Actul de adjudecare. Buna-credință a adjudecatarului stinge evicțiunile?! (Partea a III-a)
Răzvan Nicolae Popescu - februarie 4, 20223. Acțiunea în revendicare
Potrivit art. 563 alin. (1) din noul C. civ. acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul unui bun îl revendică de la deținătorul acestuia (ex. proprietar aparent, posesor, detentor precar, tolerat etc.).
Din punctul nostru de vedere acțiunea în revendicare este o acțiune în evicțiune ce poate fi îndreptată împotriva adjudecatarului.
În practică, izolat, au fost exprimate și puncte de vedere potrivit cărora acțiunea în revendicare nu ar putea fi catalogată ca fiind o acțiune în evicțiune:
„Acțiunea dedusă judecăţii este o acțiune în revendicare, iar nu o cerere în evicțiune în condiţiile art. 860 C. proc. civ. în cadrul căreia actul de adjudecare i-ar conferi adjudecatarului o situație specială cu privire la eventualele acțiuni cu efect de evicțiune. Or, acțiunea în revendicare este, în principiu, imprescriptibilă atât timp cât proprietatea imobilului nu a fost dobândită de către un terț[10]”.
Nu putem fi de acord cu o astfel de teză, deoarece nu există nicio bază legală sau factuală care să justifice o astfel de teorie.
De altfel, în doctrină deja s-a arătat că acțiunea în revendicare este o acțiune în evicțiune în sensul art. 860 din noul C. proc. civ.:
„Astfel, o acţiune în revendicare formulată de un terţ împotriva adjudecatarului cu privire la imobilul adjudecat la licitaţie publică într-o procedură execuţională silită s-ar circumscrie generic conceptului de cerere în evicţiune prevăzut de art. 860 alin. (1) C. proc. civ.[11]”.
Confruntate cu acțiuni în revendicare îndreptate împotriva adjudecatarilor instanțele s-au pronunțat în mai multe feluri.
Unele instanțe judecătorești au respins acțiunile în revendicare îndreptate împotriva adjudecatarilor față de împlinirea termenului de prescripție extinctivă:
„În drept, potrivit art. 520 VCPC (art. 860 NCPC), în vigoare la data emiterii actului de adjudecare, «Orice cerere de evicţiune, totală sau parţială, privind imobilul adjudecat este stinsă, dacă imobilul adjudecat era înscris în cartea funciară şi dacă, de la data înregistrării cererii de înscriere formulate de dobânditorul anterior al dreptului înscris în folosul terţului adjudecatar, au trecut cel puţin 3 ani. În cazul imobilelor înscrise pentru prima dată în cartea funciară, în temeiul actului de adjudecare, cererea de evicţiune se va prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară. Această prescripţie curge şi împotriva dispăruţilor, minorilor şi persoanelor puse sub interdicţie». Termenul de prescripţie de 3 ani este un termen special, care se aplică oricăror acţiuni care presupun evicţiunea, indiferent că ar fi acţiuni în revendicare, în nulitate sau de orice altă natură şi indiferent de cauza de nulitate invocată, fie aceasta relativă sau absolută… Acţiunea a fost depusă de către reclamantă la data de 06.06.2018, după expirarea termenului de 3 ani prevăzut de art. 520 VCPC. Având în vedere aceste considerente, instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi va respinge acţiunea ca prescrisă…[12];
În speţă, mansarda, cu tot cu scara de acces, fusese înscrisă în cartea funciară, astfel cum s-a menţionat anterior, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 860 alin. (1) Cod procedură civilă. Având în vedere dispoziţiile art. 860 alin. (1) Cod procedură civilă şi situaţia de fapt prezentată în cele ce preced, instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru capătul de cerere privind revendicarea şi va respinge ca prescrisă cererea de revendicare formulată de reclamanţi[13]”.
Și în literatura de specialitate a fost susținută teoria prescriptibilității extinctive a acțiunii în revendicare imobiliară îndreptată împotriva unui adjudecatar:
„Acţiunea în revendicare este imprescriptibilă sub aspect extinctiv, adică poate fi introdusă oricând, aspect ce derivă din caracterul perpetuu al dreptului de proprietate, indiferent dacă revendicarea priveşte un bun mobil sau un bun imobil, cu excepţia cazurilor în care prin lege se dispune altfel. Ca urmare există doar două excepţii prevăzute expres: potrivit art. 520 noul C. civ., acţiunea în revendicare împotriva adjudecatarului bunului imobil, devenit proprietar prin licitaţie publică în baza unei proceduri de executare silită, se prescrie în 3 ani de la data intabulării actului de adjudecare în cartea funciară[14];
Excepţia reală este menţionată în art. 860 alin. (2) C. proc. civ., în care se statuează: «În cazul imobilelor înscrise pentru prima dată în cartea funciară, în condiţiile art. 829 alin. (2), cererea de evicţiune se va prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară. Această prescripţie curge şi împotriva minorilor şi persoanelor puse sub interdicţie judecătorească». Deşi textul foloseşte sintagma «cererea de evicţiune», este evident că evicţiunea presupune în acest caz revendicarea bunului de către un terţ. Aşadar, textul instituie un termen special de prescripţie de trei ani pentru dreptul material la acţiunea în revendicare, întemeiat pe dreptul de proprietate privată imobiliară[15]”.
Alte instanțe judecătorești au respins acțiunile în revendicare îndreptate împotriva adjudecatarilor ca neîntemeiate:
„Instanţa reţine că dobânditorii anteriori ai dreptului înscris în folosul terţului adjudecatar sunt numiţii D. G. şi D. V., iar de la data înscrierii dreptului acestora în cartea funciară şi până la data înscrierii cererii terţului adjudecatar au trecut mai mult de trei ani. Prin urmare, faţă de prevederile legale menţionate, instanţa reţine că reclamanta, în măsura în care s-ar fi considerat vătămată prin executarea silită, ar fi avut posibilitatea să formuleze o contestaţie la executare şi să îşi valorifice pe această cale eventuale drepturi referitoare la platforma betonată însă orice evicţiune privind imobilul adjudecat, după înscrierea dreptului adjudecatarului în cartea funciară, este stinsă. Pentru considerentele expuse instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată[16];
Pe de altă parte, este corect raţionamentul instanţei de fond în sensul că, odată ce terenul din cadastralul a fost supus executării silite, devin incidente regulile bunurilor vândute la licitaţie în condiţiile art. 857-860 NCPC, în sensul că bunul se preia liber de ipoteci şi orice alte sarcini, orice cerere de evicţiune, totală sau parţială privind imobilul adjudecat fiind definitiv stinsă. Ca atare procedurile din executare silită devin un real impediment la exercitarea unei acţiuni în revendicare în raport cu adjudecatarul bunului, respectiv în raport cu un terţ subdobânditor ca urmare a adjudecării, aşa cum corect a reţinut instanţa fondului, chiar şi în ipoteza în care reclamanta apelantă şi-ar fi dovedit dreptul de proprietate asupra parcării respective[17].
În primul caz, orice acţiune cu efect de evicţiune împotriva adjudecatarului este definitiv stinsă. În cazul imobilelor înscrise pentru prima dată în cartea funciară de executorul judecătoresc, după data începerii urmăririi silite, cererea de evicţiune se va prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară. În speţă, imobilul situat în Bucureşti, Intr. G. Simi. nr.19, având nr. cadastral C1-U67 a fost înscris în cartea funciară anterior vânzării la licitaţie publică, astfel că sunt incidente dispoziţiile art.860 alin.1 C. proc. civ. Având în vedere că titlul de proprietate al pârâtei-reclamante asupra imobilului situat în Bucureşti, intr. G. Simi. nr. 19, având nrumărul cadastral C1-U67 este mai vechi şi a fost înscris, provizoriu, în Cartea Funciară şi ţinând cont de dispoziţiile art. 860 alin. (1) C. proc. civ, tribunalul va respinge primul capăt de cerere, având ca obiect revendicarea imobilului, ca neîntemeiat[18];
În concret, reclamanta a formulat un capăt de cerere referitor la dezmembrarea unei suprafeţe din terenul proprietatea reclamantului, însă potrivit art. 860 C. civ. «orice cerere de evicţiune, totală sau parţială, privind imobilul adjudecat este definitiv stinsă». Dezmembrarea unei suprafeţe de teren constituie o restrângere a dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului, or, în speţă, nu s-a făcut dovada existenţei unui fundament legal suficient şi adecvat pentru ca o astfel de măsură, ce se asimilează unei «evicţiuni» în sensul textului legal anterior citat, să fie dispusă[19];
Este dincolo de orice îndoială faptul că dobândind bunul la licitaţie publică organizată de ANAF (generic vorbind Stratul) acesta a făcut-o cu bună credinţă. Mai mult decât atât, art. 860 alin. (1) C. proc. civ. prevede faptul că orice evicţiune pentru imobilul adjudecat este definitiv stinsă. Aşadar, pentru actualul posesor al bunurilor (ca succesor al pârâtei iniţiale) acţiunea este neîntemeiată şi în raport de aceste argumente, pe lângă cele menţionate anterior[20];
De asemenea, dacă bunurile ar fi considerate imobile prin destinaţie, art. 857 alin. (1) din Codul de procedură civilă îl declară proprietar pe intimatul adjudecatar, iar art. 860 prevede stingerea oricăror acţiuni de evicţiune împotriva sa, ceea ce înseamnă şi imposibilitatea pornirii unora noi[21]”.
Ceea ce trebuie subliniat este faptul că în toate situațiile instanțele nu au antamat buna sau reaua-credință a adjudecatarului pentru a hotărî asupra respingerii acțiunilor în revendicare.
Și noi susținem că în cazul acțiunilor în revendicare, pentru a opera dispozițiile art. 860 din noul C. proc. civ., nu este necesară a fi analizată buna-credință a adjudecatarului, protecția oferită de text funcționând în toate cazurile.
La baza teoriei noastre stau următoarele argumente.
În primul rând, textul art. 860 din noul C. proc. civ. nu condiționează stingerea acțiunilor în evicțiune de atitudinea adjudecatarului, mai concret de buna sau reaua-credință a acestuia.
În al doilea rând, prescripția extinctivă [cel puțin în cazul art. 860 alin. (2) din noul C. proc. civ.] operează, ca regula generală, independent de buna sau reaua-credință a persoanei în favoarea căreia curge, astfel cum rezultă din interpretarea art. 2512 alin. (1) din noul C. civ.:
„Prescripţia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, şi fără a fi ţinut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credinţă”.
În al treilea rând, acțiunea în revendicare este limitată temporal de dispozițiile art. 715 alin. (5) din noul C. proc. civ.:
„Neintroducerea contestaţiei în termenul prevăzut la alin. (4) nu îl împiedică pe cel de-al treilea să îşi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condiţiile legii, sub rezerva drepturilor definitiv dobândite de către terţii adjudecatari în cadrul vânzării silite a bunurilor urmărite”.
Cu alte cuvinte, dacă bunurile au fost dobândite de un terț adjudecatar acțiunea în protejarea drepturilor reale ale unui terț nu mai poate fi promovată.
În lumina celor expuse mai sus, apreciem că în cazul acțiunii în evicțiune constând într-o acțiune în revendicare îndreptată împotriva unui adjudecatar acesta din urmă este protejat, în condițiile legii, independent de buna sau reaua sa credință.
Din punctul nostru de vedere o astfel de acțiune ar urma să fie respinsă: (i) în principal ca fiind prescrisă și (ii) în subsidiar ca neîntemeiată.
În concluzie, în cazul acțiunilor în evicțiune, constând în acțiuni în revendicări imobiliare îndreptate împotriva adjudecatarilor, buna-credință a acestora din urmă nu este o condiție necesară a fi îndeplinită pentru a opera respingerea acțiunilor și păstrarea dreptului de proprietate de către adjudecatari.
4. Alte acțiuni în evicțiune (uzucapiune, simulație, rectificare carte funciară etc.)
Față de natura largă a conceptului de evicțiune, în practică, pot apărea și alte tipuri de acțiuni prin care adjudecatarul să fie tulburat în drept cu privire la imobilul dobândit (ex. acțiuni în uzucapiune, acțiuni în simulație, acțiuni în rectificare de carte funciară etc.).
În cazul acțiunilor în uzucapiune, instanțele le-au respins direct în considerarea dispozițiilor art. 860 din noul C. proc. civ., fără a mai antama condiția privind buna-credință a adjudecatarului:
„Tribunalul a considerat că atâta timp cât reclamanţii nu pot opune un drept opozabil adjudecatarului, acesta se bucură de efectele adjudecării. Corect se susţine că reclamanţii nu se pot prevala termenului de 3 ani prevăzut de alin. (2) al art. 860 C. proc. civ., înăuntrul căruia ar fi putut declanşa un demers judiciar similar, întrucât imobilul avea deja cartea funciară deschisă, nefiind în situaţia prevăzută de dispozițiile art. 829 alin. (2) NCPC – deschiderea cărţii funciare de către executorul judecătoresc. Pentru considerentele expuse, tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, ca neîntemeiată. A respins acţiunea în constatarea uzucapiunii ca neîntemeiată”[22].
Tot în același sens s-au pronunțat instanțele și în cazul acțiunilor în simulație îndreptate împotriva adjudecatarului:
„În concluzie, Tribunalul reţine că în materia urmăririi imobiliare, pentru imobilele înscrise în cartea funciară anterior începerii urmăririi, după definitivarea actului de adjudecare, orice acţiune cu efect de evicţiune împotriva adjudecatarului este definitiv stinsă, împrejurare în raport de care, constatarea caracterului simulat al contractului de vânzare – cumpărare din 1997 creează efecte şi obligaţii doar între cei doi intimaţi, fără a avea însă consecinţe asupra apelantei adjudecatar al imobilului”[23].
5. Justificarea protecției adjudecatarului
Din cele expuse în cadrul cap. precedente rezultă că poziția adjudecatarului unui imobil, în cursul unei executări silite, este mai avantajoasă față de poziția unui simplu dobânditor al bunului pe baza unui act juridic (ex. cumpărător, donatar etc.).
La baza acestei protecții sporite trebuie să existe o rațiune.
În opinia Curții Constituționale a României, protecția sporită are la bază o serie de argumente: (i) necesitatea prevenirii exercitării abuzive a dreptului de acces la o instanță, (ii) considerarea drepturilor adjudecatarului, (iii) legalitatea procedurii executării silite, (iv) protecția juridică a adjudecatarului, (v) principiul stabilității raporturilor juridice etc.:
„În ceea ce priveşte încălcarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la apărare, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept – subiectiv sau procesual – constituie o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă în detrimentul altor titulari de drepturi. Întrucât accesul liber la justiţie, ca, de altfel, oricare alt drept fundamental, consacrat ca atare de Constituţie, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credinţă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, Curtea consideră că stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nici o îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanţă cu exigenţele generale proprii unui stat de drept[24];
Cu alte cuvinte, în cadrul procedurii execuționale se pune problema legalității actelor procesuale de executare și nu problema bunei sau relei-credințe a participanților la o asemenea procedură[25];
Dispoziția legală criticată, prin instituirea termenului special de prescripție, contribuie la protecția juridică a adjudecatarului și la stabilitatea raporturilor juridice și nu împiedică cu nimic persoanele care pretind un drept asupra imobilului să-și valorifice respectivul drept în termenul prevăzut. O asemenea prevedere legală reprezintă în sine o limitare a accesului liber la justiție, limitare proporțională cu scopul urmărit de legiuitor, respectiv stabilitatea raporturilor juridice…[26]”.
În literatura de specialitate protecția sporită a adjudecatarului a fost fundamentată pe specificul procedurii prin care acesta devine proprietar, respectiv o procedură execuțională silită:
„Remarcăm că, în acest context, acţiunea în revendicare îşi schimbă natura juridică, devenind din imprescriptibilă, conform art. 563 alin. (2) C. civ., o acţiune prescriptibilă în termenul de 3 ani, în condiţiile art. 860 alin. (2) C. proc. civ. În acest sens a statuat şi secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie printr-o decizie22, arătând că: «Aplicaţiunea normei speciale, derogatorie de la regula de drept comun a imprescriptibilităţii extinctive, este generată de specificitatea obiectului cererii în justiţie (imobil adjudecat la licitaţie publică într-o procedură execuţională silită), iar nu de tipologia acţiunii petitorii»[27]”.
Și în opinia noastră situația avantajoasă a adjudecatarului față de un alt tip de dobânditor (ex. cumpărător, donatar etc.) se justifică prin raportare la specificul procedurii execuționale.
Procedura execuțională este o procedură care se desfășoară cu mijlocirea unor organe care fac parte atât din puterea executivă a statului (executorul judecătoresc), cât și din puterea judecătorească (instanța de executare), procedură reglementată în amănunt prin norme juridice imperative.
Întreaga procedură se desfășoară cu respectarea mai multor cerințe de publicitate și pe parcursul unui interval de timp suficient (cel puțin la nivel teoretic) pentru ca toți terții interesați să-și poată apăra drepturile și interesele proprii.
Mai mult, întreaga procedură poate fi verificată oricând, sub aspectul legalității, de către instanțele judecătorești și suporta eventuale modificări în vederea restabilirii legalității (ex. modificarea actelor execuționale, anularea actelor de executare silită etc.).
Or, față de toate aceste caracteristici și față de necesitatea protejării principiului securității raporturilor juridice se cuvine ca adjudecatarul să aibă o poziție juridică mai avantajoasă față de un alt subiect de drept care ar dobândi bunul pe calea unui simplu acord de voință cu proprietarul acestuia.
[10] Decizia civilă nr. 294/23.06.2020, pronunțată de Tribunalul Mehedinți (www.rolii.ro).
[11] Jud. Alexandra Constantinescu, jud. Slobozia, Garanția pentru evicțiune – implicații pe plan material și procesual – execuțional, material publicat în Revista Română de Executare silită nr. 1/30.04.2016.
[12] Sentința civilă nr. 3687/25.09.2019, pronunțată de Judecătoria Giurgiu (www.rolii.ro).
[13] Decizia civilă nr. 613/26.09.2018, pronunțată de Tribunalul Bacău (www.rolii.ro).
[14] Dobrev Dumitru, Acțiunea în revendicare imobiliară și acțiunile confesorii în noul Cod civil, material publicat în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 12/31.12.2014.
[15] Prof. univ. dr. V. Stoica, Dreptul material la acțiune în materia drepturilor reale principale, material publicat în Revista Română de Drept Privat nr. 4/31.12.2018.
[16] Sentința civilă nr. 655/08.02.2021, pronunțată de Judecătoria Oradea (www.rolii.ro).
[17] Decizia civilă nr. 783/11.10.2021, pronunțată de Tribunalul Bihor (www.rolii.ro).
[18] Sentința civilă nr. 1687/18.12.2020, pronunțată de Tribunalul București (www.rolii.ro).
[19] Sentința civilă nr. 9876/01.11.2018, pronunțată de Judecătoria Brașov (www.rolii.ro).
[20] Decizia civilă nr. 651/17.06.2020, pronunțată de Tribunalul Argeș (www.rolii.ro).
[21] Decizia civilă nr. 912/28.11.2019, pronunțată de Tribunalul Harghita (www.rolii.ro).
[22] Sentința civilă nr. x/06.08.2020, pronunțată de Tribunalul București (www.rolii.ro).
[23] Decizia civilă nr. 456/08.06.2021, pronunțată de Tribunalul Arad (www.rolii.ro).
[24] Decizia nr. 56/17.02.2004, pronunțată de Curtea Constituțională a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 215/11.03.2004.
[25] Decizia nr. 388/27.05.2015, pronunțată de Curtea Constituțională a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 530/16.07.2015.
[26] Decizia nr. 417/16.06.2016, pronunțată de Curtea Constituțională a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 828/19.10.2016.
[27] Jud. Alexandra Constantinescu, Judecătoria Slobozia, Garanția pentru evicțiune – implicații pe plan material și procesual – execuțional, material publicat în Revista Română de Executare Silită nr. 1/30.04.2016.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.