Acțiunea în stabilirea filiației față de tatăl din afara căsătoriei

1. Considerații introductive privind filiația copilului față de tatăl din afara căsătoriei. Recunoașterea copilului

Filiația față de tatăl din afara căsătoriei se stabilește prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească, după caz, stabilește textul art. 408 alin. 3 C. civ.

Înainte a analiza acțiunea în stabilirea filiației față de tatăl din afara căsătoriei, se impun a fi făcute anumite precizări legate de stabilirea paternității copilului prin recunoașterea acestuia de către tatăl său. Recunoașterea copilului reprezintă actul juridic civil unilateral prin care o persoană declară despre un copil că acesta îi aparține. Stabilirea paternității copilului din afara căsătoriei prin recunoașterea acestuia este reglementată în cuprinsul art. 415 alin. 2 C. civ. Astfel, potrivit textului legal indicat, copilul conceput și născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de către tatăl său. În primul rând trebuie lămurit care categorii de copii pot beneficia de textul art. 415 alin. 2 C. civ. Astfel, este inadmisibil ca un copil din căsătorie să fie recunoscut de către alt bărbat. Copilul din căsătorie beneficiază de aplicarea prezumției de paternitate. Dacă însă este tăgăduită paternitatea copilului din căsătorie și acesta devine copil din afara căsătoriei, el va putea fi recunoscut de tatăl său. Așa cum s-a susținut în doctrină[1], recunoașterea unui copil din căsătorie este făcută sub condiția suspensivă a admiterii acțiunii în tăgăduirea paternității.

Textul art. 415 alin. 2 C. civ. se referă la următoarele categorii de copii:

– copilul conceput. Recunoașterea copilului conceput dar nenăscut a suscitat discuții în doctrină. În final s-a admis că un copil conceput poate fi recunoscut cu singura condiție ca la naștere să aibă situația de copil din afara căsătoriei[2].

– copilul născut.

– copilul decedat. Potrivit art. 415 alin. 3 C. civ., după moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai dacă a lăsat descendenți firești.

– copilul recunoscut. Potrivit art. 418 lit. a) C. civ., recunoașterea este lovită de nulitate absolută dacă a fost recunoscut un copil a cărui filiație, stabilită potrivit legii, nu a fost înlăturată. Cu toate acestea, dacă filiația anterioară a fost înlăturată prin hotărâre judecătorească, recunoașterea este valabilă. Putem concluziona așadar că sunt posibile mai multe recunoașteri succesive ale unui copil însă a doua recunoaștere va produce efecte doar dacă prima recunoaștere este înlăturată printr-o acțiune care o contestă sau printr-o acțiune prin care se constată nulitatea relativă sau absolută a primei recunoașteri.

În ceea ce privește forma recunoașterii copilului, este de precizat că potrivit art. 416 alin. 1 C. civ., recunoașterea poate fi făcută prin declarație la serviciul de stare civilă, prin înscris autentic sau prin testament.

2. Acțiunea în stabilirea filiației față de tatăl din afara căsătoriei

Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei reprezintă acțiunea copilului ori a moștenitorilor acestuia, introdusă împotriva tată­lui din afara căsătoriei, când acesta nu a recunoscut copilul astfel conceput și născut[3]. Potrivit art. 424 C. civ., dacă tatăl din afara căsătoriei nu îl recunoaște pe copil, paternitatea acestuia se poate stabili prin hotărâre judecătorească.

Potrivit art. 425 C. civ., acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei aparține copilului și se pornește în numele lui de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul lui legal. Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată și de moștenitorii copilului, în condițiile legii. Acțiunea în stabilirea paternității poate fi pornită și împotriva moștenitorilor pretinsului tată.

Așadar, calitatea procesuală activă este recunoscută copilului (cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. 1 C. civ.), moștenitorilor copilului care pot porni o astfel de acțiune dar o pot și continua (art. 425 alin. 2 C. civ.). Nu în ultimul rând acțiunea poate fi promovată și de procuror, în temeiul art. 92 alin. 1 C. pr. civ. Acțiunea poate fi formulată atât de copilul minor, cât și de cel major. Astfel, potrivit art. 413 C. civ., dispozițiile prezentului capitol referitoare la copil sunt aplicabile și persoanei majore a cărei filiație este cercetată[4]. Se admite că și persoana adoptată poate promova o acțiune în stabilirea paternității întrucât există întotdeauna interes pentru stabilirea paternității firești[5].

Acțiunea va fi formulată împotriva persoanei despre care se susține că ar fi tatăl copilului, ea putând fi promovată în cazul decesului pretinsului tată împotriva moștenitorilor acestuia, potrivit art. 425 alin. 3 C. civ.

În privința probelor este de menționat că pot fi utilizate orice mijloace de probă, sens în care pot fi utilizate înscrisurile, mărturisirea pretinsului tată, martori, prezumții, expertiză de specialitate. Ca aspect de noutate, legea instituie o prezumție legală relativă, astfel potrivit art. 426 alin. 1 C. civ., paternitatea se prezumă dacă se dovedește că pretinsul tată a conviețuit cu mama copilului în perioada timpului legal al concepțiunii. Prezumția este înlăturată dacă pretinsul tată dovedește că este exclus ca el să îl fi conceput pe copil, potrivit art. 426 alin. 2 C. civ.

În ceea ce privește conținutul noțiunii de conviețuire, în doctrină[6] se menționează că nu este vorba doar de faptul coabitării, a traiului în comun a mamei cu pretinsul tată dar și despre ipoteza în care relația dintre cei doi avea caracter de continuitate și stabilitate chiar dacă cei doi locuiau separat.

Menționăm că prezumția reglementată de art. 426 C. civ. este incidentă doar în ipoteza stabilirii paternității copilului din afara căsătoriei, în timp ce prezumția de paternitate reglementată de art. 414 C. civ. operează în ipoteza copilului din căsătorie.

În ceea ce privește imposibilitatea ca pretinsul tată să îl fi conceput pe copil, această imposibilitate trebuie să fie absolută. Aceasta poate fi dovedită cu orice mijloc de probă (astfel, se poate dovedi cu orice mijloc de probă că pretinsul tată și mama copilului nu au conviețuit ori au conviețuit în afara timpului legal de concepție a copilului; de asemenea, se poate dovedi cu mijloace de probă științifice imposibilitatea absolută de procreare a pretinsului tată)[7].

În ceea ce privește mărturisirea pretinsului tată, în literatura juridică[8] se apreciază că aceasta reprezintă cea mai puternică probă și că această mărturisire făcută în fața instanței reprezintă în esență o mărturisire făcută în formă autentică. Apreciem, asemenea autoarei menționate[9] că în acest caz instanța va lua act de recunoașterea pârâtului și va dispune închiderea dosarului. Consecința acestei soluții va fi că această recunoaștere va putea fi contestată ca orice altă recunoaștere făcută sub forma unui înscris autentic, aplicându-se regimul juridic al recunoașterii și nu regimul juridic al hotărârii judecătorești pronunțate în materia stării civile.

Potrivit art. 427 alin. 1 C. civ., dreptul la acțiunea în stabilirea paternității nu se prescrie în timpul vieții copilului. Așadar, în ipoteza în care acțiunea este promovată de către mamă, în numele copilului, ori de către reprezentantul legal al acestuia, atât timp cât copilul este în viață, dreptul la acțiune este imprescriptibil. Însă în ipoteza în care acțiunea este introdusă de moștenitorii copilului, copilul decedând fără a fi introdus acțiunea, termenul de prescripție extinctivă este de un an de la data decesului copilului, așa cum reiese din textul art. 427 alin. 2 C. civ. care face trimitere la art. 423 alin. 5[10] C. civ.

Printre efectele admiterii acțiunii în stabilirea paternității[11], amintim că urmare a admiterii acțiunii, copilul devine, cu efect retroactiv, copil din afara căsătoriei cu filiația stabilită față de ambii părinți. De asemenea, în temeiul art. 450 alin. 2 sau 3 C. civ., ar putea avea loc modificarea numelui de familie al copilului, în sensul că acesta poate lua numele de familie al tatălui ori numele de familie reunite ale părinților (sau poate rămâne cu numele de familie al mamei). Nu în ultimul rând, admiterea acțiunii mai produce efecte cu privire la exercitarea autorității părintești, la obligația de întreținere, la locuința copilului, la moștenirea legală etc.

Nu trebuie pierdut din vedere faptul că potrivit art. 428 C. civ., mama copilului poate cere pretinsului tată să îi plătească jumătate din:

a) cheltuielile nașterii și ale lehuziei;

b) cheltuielile făcute cu întreținerea ei în timpul sarcinii și în perioada de lehuzie.

Mama poate solicita aceste despăgubiri chiar și atunci când copilul s-a născut mort sau a murit înainte de pronunțarea hotărârii privind stabilirea paternității.

Dreptul la acțiune al mamei se prescrie în termen de 3 ani de la nașterea copilului.

Mama nu poate cere aceste despăgubiri dacă nu a formulat și acțiune pentru stabilirea paternității.

În afara cheltuielilor prevăzute la alin. (1), mama și moștenitorii ei au dreptul la despăgubiri pentru orice alte prejudicii, potrivit dreptului comun.

În lipsa unei reglementări a termenului de formulare a acțiunii în despăgubiri de către moștenitorii mamei decedate anterior introducerii acțiunii, moștenitorii pot promova acțiunea în termenul de prescripție stabilit pentru mamă, de 3 ani de la data nașterii copilului[12].

3. Concluzii

Filiația copilului față de tatăl din afara căsătoriei poate fi stabilită prin recunoaștere sau în ipoteza în care tatăl refuză acest lucru, prin intermediul hotărârii judecătorești. Astfel, copilul din afara căsătoriei are la îndemână o acțiune în justiție având ca obiect stabilirea paternității prin care urmărește să dovedească că pârâtul este tatăl său. În prezentul studiu am punctat particularitățile acestei acțiuni, pornind de la precizări cu privire la calitatea procesuală activă și pasivă, probele ce pot fi administrate în cadrul unui astfel de litigiu, inclusiv prezumția filiației față de pretinsul tată, prescripția dreptului la acțiune și în final indicând efectele admiterii acțiunii în stabilirea paternității.


[1] M. Avram, Drept civil. Familia, ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 405.

[2] A. Bacaci, V.C. Dumitrache, C.C. Hageanu, Dreptul familiei, ed.7, Ed. C.H. Beck, București, 2012, p. 210-211.

[3] G. Boroi, I. Nicolae în lucrarea în G. Boroi, C.A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, Fișe de drept civil, ed. a 4-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2019, p. 949.

[4] Se referă la dispozițiile privind stabilirea filiației.

[5] M. Avram, Drept civil. Familia, ed. a 2-a revizuită și adăugită Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 405.

[6] E. Florian, Dreptul familiei, ed. 4, Ed. C.H. Beck, București, 2011, p. 218.

[7] G. Boroi, I. Nicolae în lucrarea în G. Boroi, C.A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, Fișe de drept civil, ed. a 4-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2019, p.949.

[8] M. Avram, Drept civil. Familia, ed. a 2-a revizuită și adăugită Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 408-409, Emese Florian, Marieta Avram (coordonatori) ș.a, Dreptul familiei. Fișe de drept civil, Ed. Universul Juridic, București, 2018, p. 180.

[9] M. Avram, Drept civil. Familia, ed. a 2-a revizuită și adăugită Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 408-409.

[10] Art. 423. Regimul juridic al acțiunii în stabilirea maternității. (1) Dreptul la acțiunea în stabilirea filiației față de mamă aparține copilului și se pornește, în numele acestuia, de către reprezentantul său legal.

(2) Acțiunea poate să fie pornită sau, după caz, continuată și de moștenitorii copilului, în condițiile legii.

(3) Acțiunea poate fi introdusă și împotriva moștenitorilor pretinsei mame.

(4) Dreptul la acțiune este imprescriptibil.

(5) Dacă însă copilul a decedat înainte de a introduce acțiunea, moștenitorii săi pot să o introducă în termen de un an de la data decesului.

[11] G. Boroi, I. Nicolae în lucrarea în G. Boroi, C.A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, Fișe de drept civil, ed. a 4-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2019, p. 950.

[12] G. Boroi, I. Nicolae în lucrarea în G. Boroi, C.A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, Fișe de drept civil, ed. a 4-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2019, p. 950.

DOWNLOAD FULL ARTICLE
Acțiunea în stabilirea filiației față de tatăl din afara căsătoriei was last modified: ianuarie 20th, 2020 by Ioana Nicolae

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista