Aspecte privind răspândirea subculturii penitenciare în rândul deținuților minori

Constatările vizitei CPT din decembrie 2022 în instituțiile penitenciare din Republica Moldova „sugerează că continuă să existe o acceptare tacită a ierarhiei neformale de către personalul penitenciar și chiar acord tacit între personal și liderii neformali ai deținuților când este vorba de asigurarea ordinii în rândul deținuților. După cum s-a observat deja în timpul vizitelor anterioare, liderii neformali ai deținuților au avut un cuvânt de spus la clasificarea inițială și plasarea în celule/cămine a persoanelor nou primite în penitenciare”.^[21] Autorul Crudu A. susține că, „fiind extrem de înrădăcinată, subcultura criminală din Republica Moldova dictează personalului penitenciar regulile de separare informală a condamnaților, iar aceștia din urmă acceptă această separare pentru a crea aparența controlului asupra întregului penitenciar, cu alte cuvinte, colaborarea personalului penitenciar cu liderii subculturii criminale nu face altceva decât să întărească și mai mult rolul ultimilor în rândul tuturor condamnaților”^[22].

Autorul Șpac S. afirmă că, „deşi o anumită ideologie şi sistem valoric sunt prezente în lumea criminală din orice stat, doar în Uniunea Sovietică, şi mai târziu, în ţările post-sovietice, inclusiv Rusia, ideologia criminală a atins apogeul perfecţiunii, în mod similar, ca şi subcultura criminală în ansamblu. „Hoţii în lege” reprezintă un fenomen pur sovietic, nefiind cunoscut în alte state”^[23].

„Hoții în lege” suprapopulați în penitenciarele cu cel mai sever regim de detenție din Federația Rusă „încoronează” noi persoane, numesc supraveghetori pe teritoriile Ucrainei, Republicii Moldova, Kârgâstanului, Armeniei, Azerbaidjanului, Italiei, Spaniei, SUA, Greciei, Emiratelor Arabe Unite etc.^[24] Scopul este extinderea sferei de influență, adică a activităților infracționale întru obținerea profiturilor fabuloase care sunt vărsate în fondul comun numit „obșceak”.

Autorul Razinkin V. afirmă că, „hoţii în lege” moderni şi alţi ideologi ai stilului de viaţă şi moralitate criminale combină iscusit trăsăturile sociale ale liderilor criminali şi afacerişti comerciali, ceea ce le permite să se dezvolte criminal, având protecţie penală, iar recent, şi cea de drept penal pe baza criminogeno-economică. Doar ei au păstrat un astfel de obicei al infractorilor profesionişti din Rusia ţaristă, precum propaganda obiceiurilor şi tradiţiilor mediului criminal, şi în particular, a aşa numitelor hoţeşti. Aceasta constă în răspândirea atât nelegală, cât şi legal-oficială a obiceiurilor, normelor negative, stilului asocial de viaţă şi moralitate”^[25].

„Hoţii în lege” determină politica lumii interlope, introduc modificări în codul de conduită valid, controlează fluxurile financiare din lumea criminală şi sunt responsabili pentru „resursele umane” – promovarea infractorilor potenţiali, reglarea relaţiilor dintre infractori etc. Sprijinul şi rezerva de cadre a hoţilor în lege sunt „blatnîe” – infractori profesionişti, orientaţi către ideologia criminală şi care-şi contruiesc viaţa în corespundere cu regulile subculturii criminale.

Funcțiile de bază a „hoților în lege” o includ pe cea normativă (stabilesc ideologia criminală, regulile), de organizare, de control (întru neadmiterea stabilirii de contacte cu personalul serviciilor operative din cadrul instituțiilor penitenciare), de luare a deciziilor, de consolidare ș.a. Acestea pot fi realizate prin intermediul „supraveghetorilor” numiți în instituțiile de detenție.

Una din obligaţiile funcţionale ale „hoţilor în lege” este propaganda modului de viaţă criminal (pentru ce sunt utilizate orice posibilităţi – de la şantaj şi „mituire” până la „premierea” cu sume imense de bani, automobile, călătorii peste hotare etc.^[26]

Deseori minorii sunt antrenaţi în acţiuni ilegale pe calea convingerii (li se indică beneficiile), adresării de rugăminţi, trezirii de interese şi înclinaţii antisociale, atât în detenție, cât și în societatea liberă. Un rol important aici îl joacă sugestibilitatea crescută caracteristică minorilor.

Răspândirea influenței subculturii penitenciare asupra minorilor și tinerilor se înfăptuiește prin mecanismele socializării, precum imitarea modelelor de comportament și contaminarea. Toate se află în legătură directă cu comunicarea, ca sistem specific de interacţiune interpersonală.

Trebuie avut în vedere faptul că, coordonatele de viaţă şi conduită demonstrate de subcultura criminală se răspândesc spontan în practica comunicării interumane şi sunt însuşite prin mecanisme inconştiente de contaminare şi imitaţie^[27].

Familiarizarea minorilor cu elementele subculturii penitenciare în perioada procesului de formare morală a personalităţii reprezintă acumularea experienţei negative care poate fi nedetectabilă la exterior sau poate să se manifeste cu întârzieri considerabile. Cu cât mai timpurie e vârsta minorului care a aderat la valori, norme şi viziuni infracţionale, cu atât mai stabile şi intense ele vor deveni în viitor.

Autorul rus Denisov N.^[28] clasifică căile de iniţiere a minorilor în subcultura criminală în trei tipuri: benevolă, nevoită şi forţată.

Calea benevolă este axată pe năzuinţa minorilor de a deveni un adevărat membru al lumii infractorilor după voinţa şi la dorinţa sa, sau măcar în ochii anumitor persoane. Deseori la etapa iniţială această tendinţă are la temelie autoafirmarea, obţinerea apărării etc.

Calea nevoită nu este calea aleasă de minor, ci acea impusă de micromediul în care el se formează, de exemplu: la locul de trai, în cadrul instituţiilor de educaţie, de cultură – prieteni, colegi de liceu ş.a. Prin intermediul elementelor subculturii criminale, minorilor li se impune stereotipul conduitei infracţionale. Este posibilă influenţa minorilor în pofida inculturii juridice, imaturităţii intelectuale şi psihologice a personalităţii lor, a conştiinţei morale, incapacităţii de a face alegeri corecte.

Măsura coercitivă exprimată prin privarea de libertate are drept scop izolarea infractorilor social-periculoşi de ceilalţi membrii ai societăţii; adaptarea deţinuţilor la normele şi valorile sociale în vederea evoluţiei ulterioare a personalităţii; psihocorecţia conduitei deţinuţilor. Însă în condiţiile supremaţiei normelor criminale în mediul privativ de libertate, desigur scopurile propuse nu au soartă de izbândă. Nimerind în locurile de detenţie, minorii continuă să acumuleze experienţă în ceea ce privește elementele subculturii penitenciare.

Detenţia minorilor se prezintă ca familiarizare forţată cu normele dure ale subculturii criminale. Drept consecinţă minorii eliberaţi din detenţie ajung să aibă nivel de cultură și educație scăzut, devin mai desocializaţi, au viziuni şi gândire antisociale (pentru că societatea i-a plasat în detenţie), deci, prezintă pericol social mai sporit şi risc sporit de recidivă. Societatea îi „pierde” pe aceşti minori şi îi pune la dispoziţia mediului criminal.

Odată cu aderarea la astfel de grupuri, la minori încep să se formeze directive şi motivaţii de comportament asociale. Minorii se conformează celorlalţi membri în ceea ce priveşte cunoaşterea şi respectarea strictă a normelor subculturii penitenciare (aici este prezentă structura ierarhică convenabilă liderului unui grup cu orientare antisocială), învăţarea şi utilizarea argoului criminal, modul de interrelaţionare cu cei din grup şi cei din afara lui, modul de petrecere a timpului liber (tipurile distracţiilor), adică deprind un mod de viaţă antisocial. Cea mai sensibilă vârstă caracterizată prin conformism înalt, disponibilitatea de acceptare a normelor de grup, modificarea convingerilor și comportamentului în corespundere cu opinia semenilor ce au autoritate mai mare sau adulților se manifestă aproximativ la 14-15 ani.

Conform datelor statistice pe anii 2020-2024^[29] condamnați minori cu vârsta cea mai tânără de 15-16 ani constituiau în anul 2020 din total de 37, un număr de 10; în anul 2021, din 36 – 15; în anul, 2022 din 36 – 7; în anul, 2023 din 35 – 1; în anul, 2024 din 33 – 6. Observăm că numărul de condamnați minori cu vârsta cea sensibilă la conformism are tendința de a scădea.

Autorii Saharneanu E. și Mărgărint T. au expus modalitatea de inițiere cu regulile subculturii penitenciare a deținuților minori nou-veniți: „Relația respondenților cu colegii e bazată pe înțelegere și respectul normelor informale stabilite de membrii grupului deținut. Aceste norme de fapt sunt elemente ale inițierii, care marchează intrarea și acceptarea unui individ într-un anumit grup social, în cazul de față cel al minorilor din penitenciarul Goian. De altfel, din răspunsurile respondenților s-a constatat că normele și conduita necesară a condamnatului nou venit în penitenciar, este stabilită în cadrul adunărilor de grup, ei fac cunoștință și împărtășesc regulile grupului. (…) Tot în cadrul acestei adunări, dar și pe parcursul detenției «se apridilește» locul condamnatului, în dependență și de trecutul infracțional (de remarcat că unele infracțiuni nu sunt tolerate de către membrii grupului, și deci, nici individul infractor; astfel de infracțiuni, precum este violul, după spusele unor intervievați). De asemenea, acest eveniment marchează prima fază a inițierii, precodarea deoarece ordinea actelor, lucrurilor este stabilită de alte persoane (percepute ca având deja un statut recunoscut de către toți ceilalți membri), înainte de îndeplinirea lor de către toți ceilalți actori”. „Acele categorii sociale existente în penitenciar sunt învățate de către minori de la deținuții din alte penitenciare cum ar fi Penitenciarul 13, sau cel din Bălți etc. (…) Acest model de viață este impus prin violență fizică, emoțională, verbală. Supraviețuiește cel mai puternic”.

La întrebarea adresată unui tânăr eliberat „La penitenciarul din Bălți și la penitenciarul nr. 13 era loc special doar pentru minori sau se putea de comunicat cu cei maturi?”, acesta a răspuns: „Puteam să comunicăm, puteam chiar să ne întâlnim, dar camerele sunt separate pentru minori. Nu este problemă de a comunica cu cei maturi”^[30].

Autorul Mărgărint T. a prezentat fragmente din interviurile individuale realizate cu deținuți minori din CDMT Goian. „Atunci când venea un deținut nou, băieții din cameră (în penitenciarul nr. 13 erau câte 5-6 persoane în cameră) aveau o «obșenie» (comunicare), unde se puneau «poneatii» (norme de conduită), care este «zapretul» (interdicții), și «sprosul» (solicitări, valori materiale). Dacă persoana înțelege și încalcă regulile, atunci este bătut”.^[31]

O cale pe larg folosită de deținuții promotori ai subculturii penitenciare, pentru atragerea deținuților nou primiți în grupul lor, este extorcarea, și anume, oferirea unor bunuri, lucruri de uz personal sau bani etc., făcute ca gesturi de bunăvoinţă, după care persoanei în cauză i se anunţă datorie echivalată într-o sumă de bani faţă de fondul criminal „hazna comună”, din contul căruia s-au procurat obiectele respective sau sumă mult mai mare decât cea primită, fiind fixat, de obicei, un termen de plată mic. În caz de imposibilitate de plată, „datornicului” i se propune să comită un act infracțional pentru stingerea datoriei.^[32] Chiar şi după achitarea datoriilor pretinse, persoanelor li se înaintează obligaţia permanentă de a contribui lunar la „hazna comună” sub ameninţarea cu violenţă sau alt gen de probleme.

Sunt și alte metode des folosite: determinarea la plată pentru protecție (contra violenței fizice și sexuale, și respectiv, contra plasării individului în casta inferioară a ierarhiei subculturii penitenciare), pentru anumite servicii (punerea la dispoziție a unor obiecte interzise în mediul privativ, cum ar fi alcoolul, țigările, obiecte ascuțite ș.a., obiectelor de igienă personală de o calitate bună, efectuarea de apeluri sau chiar darea în folosință a unui telefon mobil etc.).^[33]

Concluzie. Reieșind din cele expuse supra, constatăm că deținuții minori nu sunt protejați de subcultura penitenciară, normele căreia (ca exprimare a ideologiei criminale a liderilor deținuților) generează la minori orientarea și motivația continuă de a avea conduită antisocială, de a relaționa cu semenii, dar și cu adulții, aplicând principiile anti-umane, în vederea autoafirmării sau atingerii unui scop, obținerii de profit sau beneficii pe seama și din contul altor persoane. În calitate de subiecți care asigură răspândirea şi menţinerea influenţei subculturii penitenciare în detenție se află liderii deținuților, cei ce ocupă trepte superioare în ierarhia criminală, care și modifică normele de conviețuire a deținuților după bunul său plac, deși ei înșiși încalcă unele dintre acestea.

În concluzie, afirmăm că subcultura penitenciară prezintă pericol imens pentru deținuți minori, deoarece reuşeşte să modifice valorile, orientările, tradițiile și obiceiurile promovate de societate, și astfel îi transformă în categoria condamnaților foarte dificil de corijat.

Bibliografie

[1] RUSU, O., Subcultura criminală și influența ei asupra resocializării condamnaților, Analele științifice ale Academiei „Ștefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova, Ediția a VIII-a, Chișinău, 2008, p. 107.

[2] CARP, S., Criminalitatea penitenciară. Chişinău: Tipografia Academiei „Ștefan cel Mare” a MAI, 2008, p. 40, ISBN: 978-9975-930-67-3.

[3] Baseline Study into Criminal Subculture in Prisons in the Republic of Moldova, Council of Europe Project „Support to Criminal Justice Reforms in the Republic of Moldova” financed by the Government of Denmark, 2018, p. 49, disponibil la https://rm.coe.int/criminal-subculture-md-en-/1680796111.

[4] Sondaj anonim realizat cu personalul CDMT Goian, în perioada 03-07 martie 2025.

[5] Pct. 104 lit. b) alin. (1) din Statutul executării pedepsei de către condamnați, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26.05.2006. H.G. nr. 923 din 20.12.1994, publicat la 19.01.1995 în M. Of. nr. 5, art. 15.

[6] ХИСАМУТДИНОВ Ф., ШАЛАГИН А., Криминальная субкультура и её предупреждение// ВЕСТНИК Казанского юридического института МВД России № 2(20) 2015, p. 50.

[7] CARP, S. Drept execuțional-penal. Chișinău: Tipografia „Bons Offices”, 2010, p. 109. ISBN: 978-975-935-38-8.

[8] ДУБЯГИН О., Нормы, обычаи и средства коммуникации криминальной среды, Москва, Российская криминологическая ассоциация, 2008, с. 61

[9] Russu Dumitru, Hriplivîi Nicolae, Promo-LEX, Raport Evaluarea mecanismului de prevenire și combatere a relelor tratamente în sistemul penitenciar din Republica Moldova, Chișinău, 2022, p. 30.

[10] Report to the Moldovan Government on the ad hoc visit to the Republic of Moldova carried out by the European Committee for the Prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment (CPT) from 5 to 13 December 2022, published in Strasbourg, 13 September 2023.

[11] https://drive.google.com/file/d/18XDx7slXYPKnOHkk4l55LUGLh6638u8q/view

https://drive.google.com/file/d/1-Es4Dmw2Fq6gBCCidLiQVOPw_DpElmR/view

https://drive.google.com/file/d/14A6YF7UQLqJTUcewraEKkmzKyRp-mhVP/view

https://drive.google.com/file/d/1sjkA19rvPlB1UC1RF379CfF6OJ-wp0TM/view

https://www.anp.gov.md/sites/default/files/Statistica/%D0%9A%D0%BE%D0%BF%D0%B8%D1%8F%20Minori%20(5).pdf.

[12] SAHARNEANU E., MĂRGĂRINT, Tabuuri şi rituri de trecere prezente în penitenciarul pentru minori – Goian, Raport, septembrie 2014, Centrul de Cercetări Calitative în Antropologie, Chișinău, 2017, ISBN 978-9975-87-216-4, disponibil: http://norlam.md/lib.php?l=ro&idc=289.

[13] MORARU V., SAMOILENCO V., Rolul infrastructurii penitenciare și a cadrului legal în diminuarea efectelor produse de subcultura criminală a persoanelor private de libertate, Revista științifică a Universității de Stat din Moldova, 2023, nr. 3(163), Seria „Științe sociale”, Științe juridice ISSN 1814-3199, pp. 115-125, p. 123, disponibil: https://social.studiamsu.md/wp-content/uploads/2023/05/15_V_Moraru_V_Samoilenco.pdf.

[14] CRUDU, A., Clasificarea și repartizarea condamnaților în cadrul unui sistem progresiv de executare a pedepsei. În: Revista Națională de Drept, nr. 1(247). Chișinău, 2022, pp. 136-144, p. 141. ISSN 1811-0770.

[15] ШПАК С., Криминальная субкультура как социальный феномен, Общество и право, 2012, № 2 (39), Вопросы социологии, c. 271-275, с. 273 (accesat la 05.04.2019), disponibil: https://cyberleninka.ru/article/n/kriminalnaya-subkultura-kak-sotsialnyy-fenomen.pdf.

[16] PUNGĂ A., PARENIUC A. Hoţii în lege. Criminalitatea organizată în Republica Moldova – mituri şi realitate, Editura Academiei „Ștefan cel Mare” a MAI, Chişinău, 2012, pp. 37-38. ISBN: 978-9975-4334-9-5.

[17] РАЗИНКИН В., О пропаганде криминальных обычаев и традиций / Преступность и культура/ публикация Криминологической Ассоциации «Научно-исследовательский институт проблем укрепления законности и правопорядка», Москва, 1999, в.с.149, с. 108.

[18] СЕРЕДА В., ТОНКОГЛАЗ В., ПЛОХОТНЮК В., БОЛЮХ Л., Криминальная субкультура, Изд. Музеум, Кишинэу, 2002, в.с. 163, с. 18. ISBN: 9975-906-64-8.

[19] ФРОЛОВА Л., Социально-психологические механизмы экспансии криминальной субкультуры// Преступность и культура. – Мocква.: Криминолог. Ассоц., 1999. – С. 39-42, c. 41.

[20] ДЕНИСОВ Н., Влияние криминальной субкультуры на становление личности несовершеннолетнего преступника (дисс.канд.юрид.наук), Москва, 2002, 194 с., pp. 81-83, Fondul electronic al Bibliotecii Naţionale a Moldovei.

[21] MĂRGĂRINT T., Viața în detenție. Antropologia cotidianului//Revista de etnologie și culturologie//Volumul XXVII, Chișinău, 2020, pp. 117-123. E-ISSN: 2537-6152, p. 119.

[22] ȘUBELIC L., „Punga comună” și rolul său în atragerea minorilor la activități infracționale, Revista științifico-practivă „Legea și viața”, ediție specială, Chișinău, martie 2022, pp. 109-112, p. 110. ISSN 1810-309X.

[23] Sondaj anonim realizat de autor cu deținuții și preveniții minori și tineri (cu vârste cuprinse între 14 și 23 de ani) din Penitenciarul nr. 10 Goian, la 23.11.2023.

[24] Nastas A., Cernomoreț S., Criminologie: Tratat, București: ProUniversitaria, 2024, p. 613.