Sentința civilă nr. 1321/2024 a C. Ap. București având ca obiect anularea parţială a unor acte administrativ-fiscale

În M. Of. nr. 52 din data de 23 ianuarie 2026 s-a publicat Sentința civilă nr. 1321/2024 a C. Ap. București având ca obiect anularea parţială a unor acte administrativ-fiscale.

Redăm, în continuare, dispozițiile relevante din sentință.

Obiectul acțiunii

1. anularea parţială a anexei nr. 6 a Ordinului nr. 611/138/127/2019 emis de ministrul finanţelor publice, ministrul muncii şi protecţiei sociale şi ministrul sănătăţii pentru aprobarea modelului, conţinutului, modalităţii de depunere şi de gestionare a Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate, în ceea ce priveşte următoarele aspecte: facilităţile fiscale prevăzute la art. 60 pct. 5, art. 1381, art. 154 alin. (1) lit. r) şi art. 2203 alin. (2) din Codul fiscal nu se acordă pentru veniturile din salarii şi asimilate salariilor realizate de salariaţii detaşaţi;

2. anularea parţială a anexei nr. 6 a Ordinului nr. 2.165/837/743/2019 emis de ministrul finanţelor publice, ministrul muncii şi protecţiei sociale şi ministrul sănătăţii, în ceea ce priveşte următoarele aspecte: facilităţile fiscale prevăzute la art. 60 pct. 5, art. 1381, art. 154 alin. (1) lit. r) şi art. 2203 alin. (2) din Codul fiscal nu se acordă pentru veniturile din salarii şi asimilate salariilor realizate de salariaţii detaşaţi;

3. anularea parţială a secţiunii A din anexa nr. 1.1, ce se regăseşte în anexa nr. 6 a Ordinului nr. 3.063/1.376/1.430/2019 emis de ministrul finanţelor publice, ministrul muncii şi protecţiei sociale şi ministrul sănătăţii, în ceea ce priveşte următoarele aspecte: mecanismul de calcul al cifrei de afaceri este cel stabilit prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, elaborat în temeiul art. 60 pct. 5 lit. e) din Codul fiscal, modificat şi completat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care privesc stabilirea unor măsuri în domeniul investiţiilor;

4. anularea parţială a notei privind facilităţile fiscale pentru domeniul construcţiilor, ce se regăseşte în anexa nr. 1.2, secţiunea A din anexa nr. 6 a Ordinului nr. 3.063/1.376/1.430/2019 emis de ministrul finanţelor publice, ministrul muncii şi protecţiei sociale şi ministrul sănătăţii, în ceea ce priveşte următoarele aspecte: facilităţile fiscale nu se acordă persoanelor fizice care sunt detaşate în afara României;

5. anularea parţială a secţiunii B.1 din anexa nr. 1.2, ce se regăseşte în anexa nr. 6 a Ordinului nr. 1.942/979/819/2020 emis de ministrul finanţelor publice, ministrul muncii şi protecţiei sociale şi ministrul sănătăţii, în ceea ce priveşte următoarele aspecte: facilităţile fiscale nu se acordă persoanelor fizice care sunt detaşate în afara României;

6. anularea parţială a notei privind facilităţile fiscale pentru domeniul construcţiilor, ce se regăseşte în secţiunea B.1 din anexa nr. 1.2 din anexa nr. 6 a Ordinului nr. 2.814/1.536/1.806/2020 emis de ministrul finanţelor publice, ministrul muncii şi protecţiei sociale şi ministrul sănătăţii, în ceea ce priveşte următoarele aspecte: facilităţile fiscale nu se acordă persoanelor fizice care sunt detaşate în afara României;

7. anularea parţială a notei din secţiunea A, anexa nr. 1.1, ce se regăseşte în anexa nr. 6 a Ordinului nr. 203/207/188/2021 emis de ministrul finanţelor, ministrul muncii şi protecţiei sociale şi ministrul sănătăţii, în ceea ce priveşte următoarele aspecte: potrivit prevederilor Ordinului preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză dat în aplicarea art. 60 pct. 5 lit. e) din Codul fiscal, pentru determinarea ponderii de 80% din cifra de afaceri realizată efectiv din activitatea de construcţii, entităţile vor avea în vedere numai veniturile din activitatea desfăşurată pe teritoriul României. Veniturile realizate din activitatea de construcţii prin sucursale externe se vor avea în vedere numai pentru calculul cifrei de afaceri totale, realizate din întreaga activitate. Prin activitatea desfăşurată pe teritoriul României se înţelege activitatea desfăşurată efectiv în România, în scopul realizării de produse şi prestării de servicii, indiferent de statutul de rezidenţă al beneficiarilor;

8. anularea parţială a notei privind facilităţile fiscale pentru domeniul construcţiilor, ce se regăseşte în secţiunea B.1 din anexa nr. 1.2 din anexa nr. 6 a Ordinului nr. 203/207/188/2021 emis de ministrul finanţelor, ministrul muncii şi protecţiei sociale şi ministrul sănătăţii, în ceea ce priveşte următoarele aspecte: facilităţile fiscale nu se acordă persoanelor fizice care sunt detaşate în afara României;

9. obligarea părţilor adverse la suportarea, în solidar, a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă.

Dispoziții relavante

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma probelor administrate şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente în speţă, Curtea reţine următoarele:

(…)

Prin Decizia de impunere nr. F-PH_311/15.07.2022, emisă de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, au fost stabilite obligaţiile fiscale principale suplimentare, în cuantum de 7.751.908 lei, reprezentând impozit pe veniturile din salarii, CASS angajat, CAS angajat, CAM, CAS în construcţii şi CAM în construcţii.

Reclamanta a formulat acţiune în contencios administrativ şi fiscal prin care a solicitat, printre altele, anularea Deciziei de impunere nr. F-PH_311/15.07.2022 şi suspendarea executării efectelor acestei decizii, cererea sa fiind înregistrată la data de 24.03.2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal cu nr. 2.031/2/2023.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 17.05.2023, pronunţată în Dosarul nr. 2.031/2/2023, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă şi a dispus suspendarea Deciziei de impunere nr. F-PH__311/15.07.2022 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. F-PH-236/15.07.2022, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 10.01.2024, pronunţată în acelaşi dosar, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, a dispus suspendarea soluţionării cauzei până la soluţionarea definitivă a prezentului Dosar nr. 7.335/2/2023.

Prin Sentinţa civilă nr. 3 din data de 5.01.2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 690/33/2021, a fost admisă cererea de chemare în judecată, a fost constatată nulitatea Ordinului preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză nr. 239 din 24.07.2019 pentru aprobarea metodologiei privind mecanismul de calcul al cifrei de afaceri şi a fost dispusă anularea notei din anexa nr. 6 cap. II subcapitolul IV secţiunea 1 din ordinele ministrului finanţelor publice, ministrului muncii şi protecţiei sociale şi ministrului sănătăţii nr. 2.814/1.536/1.806/2020 şi anularea notei din anexa nr. 6 cap. 2 subcapitolul 1 secţiunea A din ordinele ministrului finanţelor publice, ministrului muncii şi protecţiei sociale şi ministrului sănătăţii nr. 1.942/979/819/2020. Această sentinţă a fost păstrată prin Decizia civilă nr. 1.801 din data de 30.03.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

(…)

Pe fond, Curtea reţine, cu titlu prealabil, faptul că cererea de chemare în judecată priveşte solicitarea reclamantei de anulare parţială a prevederilor menţionate în cuprinsul acţiunii, aspect indicat expres, cu suficientă claritate, astfel că instanţa nu a fost sesizată în prezenta cauză cu vreo acţiune în constatare, susţinerile pârâtului Ministerul Sănătăţii fiind neîntemeiate în acest sens.

De asemenea, Ordinul nr. 1.942/979/819/2020 şi Ordinul nr. 2.814/1.536/1.806/2020 au făcut obiectul unei cereri de anulare parţială a acestora, acţiunea respectivă fiind admisă prin Sentinţa civilă nr. 3 din data de 5.01.2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – Secţia a IlI-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 690/33/2021, dispoziţiile notei din anexa nr. 6 cap. II subcapitolul IV secţiunea 1 din Ordinul nr. 2.814/1.536/1.806/2020, respectiv ale notei din anexa nr. 6 cap. 2 subcapitolul 1 secţiunea A din Ordinul nr. 1.942/979/819/2020 fiind anulate, soluţie care se va reţine în prezenta cauză cu putere de lucru judecat.

Prin dispoziţiile anulate a fost reglementat mecanismul de calcul al cifrei de afaceri realizate efectiv din activitatea de construcţii şi al cifrei de afaceri totale, mecanism care, potrivit ordinelor nr. 2.814/1.536/1.806/2020 şi nr. 1.942/979/819/2020, este avut în vedere la completarea formularului 112 „Declaraţie privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate”.

Curtea constată că motivul anulării notelor respective a avut la bază raţionamentul conform căruia actul administrativ cu caracter normativ emis de o autoritate publică centrală, alta decât Guvernul, este supus obligaţiei publicării sale în Monitorul Oficial, în vederea intrării în vigoare şi pentru aducerea la cunoştinţa publică a conţinutului actului respectiv, obligaţie neîndeplinită pentru Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză nr. 239/24.07.2019, în lipsa incidenţei situaţiilor prevăzute de lege care ar scuti îndeplinirea acestei formalităţi.

De asemenea, a fost evidenţiat faptul că, în consecinţa inexistenţei acestui ordin, înlăturarea tuturor efectelor vătămătoare presupune, inclusiv, desfiinţarea unor acte subsecvente, respectiv a ordinelor nr. 2.814/1.536/1.806/2020 şi nr. 1.942/979/819/2020, ce cuprind o reglementare identică din perspectiva modului de calcul al cifrei de afaceri, care este derogatorie de la norma juridică superioară, respectiv Codul fiscal, ce nu stabileşte un calcul diferenţiat, în privinţa cifrei de afaceri, din perspectiva locului desfăşurării activităţii.

Potrivit art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă, „Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă”. Este constatat faptul că, astfel cum a fost reţinut inclusiv prin jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 1.777 din 25.06.2015), „între excepţia autorităţii de lucru judecat şi puterea de lucru judecat, există o distincţie clară”, iar „condiţia de aplicare a autorităţii de lucru judecat presupune identitatea de acţiuni (părţi, obiect şi cauză juridică) ce opreşte repetarea judecăţii, iar puterea, prezumţia de lucru judecat, impune consecvenţa în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre”. De asemenea, „Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv de natură să oprească o nouă judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1.201 din Codul civil (obiect, părţi, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit”.

În acest sens, Curtea retine, cu putere de lucru judecat, faptul că argumentul avut în vedere la momentul anulării parţiale a ordinelor nr. 2.814/1.536/1.806/2020 şi nr. 1.942/979/819/2020 este aplicabil şi în prezenta cauză cu privire la dispoziţiile contestate din cuprinsul notei din secţiunea A din anexa nr. 1.1, ce se regăseşte în anexa nr. 6 a Ordinului nr. 3.063/1.376/1.430/2019, respectiv din cuprinsul notei din secţiunea A anexa nr. 1.1 ce se regăseşte în anexa nr. 6 a Ordinului nr. 203/207/188/2021, cât timp actul care a stat la baza stabilirii modalităţii de calcul al cifrei de afaceri realizate efectiv din activitatea de construcţii şi al cifrei de afaceri totale, reinterpretate prin ordinele contestate, este lovit de sancţiunea nulităţii.

Prin urmare, în condiţiile în care ordinele nr. 3.063/1.376/1.430/2019 şi nr. 203/207/188/2021 sunt ulterioare Ordinului preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză nr. 239/24.07.2019 pentru aprobarea metodologiei privind mecanismul de calcul al cifrei de afaceri, sancţiunea nulităţii se extinde inclusiv actelor subsecvente acestuia din urmă, în limitele dispoziţiilor care fac trimitere la Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie, mai exact a notelor din secţiunea A din anexa nr. 1.1, ce se regăseşte în anexa nr. 6 a celor două ordine, care prevăd faptul că, „potrivit prevederilor Ordinului preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, dat în aplicarea art. 60 pct. 5 lit. e) din Codul fiscal, pentru determinarea ponderii de 80% din cifra de afaceri realizată efectiv din activitatea de construcţii, entităţile vor avea în vedere numai veniturile din activitatea desfăşurată pe teritoriul României. Veniturile realizate din activitatea de construcţii prin sucursale externe se vor avea în vedere numai pentru calculul cifrei de afaceri totale, realizate din întreaga activitate. Prin activitatea desfăşurată pe teritoriul României se înţelege activitatea desfăşurată efectiv în România, în scopul realizării de produse şi prestării de servicii, indiferent de statutul de rezidenţă al beneficiarilor”.

În atare condiţii, Curtea apreciază că sunt întemeiate susţinerile reclamantei cu privire la ordinele nr. 3.063/1.376/1.430/2019 şi nr. 203/207/188/2021 şi se impune recunoaşterea puterii lucrului judecat a Sentinţei civile nr. 3/5.01.2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 690/33/2021, cu consecinţa anulării parţiale a acestora strict în privinţa dispoziţiilor contestate referitoare la trimiterea către mecanismul de calcul al cifrei de afaceri prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, elaborat în temeiul art. 60 pct. 5 lit. e) din Codul fiscal, modificat şi completat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care privesc stabilirea unor măsuri în domeniul investiţiilor.

(…)

Analizând prevederile contestate din cuprinsul ordinelor ce fac obiectul acţiunii, instanţa apreciază că aplicarea acestora ar conduce la încălcarea principiului ierarhiei normelor cuprinse în actele normative.

În doctrina de specialitate a fost reţinut faptul că acest principiu presupune că dreptul dintr-un stat se prezintă ca un edificiu format din niveluri suprapuse de norme juridice şi subordonate unele altora: o normă nu este decât dacă este confirmată în conţinutul său de către determinaţiile înscrise în alte norme de nivel superior. Ierarhia actelor normative este dată de normele juridice pe care acestea le cuprind, clasificarea făcându-se în funcţie de forţa lor juridică, care este dată de conţinutul şi forma acestora, iar actele normative se elaborează în funcţie de ierarhia lor, de categoria acestora şi de autoritatea publică competentă să le adopte.

Acest principiu general de legiferare este prevăzut şi de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, conform căruia „Actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă”.

Prevederile contestate sunt cuprinse în ordine, acte normative terţiare, situate pe ultima treaptă a ierarhiei normelor cuprinse în actele normative. În acest sens, având în vedere că dispoziţiile respective depăşesc obiectul reglementării în scopul căruia au fost adoptate – de a stabili procedura specifică completării Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate, în vederea aplicării scutirii, acestea sunt contradictorii cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, act normativ superior ierarhic, astfel că nu poate fi reţinută legalitatea lor.

În ipoteza în care legiuitorul ar fi urmărit clarificarea sferei persoanelor care se încadrează în categoria celor ce beneficiază de scutirea de la plata impozitului pe venit, în sensul realizării unei distincţii, astfel cum pârâţii au prevăzut în cuprinsul ordinelor contestate, art. 69 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 reglementează procedura aplicabilă în acest scop: „Intervenţiile legislative pentru clarificarea sensului unor norme legale se realizează printr-un act normativ interpretativ de acelaşi nivel cu actul vizat, prin dispoziţii interpretative cuprinse într-un nou act normativ sau prin modificarea dispoziţiei al cărui sens trebuie clarificat”.

Or, niciun astfel de act normativ nu a fost adoptat pe perioada în care ordinele contestate şi-au produs efectele.

Prin urmare, instanţa constată că normele prevăzute de ordinele contestate în cauză introduc cerinţe suplimentare celor stabilite prin textul legal în executarea căruia au fost emise, cu încălcarea principiului ierarhiei prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, a imperativelor corelării cu prevederile actelor normative de nivel superior şi respectării limitelor competenţei şi limitelor impuse prin lege, precum şi necesităţii corelării cu reglementările comunitare şi cu tratatele internaţionale la care România este parte.

Sentința nr. 1321/2024 a C. Ap. București

Prin sentința civilă nr. 1321/2024, Curtea de Apel București a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta X, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Victoriei nr. 1, Palatul Victoria, sectorul 1, Ministerul Finanţelor, cu sediul în Bucureşti, Bd. Libertăţii nr. 16, sectorul 5, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, cu sediul în Bucureşti, str. Dem. I. Dobrescu nr. 2-4, sectorul 1, Ministerul Sănătăţii, cu sediul în Bucureşti, str. Cristian Popişteanu nr. 1-3, sectorul 1. Totodată, Curtea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Victoriei nr. 1, Palatul Victoria, sectorul 1, invocată prin întâmpinare, şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Pe cale de consecință s-a dispus:

Anularea parțială a:

1. anexei nr. 6 a Ordinului nr. 611/138/127/2019 emis de Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Sănătăţii, în ceea ce priveşte menţiunea că facilităţile fiscale prevăzute la art. 60 pct. 5, art. 1381, art. 154 alin. (1) lit. r) şi art. 2203 alin. (2) din Codul fiscal nu se acordă pentru veniturile din salarii şi asimilate salariilor realizate de salariaţii detaşaţi;

2. anexei nr. 6 a Ordinului nr. 2.165/837/743/2019 emis de Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Sănătăţii, în ceea ce priveşte menţiunea că facilităţile fiscale prevăzute la art. 60 pct. 5, art. 1381, art. 154 alin. (1) lit. r) şi art. 2203 alin. (2) din Codul fiscal nu se acordă pentru veniturile din salarii şi asimilate salariilor realizate de salariaţii detaşaţi;

3. secţiunii A din anexa nr. 1.1, ce se regăseşte în anexa nr. 6 a Ordinului nr. 3.063/1.376/1.430/2019 emis de Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Sănătăţii, în ceea ce priveşte menţiunea că mecanismul de calcul al cifrei de afaceri este cel stabilit prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, elaborat în temeiul art. 60 pct. 5 lit. e) din Codul fiscal, modificat şi completat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care privesc stabilirea unor măsuri în domeniul investiţiilor;

4. notei privind facilităţile fiscale pentru domeniul construcţiilor, ce se regăseşte în anexa nr. 1.2 secţiunea A din anexa nr. 6 a Ordinului nr. 3.063/1.376/1.430/2019 emis de Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Sănătăţii, în ceea ce priveşte menţiunea că facilităţile fiscale nu se acordă persoanelor fizice care sunt detaşate în afara României;

5. secţiunii B.1 din anexa nr. 1.2, ce se regăseşte în anexa nr. 6 a Ordinului nr. 1.942/979/819/2020 emis de Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Sănătăţii, în ceea ce priveşte menţiunea că facilităţile fiscale nu se acordă persoanelor fizice care sunt detaşate în afara României;

6. notei privind facilităţile fiscale pentru domeniul construcţiilor, ce se regăseşte în secţiunea B.1 din anexa nr. 1.2, ce se regăseşte în anexa nr. 6 a Ordinului nr. 2.814/1.536/1.806/2020 emis de Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Sănătăţii, în ceea ce priveşte menţiunea că facilităţile fiscale nu se acordă persoanelor fizice care sunt detaşate în afara României;

7. notei din secţiunea A anexa nr. 1.1, ce se regăseşte în anexa nr. 6 a Ordinului nr. 203/207/188/2021 emis de Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Sănătăţii, în ceea ce priveşte menţiunea că, potrivit prevederilor Ordinului preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, dat în aplicarea art. 60 pct. 5 lit. e) din Codul fiscal, pentru determinarea ponderii de 80% din cifra de afaceri realizată efectiv din activitatea de construcţii, entităţile vor avea în vedere numai veniturile din activitatea desfăşurată pe teritoriul României. Veniturile realizate din activitatea de construcţii prin sucursale externe se vor avea în vedere numai pentru calculul cifrei de afaceri totale, realizate din întreaga activitate. Prin activitatea desfăşurată pe teritoriul României se înţelege activitatea desfăşurată efectiv în România, în scopul realizării de produse şi prestării de servicii, indiferent de statutul de rezidenţă al beneficiarilor;

8. notei privind facilităţile fiscale pentru domeniul construcţiilor, ce se regăseşte în secţiunea B.1 din anexa nr. 1.2 din anexa nr. 6 a Ordinului nr. 203/207/188/2021 emis de Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Sănătăţii, în ceea ce priveşte faptul că facilităţile fiscale nu se acordă persoanelor fizice care sunt detaşate în afara României.

Obligarea pârâţilor la plata către reclamant a sumei de 23.157 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.