instituit tocmai în considerarea persoanei legatarului. Pe cale de consecință, nici moștenitorii legatarului nu pot dobândi niciun drept asupra obiectului legatului, având în vedere că autorul lor nu le‑a putut transmite obiectul legatului. Moștenitorii legatarului predecedat testatorului nu pot invoca reprezentarea succesorală, această instituție nefiind aplicabilă în cazul moștenirii testamentare. Dacă decesul legatarului a survenit ulterior decesului testatorului, moștenitorii legatarului pot veni la moștenire, cu condiția ca legatul să nu fi fost afectat de o condiție suspensivă cu caracter pur personal, așa cum prevede art. 1.071 lit. e). C. civ. Acest text de lege arată că orice legat devine caduc atunci când legatarul decedează înaintea împlinirii condiției suspensive ce afectează legatul, dacă aceasta avea un caracter pur personal (de exemplu, moartea legatarului înaintea efectuării unui pelerinaj la Ierusalim impus de testator ca și condiție suspensivă). Legatul are întotdeauna caracter intuitu personae, fiind făcut de testator în considerarea persoanei legatarului. Legatul afectat de condiție rezolutorie, de termen sau de sarcină va produce efecte dacă, la data deschiderii moștenirii, legatarul era în viață, întrucât aceste modalități nu afectează dobândirea dreptului asupra legatului, ci numai desființarea sau stingerea dreptului.

Dacă legatul a fost făcut în favoarea mai multor legatari, decesul unuia dintre ei nu afectează soarta legatului în privința celor aflați în viață (aceștia având capacitate succesorală) la data deschiderii moștenirii. De asemenea, nu intervine caducitatea dacă testatorul a recurs la o substituție vulgară și a dispus ca, în situația în care legatarul nu poate primi bunul legat, acesta să fie atribuit unei alte persoane determinate tot de testator.

Din modul de redactare al art. 1.071 lit. a) C. civ. se desprinde ideea că legatul devine caduc în ipoteza predecesului legatarului, respectiv în situația în care acesta a decedat anterior testatorului. Dacă atât testatorul, cât și legatarul său au decedat în același timp, fără a se putea stabili ordinea deceselor (fiind codecedați sau comorienți, după caz), legatul va fi de asemenea caduc întrucât legatarul nu îndeplinește condiția de a avea capacitate succesorală. Potrivit art. 957 alin. (2) C. civ., „dacă, în cazul morții mai multor persoane, nu se poate stabili că una a supraviețuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se moșteni una pe alta”.

În concluzie, atât în cazul predecesului legatarului, precum și în ipoteza morții acestuia în același timp cu testatorul, legatul devine caduc.

b) Legatarul este incapabil de a primi legatul la data deschiderii moștenirii [art. 1.071 lit. b) C. civ.]

Textul art. 1.071 lit. b) C. civ. arată că legatul devine caduc atunci când legatarul este incapabil de a primi legatul la data deschiderii moștenirii. Esența este că în această ipoteză legatarul este în viață la data deschiderii moștenirii dar din punct de vedere juridic nu are capacitatea de a primi liberalitatea. Capacitatea de a primi un legat se apreciază în persoana legatarului la momentul deschiderii moștenirii, pentru că acela este momentul în care legatul își produce efectele, fie că ne referim la persoana fizică sau la persoana juridică. În schimb, dacă incapacitatea legatarului există chiar de la data întocmirii testamentului, sancțiunea este nulitatea, nu caducitatea.

Ca exemple în acest sens menționăm instituirea unui legatar în privința dreptului de proprietate asupra unui teren situat în România, legatar care, la data deschiderii moștenirii, nu are cetățenia română. Sau legatarul este o persoană juridică fără scop lucrativ, care ulterior instituirii ca legatar, își modifică obiectul de activitate, ceea ce face ca la data deschiderii moștenirii legatul să nu mai corespundă scopului acesteia [art. 206 alin. (2) C. civ.]. În ambele cazuri legatele nu‑și vor produce efectele, pe motiv de incapacitate a legatarului.

c) Legatarul este nedemn [art. 1.071 lit. c) C. civ.]

Nedemnitatea reprezintă o condiție generală a dreptului la moștenire, atât în cazul moștenirii legale, cât și al celei testamentare. Potrivit art. 960 alin. (1) C. civ., „nedemnul este înlăturat atât de la moștenirea legală, cât și de la cea testamentară”. În ipoteza în care legatarul este nedemn, textul art. 1.071 lit. c) C. civ. statuează că legatul este caduc. Acest caz de caducitate este imputabil legatarului și nu este, în toate cazurile, urmarea unor împrejurări ulterioare instituirii legatarului[3]. De asemenea se impune a preciza că este vizată atât nedemnitatea de drept, cât și cea judiciară [art. 958 și art. 959 C. civ.].

Dacă testatorul îl iartă pe legatarul nedemn printr‑un act autentic notarial sau printr‑un testament, sunt înlăturate efectele nedemnității, deci legatul nu este caduc, însă legatul poate fi revocat pentru ingratitudine. Așadar, persoanele care justifică un interes vor putea solicita fie constatarea nedemnității legatarului, fie revocarea judecătorească a legatului pentru ingratitudine, evident cu respectarea regimului juridic aplicabil după caz. Mai este de precizat că există posibilitatea de înlăturare a efectelor nedemnității, care este reglementată în art. 961 C. civ. Iertarea trebuie să fie expresă, iar dacă testatorul doar îl gratifică pe legatar prin testament, fără a preciza expres că îl iartă pentru nedemnitate, legatul va fi caduc.

d) Legatarul renunță la legat [art. 1.071 lit. d) C. civ.]

Dreptul de opțiune succesorală este recunoscut deopotrivă atât moștenitorului legal, cât și celui testamentar, aceștia bucurându-se deopotrivă de principiul libertății de opțiune succesorală. Art. 1.106 C. civ. prevede că „nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire ce i se cuvine”. Așadar, opțiunea legatarului vizează acceptarea legatului sau repudierea acestuia, evident, numai după data deschiderii moștenirii. Potrivit art. 1.071 lit. d) C. civ., orice legat devine caduc atunci când legatarul renunță la legat. Dacă testatorul a dispus pe cale unei substituții vulgare, renunțarea instituitului la legat nu va conduce la caducitatea acestuia, ci el va fi deferit instituitului, în ipoteza în care acesta acceptă legatul. Din modul cum este formulat textul legal, ar rezulta că doar ipoteza legatarului renunțător este vizată. Este de precizat că, în ipoteza în care legatarul nici nu acceptă legatul și nici nu‑l repudiază în termenul de opțiune succesorală, el devine străin de moștenire, situație care ar trebui asimilată renunțării la moștenire, caz în care intervine caducitatea legatului[4]. Dar nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că legatarul poate accepta tacit moștenirea, potrivit art. 1.108 și art. 1.110 C. civ., caz în care legatul nu este caduc.

e) Legatarul decedează înaintea împlinirii condiției suspensive ce afectează legatul, dacă acesta avea un caracter pur personal [art. 1.071 lit. e) C. civ.]

Textul art. 1.071 lit. e) C. civ. are în vedere situația în care decesul legatarului se produce după deschiderea moștenirii, dar înainte de împlinirea condiției suspensive ce afectează legatul, caz în care legatul devine caduc. Nu trebuie făcută confuzie cu situația de caducitate reglementată de art. 1.071 lit. a) C. civ., pentru că, în acel caz, decesul legatarului survine înainte de data deschiderii moștenirii. Spre exemplu, testatorul instituie un legat cu titlu particular având ca obiect un anumit autoturism, cu condiția ca legatarul să obțină permisul de conducere, însă, după deschiderea moștenirii, legatarul decedează fără să fi obținut permisul de conducere[5].

Textul art. 1.071 lit. e) C. civ. se referă la condiția suspensivă cu caracter pur personal, ca, de exemplu, îți las moștenire colecția mea de cărți de specialitate juridică, cu condiția să urmezi facultatea de drept. În acest caz, neîndeplinirea condiției suspensive atrage caducitatea legatului.

În schimb, dacă legatul este afectat de o condiție suspensivă fără caracter personal, de o condiție rezolutorie sau de un termen (suspensiv sau extinctiv), ori de o sarcină, soarta legatului nu este afectată, dacă decesul legatarului survine ulterior datei deschiderii moștenirii. În caz de deces al legatarului, obiectul legatului se transmite moștenitorilor săi, afectat de modalitatea care îl însoțește.

f) Bunul ce formează obiectul legatului cu titlu particular a pierit în totalitate din motive care nu țin de voința testatorului, în timpul vieții testatorului sau înaintea împlinirii condiției suspensive ce afectează legatul [art. 1.071 lit. f) C. civ.]

Textul art. 1.071 lit. f) C. civ. arată că legatul cu titlu particular va deveni caduc dacă bunul a pierit în totalitate. Așadar, prima condiție ce trebuie îndeplinită este să ne aflăm în prezența unui legat cu titlu particular. Este vorba despre legate care au ca obiect bunuri corporale certe, individual determinate (nefungibile). Textul legal nu se aplică în cazul legatului universal sau cu titlu universal, în acele cazuri realizându‑se doar o reducere a emolumentului legatului. De asemenea, dacă obiectul legatului este reprezentat de un bun de gen neindividualizat, nu va interveni caducitatea legatului, având în vedere că bunurile de gen nu pier (genera non pereunt). Dacă bunul obiect al legatului este un bun incorporal, spre exemplu, o creanță, caducitatea pentru pieire nu intervine. De asemenea, dacă obiectul legatului este un bun incorporal (spre exemplu, o creanță, dacă testatorul încasează creanța în timpul vieții nu survine caducitatea legatului, ci revocarea voluntară a acestuia. În ipoteza în care obiectul legatului cu titlu particular este un dezmembrământ al dreptului de proprietate, legatul devine caduc nu numai în cazul în care piere lucrul (obiectul material), ci și în toate cazurile de stingere a dezmembrământului însuși[6].

Cea de‑a doua condiție vizează pieirea totală a obiectului legatului. Dacă pieirea este totală, legatul devine caduc. Dacă pieirea este parțială, legatul își va produce efectele, doar că emolumentul se reduce proporțional. În ipoteza în care pieirea este parțială și a intervenit în situații în care se datorează despăgubiri și indemnizații de asigurare, sumele respective se cuvin legatarului. Dacă însă pieirea este totală, legatul devine caduc și legatarul nu are dreptul la despăgubiri și indemnizații de asigurare, cu excepția cazului în care testatorul a dispus astfel prin testament.

A treia condiție vizează ca pieirea bunului să se producă în timpul vieții testatorului sau înaintea împlinirii condiției suspensive ce afectează legatul. Aceasta semnifică că pieirea bunului trebuie să se producă între data redactării testamentului și moartea testatorului. Dacă bunul era pierit la data redactării actului de ultimă voință, nu survine caducitatea legatului, ci nulitatea acestuia, lipsindu‑i obiectul. Dacă bunul piere ulterior deschiderii moștenirii, nu survine caducitatea legatului pentru că legatarul a dobândit proprietatea acestuia la data deschiderii moștenirii, punându‑se astfel problema suportării riscului de către proprietar, adică de legatar. Acesta va putea solicita despăgubiri persoanei responsabile de pieirea bunului. Pentru ipoteza legatului sub condiție suspensivă, va interveni caducitatea dacă bunul piere înainte de realizarea condiției. Dacă bunul piere după realizarea condiției (și după deschiderea moștenirii), legatarul a dobândit dreptul la momentul împlinirii condiției, dacă era în viață la acel moment, astfel încât va suporta riscul pieirii fortuite sau, după caz, va putea solicita despăgubiri persoanei responsabile de pieirea bunului. Nerealizarea condiției suspensive nu se asimilează pieirii bunului și deci legatul nu va fi considerat caduc, însă el nu va produce efecte, în aplicarea regulilor privind legatul sub condiție suspensivă[7].

Ultima condiție este aceea potrivit căreia este necesar ca pieirea bunului să fie independentă de voința testatorului. Dacă bunul a pierit din voința testatorului, ne aflăm în prezența revocării voluntare a legatului, nu a caducității acestuia. Dacă bunul a pierit prin fapta neintenționată a testatorului, această împrejurare atrage caducitatea legatului. De asemenea, caducitatea legatului intervine și în situația în care pierirea bunului se datorează unui caz fortuit sau unui caz de forță majoră, faptei culpabile a unui terț sau chiar a legatarului. S‑a afirmat în literatura juridică[8] că înstrăinarea bunului independent de voința testatorului, ca, spre exemplu, în cazul vânzării silite a bunului sau în caz de expropriere, este asimilată cu pieirea bunului, cu consecința caducității legatului, dacă acest lucru s‑a produs în timpul vieții testatorului.

3. Concluzii

Ultima parte a studiului dedicat ineficacității legatului a analizat caducitatea legatelor. Caducitatea este acea cauză de ineficacitate ce constă în lipsirea actului juridic civil valabil încheiat de orice efecte din cauza intervenirii unei împrejurări ulterioare încheierii sale și care este independentă de voința autorului actului juridic. Cauzele de caducitate au fost analizate așa cum acestea au fost reglementate în cuprinsul art. 1.071 C. civ., punctând, în același timp, particularitățile acestora.           

Bibliografie:

– A. Bacaci. Gh. Comăniță, Drept civil. Succesiunile, Ed. Universul Juridic, București, 2013;

– G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, Ed. Hamangiu, București, 2012;

– G. Boroi, C.A. Anghelescu, I. Nicolae, Fișe de drept civil, ed. a 6-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2021;

– C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, vol. III, Ed. All, București, 1998;

– I. Nicolae, Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016.


*  Prezenta parte reprezintă o dezvoltare și adăugire la materialul publicat anterior în lucrarea intitulată Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016.

[1] G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 241.

[2] G. Boroi, C.A. Anghelescu, I. Nicolae, Fișe de drept civil, ed. a 6-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2021, p. 654.

[3] G. Boroi, C.A. Anghelescu, I. Nicolae, op. cit., p. 655.

[4] S-a exprimat și opinia contrară, potrivit căreia în ipoteza în care legatarul nici nu renunță dar nici nu acceptă legatul, deși devine străin de moștenire, legatul nu este ineficace. A se vedea, în acest sens, A. Bacaci, Gh. Comăniță, Drept civil. Succesiunile, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 128.

[5] G. Boroi, C.A. Anghelescu, I. Nicolae, op. cit., p. 656.

[6] Ibidem.

[7] G. Boroi, C.A. Anghelescu, I. Nicolae, op. cit., p. 657.

[8] C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, vol. III, Ed. All, București, 1998, p. 633, nr. 1515.

Caducitatea legatelor was last modified: septembrie 6th, 2021 by Ioana Nicolae

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista

Despre autor:

Ioana Nicolae

Ioana Nicolae

Este prof. univ. dr. la Facultatea de Drept din cadrul Universității Transilvania din Braşov și avocat definitiv în cadrul Baroului Braşov.
A mai scris: