Aspecte de drept comparat referitoare la acordul de recunoaștere a vinovăției în procesul penal

5. Caracteristicile acordului de recunoaștere a vinovăției în Marea Britanie

 În cadrul procesului penal britanic, lipsește faza de urmărire penală. Nefiind reglementată, procesul penal începe direct în faza de judecată, unde părțile din proces propun probe adunate în prealabil fie direct, fie prin intermediul detectivilor acreditați în acest sens.

În anul 1993, Comisia Regală de Justiție penală (The Royal Comission of Criminal Justice) a încercat să implementeze la nivel legal procedura plea bargaining, pentru a institui un model după care aceasta să fie realizată, mai ales că deja în practică exista obiceiul ca „acuzații care au pledat vinovat în fața Curții Coroanei să fie priviți de Curtea de apel ca având dreptul la o reducere a pedepsei”, după cum reiese din raportul amintitei Comisii[27]. În același raport a mai fost precizat faptul că „riscul ca o persoană nevinovată să pledeze vinovat nu poate fi evitat în totalitate”[28]. Procedura a fost recunoscută în anul 1994 prin Criminal Justice Public Order Act, unde se face referire doar la posibilitatea de reducere a pedepsei în cazul în care acuzatul își recunoaște vinovăția.

Potrivit art. 48 alin. (1) al Criminal Justice Public Order Act, „în determinarea pedepsei ce va fi aplicată unui acuzat care a pledat vinovat privitor la învinuirea adusă, înainte sau după ce cauza a fost adusă în fața Curții, instanța va ține cont de: a) stadiul în care se află procedura când acuzatul a indicat intenția sa de a pleda vinovat și b) circumstanțele în care a fost data indicația”. În alin. (2) al respectivului articol este statuat că „dacă instanța de judecată, ca rezultat a luării în considerare a prevederilor alin. (1), pronunță o pedeapsă redusă față de pedeapsa pe care ar fi trebuit să o pronunțe prin raportare la circumstanțele cauzei, va declara în ședință publică acest lucru”.

Procedura acordului de recunoaștere a vinovăției este acea procedură desfășurată în legătură cu aducerea unei acuzații penale prealabile unde acuzatul este de acord să pledeze vinovat pentru a primi o pedeapsă mai ușoară, fără a fi nevoit să treacă prin toată procedura desfășurată în fața instanței pentru a se dovedi că este vinovat[29]. Prin urmare, nici în prezent nu există un sistem formal al acordului de recunoaștere a vinovăției în instanțele Marii Britanii[30], încheierea acestui tip de înțelegere ținând de fiecare instanță în parte.

Există două modalități în care acuzatul pledează vinovat, și anume cea în care pledează vinovat cu privire la o infracțiune (de regulă, mai puțin gravă) decât cea reținută în persoana sa și cea în care instanța îi spune acuzatului ce pedeapsă ar primi dacă ar recunoaște fapta reținută în persoana sa, acesta fiind liber să accepte sau să refuze[31].

Instanțele britanice se prevalează și de o parte a conținutului hotărârii pronunțate în cauza Regina versus Turner, potrivit căreia: „judecătorul nu trebuie să divulge niciodată pedeapsa pe care intenționează să o pronunțe; cu toate acestea, acestuia îi poate fi cerută o indicație cu privire la maximul de pedeapsă pe care îl are în vedere, dacă acuzatul pledează vinovat. Dacă această precizare este făcută de judecător, ea va lega Curtea pe toată durata procesului”[32].

Totodată, hotărârea dispune și cu privire la rolul jucat de avocat în situația în care acuzatul decide să își recunoască vinovăția și să pledeze vinovat, „avocatul trebuie să se considere liber să își facă datoria, în speță, să ofere acuzatului cel mai bun sfat pe care îl poate da, dacă este necesar, chiar în termini duri. Această datorie poate include deseori sfatul de a pleda vinovat, căci arătând un element de remușcare, acuzatul poate determina instanța să pronunțe o sentință mai blândă decât ar fi cazul, într-o situație contrară”[33].

Dat fiind faptul că nu a fost instituită o formă obligatorie în care să poată fi făcută recunoașterea vinovăției, acuzatul va putea să pledeze vinovat atât pe calea unei declarații scrise, cât și pe calea unei declarații orale. Mai mult decât atât, sfera celor care se pot prevala de efectele recunoașterii vinovăției și, automat, de încheierea unui acord cu privire la pedeapsa ce urmează a fi aplicată nu este delimitată, aceasta putându-se deci aplica de câte ori instanța consideră scurtarea procesului ca fiind oportună ori dacă apreciază că, potrivit circumstanțelor cauzei, aceasta ar fi benefică[34].

Totodată, acest proces prezintă avantajul de a dispune de unele măsuri procesuale, care au scopul de a facilita intenția inculpatului de a pleda vinovat în cauza în care a fost formulată o acuzație împotriva sa. În acest sens, inculpații urmând această procedură, vor primi o pedeapsă redusă, decât ar primi-o dacă ar pleda nevinovat[35].

Cu toate acestea, reducerea pedepsei este la latitudinea instanței de judecată, chiar dacă regulile de bază ale aplicării pedepsei presupun că pedeapsa poate fi redusă cu o treime, dacă inculpatul a recunoscut vinovăția faptelor imputate în primul stadiu al procedurilor penale. În schimb, dacă recunoașterea vinovăției a intervenit după primul stadiu al procedurilor, reducerea pedepsei va fi de o pătrime, iar scăderea urmează să fie aplicată progresiv, până la o zecime, dacă recunoașterea a fost făcută în prima zi a procesului penal[36].

Procedura permite apărătorului inculpatului să se informeze cu privire la reducerea pedepsei ce urmează a fi aplicată și pe care instanța de judecată ar pronunța-o în cazul în care inculpatul alege să pledeze vinovat.

Instanța de judecată poate să aibă inițiativa de a cita ambele părți din proces, în vederea încheierii unui acord de negociere a pedepsei.

Urmând această procedură, se evită amânarea proceselor în cauzele penale, dat fiind faptul că, de regulă, inculpații sunt tentați să nu pledeze vinovat la începutul procedurilor judiciare. Acesta este un inconvenient, dat fiind faptul că participanții la proces sunt citați, deși nu vor avea loc discuții pe tema vinovăției inculpatului[37].

În prezent, Ghidul definitiv de reducere a aplicării pedepselor pentru procedura recunoașterii vinovăției, în vigoare de la data de 1 iunie 2017 stabilește principiile-cadru pe care instanțele de judecată trebuie să le urmeze în procedura de aplicare a pedepsei față de inculpații care recunosc vinovăția. Acest document-cadru se aplică pentru inculpații cu vârsta mai mare de 18 ani.

Cu privire la inculpații cu vârste mai mici de 18 ani, se aplică regulile stabilite în Ghidul de reducere a pedepselor pentru recunoașterea vinovăției de către inculpații sub 18 ani.

6. Caracteristicile acordului de recunoaștere a vinovăției în Statele Unite ale Americii

În prezent, în Statele Unite ale Americii, prin „aranjamentul negociat”, denumit plea bargaining, sunt soluționate aproximativ 90% din procesele penale, direct în faza de urmărire penală a procesului penal. Prin urmare, din numărul total al cauzelor anuale, numai 10% dintre acestea ajung în instanța de judecată, urmând procedura de drept comun[38].

În cazul celor 90% dintre cauzele penale, inculpații pledează vinovat și negociază, în aceste împrejurări, sentința ce urmează să se pronunțe, prin intermediul avocaților cu procurorul. În acest context, atributul instanței, înainte de a se pronunța cu privire la pedeapsa redusă, este acela de a verifica dacă voința inculpatului a fost una liber exprimată sau a fost rezultatul viciat al amenințărilor ori al altor acte de violență asupra inculpatului, exercitate în scopul de a-l determina pe acesta să pledeze vinovat.

Procesul penal, soluționat prin procedura specială plea bargaining, se finalizează în faza de urmărire penală, fără vreo dezbatere judiciară în instanța de judecată. Singura intervenție a instanței constă în exercitarea funcției de aplicare a pedepsei.

Plea bargaining este o procedură penală, în virtutea căreia persoanele acuzate de săvârșirea unei infracțiuni recunosc vinovăția în schimbul unei reduceri semnificative a pedepsei.

Avantajele de care se bucură inculpatul se referă la schimbarea încadrării juridice a faptei, într-o acuzație mai blândă pentru acesta, precum și la garanția oferită de procesul de negociere judiciară cu privire la faptul că procurorul nu va extinde învinuirile împotriva sa.

Dincolo de multiplele avantaje pe care procedura specială plea bargaining le oferă, s-a constatat, că aceasta trebuie privită și din punctul de vedere al problemelor, pe care le ridică în plan judiciar. Din acest considerent, nu trebuie trecut cu vederea, de către autoritățile judiciare, faptul că inculpatul este privat de exercitarea unor drepturi procesuale, cum ar fi, dreptul inculpatului de apărare, care presupune posibilitatea conferită de lege acestuia de a se apăra prin intermediul unui contra-interogatoriu. De asemenea, inculpatul renunță la dreptul constituțional de a fi judecat de către o instanță de judecată, alături de un juriu, care să constate vinovăția sau nevinovăția sa[39].

În cursul acestei proceduri, inculpatul nu renunță definitiv la dreptul la tăcere și la dreptul la neautoincriminare, chiar dacă, în esență, „o pledoarie de vinovat (…) este o declarație autoincriminatorie”[40].

Sistemul judiciar de common law, pe care se fundamentează justiția penală din Statele Unite ale Americii, dă posibilitatea instanțelor de judecată să creeze un precedent judiciar, ceea ce, în fapt, se traduce în puterea instanțelor de a avea un „rol normativ creator: analizând cazuistic conduita organelor cu funcție acuzatorie”[41].

În concluzie, toate formele de recunoaștere a vinovăției expuse în prezentul articol au un numitor comun – atributul inculpatului de a renunța la dreptul său fundamental, acela de a nu mărturisi împotriva sa în schimbul obținerii unor avantaje din partea organului judiciar, constând în reducerea pedepsei aplicabile.


[27] The Royal Comission on Criminal Justice Report, London, HMSO, 1993, p. 110, pct. 41, disponibil pe www.gouv.uk.

[28] Ibidem.

[29] D. Alge, Negociated Plea Agreements in Cases of Serious and Complex Fraud in England and Wales: a new Conceptualisation of Plea Bargaining?, Web Journal of Current Legal Issues, vol. 19, nr. 1/2013, Surrey, p. 2, disponibil pe http://webjcli.org/.

[30] M. Raphael, Plea bargaining and the role of the lawyer, European Criminal Bar Association Autumn Conference Bratislava 2008: <<The fair trial principle under pressure: Between growing restrictions on legal aid and the „risc of coercion” to plea bargain ?>>, p. 3, disponibil pe www.ecba.org.

[31] M. M. Bârsan, M. M. Cardiș, op. cit., p. 124.

[32] Cauza Regina c Turner, [1970] 2 QB 321,325, disponibilă pe http://webjcli.org/.

[33] Ibidem.

[34] M. M. Bârsan, M. M. Cardiș, op. cit., p. 125.

[35] J. Beard, Reduction in sentence for a guilty plea, Briefing paper. Hause of Commons Library, nr. 5974 din 15 noiembrie 2017, p. 3.

[36] Ibidem.

[37] D. Magherescu, op. cit., p. 128.

[38] A. Deyssine, Justiția în Statele Unite ale Americii, Ed. Rosetti, București, 2002, p. 108.

[39] D. Magherescu, op. cit., p. 131.

[40] V. Pușcașu, Prezumția de nevinovăție, Ed. Universul Juridic, București, 2010, p. 350.

[41] Ibidem, p. 201.

Aspecte de drept comparat referitoare la acordul de recunoaștere a vinovăției în procesul penal was last modified: octombrie 22nd, 2020 by Ioana Păcurariu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista