Aspecte de drept comparat privind desfășurarea procesului penal în termen rezonabil în legislația din România și Republica Moldova

Introducere. O justiţie întârziată este o justiţie negată. Din acest motiv, în ultimul timp, celerităţii procedurilor îi este acordată o atenţie deosebită la nivel european. Unul dintre scopurile primordiale ale procesului penal este protejarea drepturilor și intereselor legitime ale tuturor persoanelor implicate, inclusiv ale victimelor infracțiunii. Aceasta asigură un echilibru între protecția drepturilor persoanelor acuzate și respectarea drepturilor celor care au suferit în urma comiterii unei infracțiuni. Or, în cadrul unui proces penal drepturile și garanțiile fundamentale ale persoanei trebuie să fie respectate, inclusiv dreptul la un remediu eficient, la despăgubiri și la un proces echitabil. Astfel, aceste garanții sunt reglementate prin norme procesuale care impun ca procesul penal să fie desfășurat într-un termen rezonabil, în mod obiectiv și imparțial.

Garanțiile vizează nu doar demararea rapidă a procedurii, ci și investigarea corespunzătoare a circumstanțelor cazului, pentru a asigura că toate aspectele relevante sunt luate în considerare. În acest sens, autoritățile trebuie să efectueze o cercetare completă și detaliată a faptei, fără a neglija niciun detaliu care ar putea influența soluționarea corectă a cauzei.

Acest proces presupune nu doar identificarea făptuitorilor, ci și stabilirea tuturor circumstanțelor care au condus la comiterea infracțiunii. Dreptul la soluționarea procesului penal într-un termen rezonabil reprezintă una dintre garanțiile esențiale pentru respectarea dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (în continuare – Convenția). Cu toate acestea, respectarea termenului rezonabil reprezintă o problemă stringentă cu care se confruntă majoritatea statelor, or, majoritatea cererilor examinate la Curtea europeană a drepturilor omului sunt axate pe încălcarea art. 6 § 1 din Convenție.

De altfel, respectarea termenului rezonabil în procesul penal reprezintă unul dintre principiile fundamentale ale unui proces echitabil și eficient. Termenul rezonabil se referă la durata de timp în care trebuie să se desfășoare toate etapele unui proces penal, de la demararea urmăririi penale până la pronunțarea unei sentințe definitive. Scopul principal al acestui principiu este de a preveni întârzierile excesive care ar putea afecta drepturile părților implicate, inclusiv dreptul acuzatului la o apărare eficientă și dreptul victimei de a obține o justiție rapidă.

Termenul rezonabil nu este stabilit în mod rigid și depinde de complexitatea cazului, dar acesta trebuie să fie evaluat în contextul fiecărei proceduri în parte. Astfel, termenele pot varia, dar instanțele și autoritățile implicate în procesul penal sunt obligate să întreprindă toate măsurile necesare pentru a respecta acest termen, fără a permite întârzieri inutile sau abuzive.

În cazul în care procesul penal se prelungește dincolo de un interval rezonabil, instanța poate fi obligată să analizeze cauzele întârzierii și să ia măsuri pentru a garanta soluționarea rapidă a cauzei. Conform principiului termenului rezonabil, organele de drept trebuie să acționeze într-un mod eficient și bine organizat, gestionând corect fiecare fază a procesului, astfel încât să nu existe perioade de tergiversări care ar putea afecta drepturile părților implicate.

În plus, respectarea termenului rezonabil este esențială și pentru menținerea încrederii publicului în sistemul judiciar. Dacă cetățenii percep că justiția este întârziată sau tergiversată, încrederea în capacitatea autorităților de a aplica legea se poate eroda, ceea ce poate conduce la o scădere a unui proces echitabil. Astfel, respectarea unui termen rezonabil pentru soluționarea cauzelor penale nu este doar o cerință procedurală, ci și o condiție esențială pentru consolidarea unui sistem judiciar eficient și transparent.

Metode şi materiale de cercetare aplicate. Problema abordată a fost analizată prin aplicarea unor metode științifice specifice teoriei și doctrinei procesual-penale, cu un accent deosebit pe metodele logică, comparativă și sistemică.

Scopul cercetării constă în cercetarea și anali­za garanțiilor naționale și a jurisprudenței Curții europene în materia respectării termenului rezonabil de soluționare a cauzelor penale în vederea respectării drepturilor participanților în procesul penal. Totodată, prezenta lucrare a pus accent și mecanismul național instituit în vederea reparării prejudiciului cauzat persoanei pentru încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil.

Rezultate obținute. Rolul termenului rezonabil în procesul penal este unul esențial pentru asigurarea unui proces echitabil și pentru protejarea drepturilor fundamentale ale părților implicate. De altfel, art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova^[1] prevede că, ,,urmărirea penală și judecarea cauzelor penale se face în termene rezonabile”. Astfel, legiuitorul moldav a prevăzut respectarea termenului rezonabil în ambele faze ale procesului penal, atât la urmărirea penală, cât și la judecarea cauzei penale.

Noțiunea de ,,termen rezonabil” este strâns legată de principiul accesului liber la justiție, un drept fundamental garantat de numeroase instrumente internaționale și constituționale. Acest principiu presupune că orice persoană trebuie să aibă posibilitatea de a accesa instanțele de judecată pentru a-și apăra drepturile și interesele. În acest context, termenul rezonabil devine o componentă esențială pentru asigurarea unui acces efectiv la justiție.

Dacă un proces se prelungești excesiv, dreptul de a obține o soluționare rapidă și corectă a unui caz poate fi afectat, iar accesul la justiție riscă să devină ineficient. Astfel, termenul rezonabil în procesul penal are rolul de a garanta că procedurile nu vor fi tergiversate, asigurându-se că fiecare persoană poate beneficia de o judecată în timp util.

Prin urmare, respectarea unui termen rezonabil este o modalitate prin care se protejează principiul accesului liber la justiție, prevenind orice formă de abuz sau întârzieri care ar putea împiedica exercitarea acestui drept fundamental. În acest sens, art. 19 alin. (1) din același cod, prevede expres că ,,orice persoană are dreptul la examinarea și soluționarea cauzei sale în mod echitabil, în termen rezonabil, de către o instanță independentă, imparțială, legal constituită, care va acționa în conformitate cu prezentul cod”. Reieșind din cele expuse, termenul rezonabil nu doar că susține principiul accesului liber la justiție, dar și garantează eficiența, echitatea și integritatea sistemului judiciar. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională din Republica Moldova a menționat că: ,,exercitarea acce­sului liber la justiție şi a dreptului la un proces echitabil nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legislator, cu respecta­rea anumitor exigențe, care previn eventualele abuzuri şi tergiversarea soluționării cauzelor deduse judecății”.^[2]

De altfel, Curtea europeană a stabilit că ,,durata rezonabi­lă a unei proceduri trebuie apreciată în funcție de circumstanțele cauzei și cu ajutorul urmă­toarelor criterii: complexitatea cauzei, compor­tamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și miza litigiului pentru cel interesat (a se vedea Nakhmanovich v. Ru­sia, 2 martie 2006, § 95; Holomiov v. Moldova, 7 noiembrie 2006, § 137; Hajibeyli v. Azerbaidjan, 10 iulie 2008, § 50; Cravcenco v. Moldova, 15 ia­nuarie 2008, § 44; Matei și Tutunaru v. Moldo­va, 27 octombrie 2009, § 55; Panzari v. Moldova, 29 septembrie 2009, § 31; Chiarello v. Germania, 20 iunie 2019, § 45).^[3]

În acest sens, alin. (2) al art. 20 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova dezvoltă criteriile de apreciere a termenului rezonabil care au fost reflectate în jurisprudența Curții europene. Așadar, potrivit acestei norme procesuale criteriile menționate sunt următoarele:

1) Complexitatea cazului. Potrivit acestui criteriu, trebuie avute în vedere categoria infracțiunii, numărul persoanelor acuzate, numărul victimelor sau a părților vătămate, acțiunile procesuale ce urmează a fi întreprinse, dispunerea măsurilor speciale de investigație și necesitatea prelungirii acestora, precum și alte aspecte relevante care ar putea influența termenul rezonabil. Chiar dacă o cauză prezintă o anumită complexitate, Curtea europeană nu consideră ca fiind „rezonabile” perioade lungi inexplicabile de stagnare a procesului penal. Conform jurisprudenței Curții, complexitatea cauzei poate fi determinată în principal de complexitatea stării de fapt care trebuie clarificată. Fiind un criteriu obiectiv relevant, complexitatea cauzei implică un ansamblu de elemente, factori și circumstanțe specifice fiecărei spețe, care, în mod evident, influențează natura cazului și modalitățile și instrumentele de soluționare ale acestuia.

2) Comportamentul participanților la proces. Acest criteriu este un alt indicator care influențează termenul rezonabil. În timp ce autoritățile sunt responsabile pentru organizarea și desfășurarea procesu­lui penal, conduita inculpatului în exercitarea dreptului la apărare poate influența durata procedurii. O atitudine cooperantă din partea acestuia poate mări rapiditatea efectuării ur­măririi penale și poate reduce durata judecății. Mai mult, recunoașterea săvârșirii infracțiunii pentru care inculpatul este urmărit sau judecat poate constitui premisa declanșării unei proce­duri de judecată abreviate, reducându-se con­siderabil durata de soluționare a procesului penal.^[4] Pe de altă parte, persoana acuzată nu este obligată să fie cooperativă și să valorifice toate drepturile procesuale de care dispune, însă comportamentul acesteia va fi luat în considerare la stabilirea încălcării dreptului la proces în termen rezonabil. Referitor la acest criteriu, Curtea europeană a specificat că art. 6 din Convenția europeană nu impune reclamantului o cooperare activă cu autoritățile judiciare. Nu i se poate reproșa acestuia că s-a folosit pe deplin de căile de atac oferite de dreptul intern. Cu toate acestea, comportamentul său constituie un fapt obiectiv, neimputabil statului pârât, care trebuie luat în considerare pentru a clarifica aspectul dacă procedura a depășit sau nu termenul rezonabil.^[5]

3) Conduita organului de urmărire penală și a instanței de judecată. De altfel, și comportamentul autorităților constituie un criteriu similar cu cel de comportament al părților, însă acesta vizează activitatea desfășurată de organele de drept, responsabile de eficiența, promptitudinea și echitatea proceselor. Conduita organului de urmărire penală și a instanțelor de judecată ține de celeritatea cu care se soluționează cauzele penale. Art. 6 § 1 impune statelor contractante să-și organizeze sistemul judiciar astfel încât instanțele de judecată să poată îndeplini fiecare dintre cerințele sale. În plus, acest criteriu se bazează pe obligația pozitivă a statelor de a organiza sistemele juridice naționale astfel încât să răspundă cerințelor Convenției, inclusiv prin soluționarea oricărui litigiu într-un termen rezonabil.

3¹) Importanţa procesului pentru cel interesat. În conformitate cu acest criteriu, cu cât cauza este mai importantă pentru persoana interesată, cu atât soluționarea acesteia impune termene mai scurte și reacții mai rapide. Practica judiciară a demonstrat că de cele mai dese ori, încălcarea dreptului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil este invocată de către persoa­na acuzată, dar și de către victimă. De altfel, importanța procesului penal pentru cel interesat este un criteriu esențial, or, acest criteriu urmează a fi analizat în dependență de circumstanțele cauzei penale, precum și în dependență de statutul procesual al părții în proces.

4) Vârsta de până la 18 ani a victimei. ,,Starea de minorat a victimei se ia în considerație la stabilirea respectării termenului rezo­nabil. Aceasta, ca și alte instituții procesual-pe­nale, are ca și scop a oferi o protecție mai mare, prin accelerarea instrumentării cauzei, pentru a evita pe cât e de posibil consecințele nefaste ale procesului penal asupra acestor categorii de persoane”.^[6]

În cazurile în care sunt implicați minori, autoritățile responsabile sunt obligate să investigheze și să examineze aceste cauze în termeni cât mai restrânși. Minorii, având o vulnerabilitate mai mare în fața procesului penal, beneficiază de o protecție suplimentară prin reglementări specifice, menite să le asigure o protecție adecvată și să limiteze efectele negative ale implicării lor în procedurile judiciare.^[7] Aceasta nu doar că garantează drepturile fundamentale ale minorului, dar și contribuie la buna administrare a justiției prin accelerarea soluționării cazurilor care îi vizează. Unul dintre principalele motive pentru care starea de minorat trebuie să fie luată în considerare este faptul că minorii sunt mai susceptibili la traume psihologice și emoționale generate de procesul penal. Implicarea unui minor într-un astfel de proces poate afecta dezvoltarea sa psihologică și socială, iar întârzierea sau tergiversarea procesului poate agrava aceste efecte.

De aceea, legislațiile procesual-penale în multe jurisdicții prevăd termene speciale ale procedurilor pentru a reduce perioada în care minorul este expus acestei incertitudini și presiuni.

De asemenea, un alt aspect important este că minorii, în special în contextul în care sunt victime ale infracțiunilor, nu au aceleași mecanisme de apărare și înțelegere a procesului juridic ca adulții. Protecția lor juridică presupune nu doar respectarea drepturilor lor procesuale, dar și adoptarea unor măsuri care să asigure o soluționare rapidă a cazurilor, astfel încât aceștia să nu fie expuși unui stres prelungit sau altor consecințe negative pe termen lung. Astfel, accelerarea instrumentării cauzelor în care sunt implicați minorii contribuie nu doar la respectarea dreptului acestora la un proces echitabil, dar și la protecția lor psihologică și socială.

Respectarea termenului rezonabil reprezintă o preocupare importantă în legislația multor state, fiind reglementată cu prioritate pentru a asigura drepturile fundamentale ale persoanelor implicate într-un proces penal. Acest principiu este recunoscut ca esențial pentru garantarea unui proces echitabil, iar statele sunt obligate să adopte măsuri care să prevină tergiversarea procedurilor judiciare. De asemenea, jurisprudența Curții europene subliniază constant importanța respectării termenului rezonabil în cadrul procedurilor judiciare, fiind o componentă cheie a dreptului la un proces echitabil, conform articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, atât în legislațiile interne ale statelor, cât și în practica instanțelor internaționale, respectarea acestui termen este văzută ca o garanție a eficienței sistemului judiciar și a protecției drepturilor fundamentale ale individului.

Din perspectiva dreptului comparat, observăm că art. 8 din Codul de procedură penală din România^[8] reglementează că organele judiciare au obligația de a desfășura urmărirea penală şi judecata cu respectarea garanțiilor procesuale și a drepturilor pârților şi ale subiecților procesuali, astfel încât să fie constatate la timp și în mod complet faptele care constituie infracțiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil.

Prin comparație, legiuitorul român nu detaliază la fel de mult criteriile pentru aprecierea termenului rezonabil, dar se concentrează pe respectarea garanțiilor procesuale și pe asigurarea drepturilor fundamentale ale părților implicate. Acesta implică mai degrabă o abordare generală, bazată pe echilibrul între drepturile părților, soluționarea corectă și rapidă a cazurilor și respectarea principiilor fundamentale ale justiției.

Deși articolul 8 din Codul penal al României nu menționează explicit prioritizarea anumitor tipuri de cauze, așa cum prevede alin. (3) al art. 20 din Codul de procedură penală a Republicii Moldova, legislația din România prevede principiile de echitate și dreptate care sugerează că, în practică, urgența și prioritizarea cazurilor ar trebui să fie gestionate de autoritățile judiciare în funcție de contextul procesual, fără a fi specificate în mod explicit în legislație.

Ambele reglementări – atât în Republica Moldova, cât și în România – subliniază importanța respectării termenului rezonabil în procesul penal, dar abordările lor sunt diferite. Codul de procedură penală al Republicii Moldova oferă o reglementare mai detaliată, stabilind criterii precise pentru evaluarea termenului rezonabil și prioritizarea anumitor cauze. De asemenea, legislația Republicii Moldova implică o responsabilitate clară a procurorului și a instanței pentru respectarea acestui termen. În schimb, legislația procesual penală a României se concentrează mai mult pe respectarea drepturilor fundamentale și a garanțiilor procesuale, având o abordare mai generală a principiului termenului rezonabil, fără a specifica detaliat criteriile de apreciere sau prioritizarea unor tipuri de cazuri.

Întru respectarea termenului rezonabil, atât legislația procesual penală a Republicii Moldova, cât și cea din România prevăd remedii acceleratorii menite să prevină tergiversarea proceselor penale și să asigure respectarea termenului rezonabil.

Ambele sisteme juridice recunosc că întârzierile excesive pot afecta drepturile fundamentale ale părților implicate, inclusiv dreptul la un proces echitabil și accesul la justiție. Aceste remedii sunt concepute pentru a spori eficiența sistemului judiciar și pentru a asigura soluționarea rapidă a cauzelor penale. Remediul acceleratoriu este „eficient”, în sensul Convenției, în măsura în care grăbește pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză.

În privința remediului compensatoriu, Curtea a precizat că acesta nu se limitează la acordarea unei despăgubiri bănești. În materie penală, de exemplu, reparația poate consta și în reducerea corespunzătoare a pedepsei aplicate inculpatului, când instanța constată încălcarea termenului rezonabil. În final, Curtea a reamintit că art. 13 din Convenție permite și combinarea celor două tipuri de remedii, statele având posibilitatea să reglementeze atât o cale de atac care să accelereze procedura, cât și una care să permită acordarea unei compensații pentru încălcarea termenului rezonabil.^[9]

Prin urmare, art. 488^1 din Codul de procedură penală al României prevede condițiile, subiecții și termenele pentru a depune contestație în vederea accelerării procedurii fie de urmărire penală sau de judecare a cauzei. Reglementări similare se regăsesc și în Codul de procedură penală a Republicii Moldova, și anume art. 259^1 prevede procedura de accelerare a urmăririi penale iar art. 331^1 reglementează accelerarea procedurii de judecare a cauzei.

Reglementarea procedurii de accelerare a procesului reprezintă un progres pentru ambele legislații și în același timp o necesitate, urmând a observa în continuare în ambele sisteme de drept dacă prin conținutul său instituția este aptă a asigura participanților la proces un mijloc apt pentru a opri încălcarea obligației organelor judiciare de a soluționa cauza într-un termen rezonabil, în raport de circumstanțele fiecărei cauze.

Statul are obligația de a adopta toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea acestui drept, răspunderea sa fiind angajată pe cale civilă delictuală, într-un cadru obiectiv. Astfel, statul va răspunde independent de autoritatea sau persoana care a cauzat vătămarea și fără a fi necesar să se dovedească vreo vinovăție în încălcarea unui drept fundamental.

Astfel, legislația din România prevede un mecanism de despăgubire pentru încălcarea dreptului la examinarea unui proces în termen rezonabil. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din România a hotărât prin Decizia nr. 646 din 23 februarie 2018, pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție^[10], că acțiunea împotriva statului întemeiată pe dispozițiile Codului civil în materia răspunderii civile delictuale pentru încălcarea dreptului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil garantat de art. 6 paragraf 1 din Convenție şi art. 21 alin. (3) din Constituție este admisibilă. Acțiunea cu un astfel de obiect (repararea prejudiciului cauzat pentru durata excesivă a procesului penal) presupune verificarea întrunirii condițiilor privind fapta ilicită, prejudiciul şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu. Premisa analizei, în această situație, este aceea că „fapta ilicită” este reprezentată de întârzierile imputabile autorităţilor judiciare, identificate în urma aplicării criteriilor desprinse din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţilor competente).

În consecință, instanța de judecată trebuie să expună prioritar considerentele pentru care durata procesului penal a fost sau nu una excesivă, decelând conduita procesuală a părţii de cea a autorităţilor şi ţinând cont de elementele ce indică gradul de complexitate a cauzei. Simplul calcul al duratei procesului penal nu este suficient pentru reţinerea unei concluzii cu privire la respectarea sau nerespectarea termenului rezonabil, această apreciere putându-se contura doar prin determinarea întârzierilor imputabile autorităților judiciare, în urma aplicării criteriilor sus arătate. Abia după stabilirea duratei nerezonabile a procedurii judiciare este posibilă identificarea şi repararea prejudiciului cauzat, anume a celui care decurge exclusiv din întârzierile imputabile autorităţilor judiciare. Sub aspect compensatoriu, legislația română nu prevede un remediu pentru încălcarea termenului rezonabil, însă instanțele judecătorești au făcut o aplicare directă a art. 6 para. 1 și 13 din Convenție în cauzele deduse judecății, pronunțând soluții de admitere a acțiunilor în despăgubirea persoanelor cărora le-a fost încălcat dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. Acest remediu jurisprudențial a fost validat de către Curte, prin hotărârile pronunțate în cauzele Brudan c. României și Negrea și alții c. României.^[11]

Însă, legiuitorul moldav a prevăzut, în Legea nr. 87/2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești^[12], un remediu intern eficient de apărare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. Or, judecarea unui proces într-un termen rezonabil are drept scop eliminarea incertitudinii în care se află părțile, prin restabilirea rapidă a drepturilor încălcate și prin asigurarea respectării legalității, care trebuie să guverneze toate relațiile juridice într-un stat de drept. Acesta este, de asemenea, un element esențial al garantării unui proces echitabil. Încrederea într-o justiție independentă, imparțială, eficientă și credibilă se construiește prin respectul constant demonstrat de întregul sistem judiciar, alături de toate entitățile implicate, față de fiecare persoană care se adresează instanței și față de drepturile acestora.

Concluzii. Analiza celor expuse evidențiază faptul că termenul rezonabil reprezintă un principiu fundamental în cadrul procesului penal, având un rol esențial în consolidarea ordinii juridice, în promovarea disciplinării și responsabilizării părților implicate în proces.

Acest principiu nu doar că garantează o justiție rapidă, dar impune și un cadru coerent pentru derularea procedurilor judiciare, asigurându-se astfel respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor implicate. Toate circumstanțele, în mod particular, au un impact semnificativ asupra termenului rezonabil și, prin urmare, ele trebuie să fie luate în considerare la stabilirea momentului de început al termenului rezonabil. Or, fiecare dintre aceste măsuri poate influența considerabil drepturile și libertățile persoanei.

Atât legislația din România, cât și cea din Republica Moldova reglementează termenul rezonabil și prevăd proceduri acceleratorii pentru a asigura soluționarea rapidă a cauzelor penale. Cu toate acestea, aceste reglementări sunt specifice fiecărui sistem național de drept, adaptate contextului juridic și instituțional propriu fiecărei țări. Astfel, reglementările din Republica Moldova sunt mai detaliate, oferind un cadru mai specific și mai clar pentru aplicarea termenului rezonabil în diverse etape ale procesului penal. Un aspect semnificativ care distinge cele două legislații este faptul că în Republica Moldova, prin Legea nr. 87/2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, a instituit un mecanism compensator pentru încălcarea dreptului la un proces într-un termen rezonabil. Conform acestui mecanism, persoanele ale căror drepturi au fost încălcate din cauza tergiversării procesului penal pot solicita despăgubiri, ceea ce adaugă o componentă suplimentară de protecție și răspundere.

În schimb, în România, astfel de reglementări compensatorii nu există, iar în fața întârzierilor procesuale, se aplică direct prevederile articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil, inclusiv într-un termen rezonabil. Astfel, în România nu există o legislație specifică pentru compensațiile legate de încălcarea termenului rezonabil, iar soluționarea acestora se face pe baza jurisprudenței CEDO, care reglementează aceste aspecte la nivel european. Această diferență relevă un punct important: în timp ce Republica Moldova a ales să creeze un mecanism național specific pentru a răspunde întârzierilor procesuale, România continuă să aplice standardele internaționale stabilite de CEDO, fără o reglementare internă separată.

Este important de subliniat că aprecierea termenului rezonabil nu se face pe baza unui termen fix, ci prin luarea în considerare a circumstanțelor specifice fiecărei cauze în parte. Astfel, se realizează un echilibru între eficiența procedurii judiciare și protejarea drepturilor fundamentale ale celor implicați.

Bibliografie

Acte normative

Constituția României, disponibilă: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/1413 [accesată: 30.04.2025];

Codul de procedură penală al României, disponibil: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/185907 [accesată: 30.04.2025];

Codul de procedură penală al Republicii Moldova, disponibil: https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=146153&lang=ro# [accesată: 30.04.2025];

Legea nr. 87/2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, disponibilă: https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=106544&lang=ro [accesată: 30.04.2025];

Monografii (cărți)

Cristian Bălan, Termenul rezonabil în pro­cesul penal român, Editura Hamangiu, București, 2021;

Mihai Poalelungi, Igor Dolea, Tatiana Vîz­doagă [et al.], Manualul judecătorului pen­tru cauze penale, Chișinău, 2013;

Igor Dolea, Tatiana Vîzdoagă, Dumitru Roman, Comentariu codul de procedură penală, Editura Cartier, Chișinău, 2005;

Ștefănoaia M. The principle of equal rights January – Revista de Drept Constituțional nr. 2/2018 p. 42;

Jurisprudență:

Ghid privind art. 6 din Convenție ,,Dreptul la un proces echitabil”, disponibil: http://ier.gov.ro/wp-content/uploads/2018/11/Ghid-art.-6-pen-2013.pdf [accesată: 31.04.2025];

Decizia nr. 60 din 25.04.2019 de inadmi­sibilitate a sesizării nr. 77g/2019 privind excepția de neconstituționalitate a textului „într-un sediu unic” din articolul 2 alin. (3) al Legii nr. 76 din 21 aprilie 2016 cu privire la reorganizarea instanțelor judecătorești, disponibil: https://www.constcourt.md/ccdocview.php?tip=decizii&docid=641&l=ro [accesată: 30.04.2025];

Decizia nr. 646 din 23 februarie 2018, pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, disponibil: https://www.scj.ro/1093/Detalii [accesată: 30.04.2025].