Aspecte generale privind munca prin agent de muncă temporară

Organizarea muncii i se atribuie utilizatorului, prin urmare dacă acesta își poate organiza activitatea tot el răspunde și pentru sănătatea și securitatea salariaților care desfășoară activitatea în cadrul întreprinderii organizate de utilizator.

În cazul muncii prin agent de muncă temporar utilizatorul trebuie sa informeze și agentul de muncă temporar cu privire la orice accident de muncă sau îmbolnăvire profesională de care a luat cunoștință și a cărei victimă a fost un salariat temporar pus la dispoziție de agentul de muncă temporară.

Cel care reține și virează toate contribuțiile și impozitele datorate de salariatul temporar către bugetele statului și plătește pentru acesta toate contribuțiile datorate în condițiile legii este agentul de muncă temporară.

În situația în care în termen de 15 zile calendaristice de la data la care obligațiile privind plata salariului și cele privind contribuțiile și impozitele au devenit scadente și exigibile, iar agentul de muncă temporară nu le execută, ele vor fi plătite de utilizator, în baza solicitării salariatului temporar.

Când salariatul este concediat de către agentul de muncă temporară înainte de termenul prevăzut în contractul de muncă temporară din alte motive decât cele disciplinare, acesta are obligația de a respecta reglementările legale privind încetarea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului.

După încheierea misiunii, salariatul temporar poate fi angajat de către utilizator prin încheierea unui contract individual de muncă. În această situație, durata misiunii efectuate de către salariatul temporar se va lua în calcul la stabilirea drepturilor salariale și a celorlalte drepturi prevăzute de legislația muncii.

Obligațiile utilizatorului salariaților temporari

Utilizatorul salariaților temporari are următoarele obligații[15]:

– să informeze salariații temporari cu privire la toate locurile de muncă vacante existente, în vederea asigurării egalității de șanse cu ceilalți angajați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la utilizator pentru obținerea unui loc de muncă permanent prin afișarea unui anunț general într-un loc accesibil tuturor salariaților care își desfășoară activitatea la utilizatorul respectiv;

– să asigure salariatului temporar accesul la cursurile de pregătire profesională pe care le organizează pentru salariații săi;

– să pună la dispoziția reprezentanților salariaților informațiile cu privire la utilizarea salariaților temporari, în cadrul informării generale privind ocuparea forței de muncă;

– să asigure salariaților temporari aceleași drepturi cu cele ale salariaților angajați cu contract individual de muncă la utilizator, conferite de lege, de regulamentul intern sau de contractul colectiv de muncă aplicabil utilizatorului, precum și de orice alte reglementări specifice aplicabile utilizatorului;

– să ofere și să prezinte informații exacte și reale privind utilizarea salariaților temporari atunci când sindicatele sau, după caz, reprezentanții salariaților, înființați potrivit legii, solicită situația încadrării personalului propriu.

Autorizarea agentului de muncă temporară

Autorizarea solicitanților se face de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale la propunerea agențiilor teritoriale pentru prestații sociale în a căror rază teritorială își au sediul.

Pentru a obține această autorizație, agentul de muncă temporară trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute în H.G. nr. 1256/2011 privind condițiile de funcționare precum și procedura de autorizare a agentului de muncă temporară.

Condiții de autorizare

În vederea obținerii autorizației de funcționare ca agenți de muncă temporară, persoanele juridice, denumite în continuare solicitanți, trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

– să fie persoane juridice constituite potrivit legii și să aibă prevăzut în actul constitutiv, ca obiect principal de activitate, „Activități de contractare, pe baze temporare, a personalului conform codului CAEN”;

– să nu înregistreze debite la bugetul de stat sau la bugetele locale;

– să nu figureze în evidențele cazierului fiscal cu fapte sancționate de reglementările financiare, vamale și nici cu cele care privesc disciplina financiară;

– să nu fi fost sancționate contravențional, în ultimele 24 de luni anterioare datei formulării cererii de autorizare, pentru încălcarea prevederilor legislației muncii, comerciale și fiscale; contravențiile cu privire la care există o acțiune pe rolul instanțelor de judecată vor fi luate în considerare numai dacă până la data soluționării cererii de autorizare s-a pronunțat cu privire la acestea o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă;

– să constituie o garanție financiară în cuantum care să acopere contravaloarea a 25 de salarii de bază minime brute pe țară.

Conținutul dosarului de autorizare[16]

În scopul obținerii autorizației de funcționare, solicitanții depun la agențiile teritoriale pentru prestații sociale o cerere însoțită de un dosar de autorizare care trebuie să conțină următoarele documente:

– actul constitutiv sau actul adițional la actul constitutiv, după caz, în care să fie menționat obiectul principal de activitate, „Activități de contractare, pe baze temporare, a personalului conform codului CAEN”, în copie legalizată;

– certificatul de înregistrare la registrul comerțului, emis de oficiul registrului comerțului, în care să fie menționat obiectul principal de activitate, „Activități de contractare, pe baze temporare, a personalului conform codului CAEN”, în copie legalizată;

– cazierul fiscal;

– certificate eliberate de instituțiile competente, care să ateste că nu înregistrează debite la bugetul de stat sau la bugetele locale;

– certificat constatator eliberat de oficiul registrului comerțului, care trebuie să cuprindă mențiuni din care să rezulte că solicitanții nu se află în procedură de reorganizare sau faliment, potrivit legii;

– dovada constituirii garanției financiare;

– declarație pe propria răspundere a solicitantului privind faptul că nu a fost sancționat contravențional, în ultimele 24 de luni anterioare datei formulării cererii de autorizare, pentru încălcarea prevederilor legislației muncii, comerciale și fiscale.

Contravențiile cu privire la care există o acțiune pe rolul instanțelor de judecată vor fi luate în considerare numai dacă până la data soluționării cererii de autorizare s-a pronunțat cu privire la acestea o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Analiza cererii solicitantului, precum și eliberarea sau respingerea autorizației de funcționare se vor face de direcția de specialitate din cadrul Ministerul Muncii și Justiției Sociale.

Garanția financiară[17]

Garanția financiară se constituie prin depunerea unei sume într-un cont distinct deschis la o bancă din România, care să acopere contravaloarea a 25 de salarii de bază minime brute pe țară, garantate în plată, la care se adaugă contribuțiile datorate de către angajator bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru șomaj și bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii.

Garanția financiară se poate utiliza numai pentru plata de către agentul de muncă temporară a drepturilor de natură salarială, a celorlalte drepturi bănești negociate cu ocazia încheierii contractului colectiv de muncă, respectiv a contractului de muncă temporară, precum și a contribuțiilor datorate de către angajator bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru șomaj și bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

La data scadenței obligațiilor mai sus agentul de muncă temporară este obligat să le execute, iar, în cazul în care fondurile proprii nu acoperă aceste obligații, se va utiliza garanția financiară constituită.

În cazul în care în termen de 15 zile calendaristice de la data la care obligațiile privind plata salariului și cele privind contribuțiile și impozitele au devenit scadente și exigibile, iar agentul de muncă temporară nu deține fondurile necesare sau garanția nu este suficientă pentru acoperirea acestora, aceste obligații vor fi plătite de utilizator, în baza solicitării salariatului temporar sau a inspectorului de muncă.

Autorizația de funcționare este valabilă 2 ani și poate fi prelungită din 2 în 2 ani. Prelungirea perioadei de valabilitate a autorizației de funcționare se acordă la cererea agentului de muncă temporară, depusă la agențiile teritoriale pentru prestații sociale și înaintată Ministerul Muncii și Justiției Sociale, cu cel puțin 3 luni înainte de expirarea perioadei de valabilitate, însoțită de următoarele documentele:

– cazierul fiscal;

– certificate eliberate de instituțiile competente, care să ateste că nu înregistrează debite la bugetul de stat sau la bugetele locale;

– certificat constatator eliberat de oficiul registrului comerțului, care trebuie să cuprindă mențiuni din care să rezulte că solicitanții nu se află în procedură de reorganizare sau faliment, potrivit legii;

– dovada constituirii garanției financiare;

– declarație pe propria răspundere a solicitantului privind îndeplinirea faptul că nu a fost sancționat contravențional, în ultimele 24 de luni anterioare datei formulării cererii de reautorizare, pentru încălcarea prevederilor legislației muncii, comerciale și fiscale.

Funcționarea agenților de muncă temporară

Agenții de muncă temporară au obligația de a ține evidența și de a înregistra contractele de muncă temporară în Registrul general de evidență al salariaților.

Agenții de muncă temporară se înregistrează în Registrul național de evidență a agenților de muncă temporară autorizați gestionat de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Înregistrarea agenților de muncă temporară autorizați în Registrul național de evidență a agenților de muncă temporară autorizați se face de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale, în termen de maxim 15 de zile calendaristice de la data autorizării.

Registrul național de evidență a agenților de muncă temporară autorizați cuprinde agenții de muncă temporară autorizați și pe cei cărora li s-a retras sau care au depus autorizația, se publică trimestrial în Monitorul Oficial al României și se afișează pe pagina de internet a Ministerul Muncii și Justiției Sociale[18].

În perioada de valabilitate a autorizației de funcționare, agentul de muncă temporară are obligația de a comunica agenției teritoriale pentru prestații sociale în raza căreia și-a stabilit sediul social orice modificare privind denumirea, sediul, înființarea de subunități fără personalitate juridică, în termen de 30 zile calendaristice de la data producerii acestora.

Retragerea autorizării de funcționare a agentului de muncă temporară

Autorizația de funcționare a agentului de muncă temporară se retrage în următoarele situații:

– agentul de muncă temporară se află în procedura insolvenței;

– în cazul aplicării sancțiunilor pentru nerespectarea condițiilor de bază de muncă și de angajare referitoare la durata timpului de lucru, munca suplimentară, repausul zilnic și săptămânal, munca de noapte, concediile și sărbătorile legale și salarizare[19];

– în cazul aplicării sancțiunilor pentru nerespectarea ținerii evidenței și înregistrării contractelor de muncă temporară în Registrul general de evidență al salariaților[20];

– în cazul aplicării sancțiunilor pentru nerespectarea obligației de a comunica agenției teritoriale pentru prestații sociale în raza căreia și-a stabilit sediul social orice modificare privind denumirea, sediul, înființarea de subunități fără personalitate juridică, în termen de 30 zile calendaristice de la data producerii acestora[21];

– în cazul punerii la dispoziția utilizatorului, de către agentul de muncă temporară, a unui număr de până la 5 persoane fără contract de muncă temporară;

– la încetarea activității agentului de muncă temporară.

Autorizația de funcționare a agenților de muncă temporară se retrage de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale în termen de 15 zile lucrătoare de la data constatării situațiilor prevăzute mai sus, prin decizie motivată.

Retragerea autorizației de funcționare se face la propunerea agențiilor teritoriale pentru prestații sociale, la solicitarea motivată a inspectorilor de muncă sau, după caz, a altor organe de control.

Contractele de punere la dispoziție și contractele de muncă temporară aflate în executare în momentul retragerii autorizației de funcționare se derulează până la expirarea perioadei pentru care au fost încheiate, fără a prejudicia drepturile contractuale ale salariaților temporari sau ale utilizatorilor.

Un aspect deosebit de important îl constituie faptul că agentul de muncă temporară nu poate percepe nicio taxă salariaților temporari în schimbul demersurilor în vederea recrutării acestora de către utilizator sau pentru încheierea unui contract de muncă temporară.

Dacă utilizatorul urmărește să înlocuiască un salariat al său al cărui contract este suspendat ca urmare a participării la grevă, acesta nu va putea beneficia de serviciile unui salariat temporar[22].

Avantajele utilizării contractului de muncă temporară pentru salariat:

– găsește mai ușor un loc de muncă;

– are oportunitatea dobândirii unor cunoștințe și experiențe noi pentru a se specializa sau a se reintegra într-o activitate;

– își gestionează propria activitate putând să înceteze activitatea la sfârșitul unui contract;

– beneficiază de același tratament economic ca și muncitorii angajați pe perioadă determinată;

– după terminarea misiunii este ajutat de agentul de muncă temporară să-și găsească un nou loc de muncă;

– are acces la cursurile de pregătire profesională, precum și la toate serviciile și facilitățile pe care utilizatorul le pune la dispoziția salariaților săi.

Avantajele utilizării contractului de muncă temporară pentru utilizatori:

– munca temporară răspunde unor necesități conjuncturale, probleme care trebuie rezolvate urgent: creșteri bruște ale producției, comenzi neprevăzute, absența neașteptată de la locul de muncă a unor angajați;

– costurile muncii devin, cel puțin în parte, o cheltuială variabilă și care nu apasă ca un cost fix în bilanțurile întreprinderii;

– apar mai puține situații de litigiu comparativ cu contractele de muncă pe perioada nedeterminată pentru ca muncitorul care prestează o activitate temporară trăiește această experiență cu mai putină neliniște comparativ cu muncitorul care are un contract de muncă pe termen determinat;

– poate fi utilizată în cadrul unor companii care trebuie să experimenteze strategii de dezvoltare sau de inovație (inginerii, lansarea de noi produse pe piață, pătrunderea pe noi piețe sau arii geografice), reducând riscurile legate de eventualele insuccese;

– permite satisfacerea prioritară a exigenței de a face alegeri care să fie reversibile, fără mari complicații, limitând astfel costurile și barierele care apar în momentul plecării personalului;

– în cazul recrutării și selecției personalului nou, care trebuie angajat pe o perioadă nedeterminată, munca temporară permite firmelor să facă alegeri mai puțin restrictive, prelungind de fapt perioada de probă și reducând riscul unei alegeri greșite sau a unor eventuale litigii.

Concluzii

Pe plan economic, munca prin agent de muncă temporară reprezintă pentru angajator un mijloc de a face față unor nevoi de moment (vârf de producție, realizarea unei anumite lucrări), iar pe plan social permite încadrarea în muncă a persoanelor care, din diferite motive, nu doresc să presteze munca decât pe timp limitat sau a șomerilor care nu își găsesc un loc de muncă permanent.

În prezent, munca temporară este prestată de 2-10% din populația salariată a Uniunii Europene și de 30-50% din persoanele care intră pe piața muncii, adică tinerii care au vârsta sub 25 de ani.

Bibliografie:

– Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii;

– Legea nr. 78/2014 privind reglementarea activității de voluntariat în România;

– H.G. nr. 1256/2011 privind condițiile de funcționare precum și procedura de autorizare a agentului de muncă temporară;

– I. Dogaru, Contractul – considerații teoretice și practice, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1983;

– E. Vieriu, Dreptul securității sociale – Curs universitar, Ed. Pro Universitaria, București, 2016;

– V. Zanfir, Codul muncii Comentat, Ed. Tribuna Economică, București, 2004.

DOWNLOAD FULL ARTICLE

[15] Art. 19 din H.G. nr. 1256/2003.

[16] Art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 1256/2003.

[17] Art. 5 din H.G. nr. 1256/2003.

[18] Art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 1256/2003.

[19] Art. 11 alin. (3) din H.G. nr. 1256/2003.

[20] Art. 12 din H.G. nr. 1256/2003.

[21] Art. 14. din H.G. nr. 1256/2003.

[22] Art. 93 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

Aspecte generale privind munca prin agent de muncă temporară was last modified: octombrie 16th, 2019 by Eufemia Vieriu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista