Acordarea cetățeniei în unele țări europene. Incursiune în legislația incidentă în materie de cetățenie în Bulgaria, Ungaria, Ucraina, Serbia și Republica Moldova

Introducere

Prevederile legislației referitoare la dobândirea și/sau pierderea statutului de cetățean în țările din sud-estul Europei sunt oarecum similare, ele ținând cont de elemente definitorii precum naturalizare, ius sangunis etc.

Prezentul articol continuă seria cercetărilor în domeniu ale autorului și se constituie într-o analiză comparativă a textelor de lege incidente în materie de cetățenie în România și în țările vecine (Republica Moldova, Ucraina, Ungaria, Serbia și Bulgaria). În elaborarea materialului de față s-au avut în vedere, pe de o parte, actele normative referitoare la procedura de acordare și retragere a cetățeniei în țările menționate, iar pe de altă parte, studiile anterioare, în care au fost surprinse aspecte ale procedurilor specifice în Rusia, Republica Moldova și România.

Spațiile alocate analizelor referitoare la legislația și procedurile de acordare și pierdere a cetățeniei diferă, ele fiind corespunzătoare informațiilor identificate. De aceea, structura lucrării conține o analiză mai bine conturată a prevederilor legale în materie de cetățenie din Republica Bulgaria, un punct în care sunt prezentate procedurile privind naturalizarea în Ungaria și în Serbia, precum și o parte în care sunt analizate succint elementele fundamentale ale legilor privitoare la cetățenie în Republica Moldova și în Ucraina.

Dobândirea cetățeniei bulgare

Accederea la statutul de cetățean bulgar parcurge pași similari cu procesele de obținere a cetățeniei în România și în celelalte state din Europa de Est și de Sud-Est. Pe lângă naturalizare (dobândirea de către un străin a cetățeniei statului în care locuiește)^[1], legislația din Bulgaria propune și alte modalități de obținere a cetățeniei. Între acestea: dobândirea cetățeniei pe baza originii bulgare^[2]. În vederea finalizării cu succes a procedurii, trebuie parcurse cu rigurozitate două etape distincte: stabilirea originii bulgare și dobândirea cetățeniei. Pentru stabilirea originii bulgare, petentul trebuie să depună la Agenția de Stat pentru Bulgarii din Străinătate o serie de documente care să certifice faptul că este fost cetățean sau descendent al unui fost cetățean al Republicii Bulgare, după cum urmează: actul de naștere al petentului, o copie a unui document de identitate, un document care atestă originea bulgărească a ascendentului aplicantului (tată, mamă, bunic, bunică etc.) și declarația privind conștiința națională bulgară^[3].

După ce persoana interesată a obținut documentul care atestă originea sa bulgărească, urmează cea de a doua etapă, a depunerii unui set de documente la Ministerul Justiției de la Sofia. Setul de documente trebuie să conțină copia actului de naștere sau duplicatul certificatului de naștere eliberat de autoritatea competentă bulgară sau străină, cazierul judiciar, în care să fie precizat faptul că emiterea acestuia a fost făcută cu scopul îndeplinirii procedurilor circumscrise obținerii cetățeniei bulgare, un document emis de către Parchet, prin care să se arate că împotriva solicitantului cetățeniei nu a fost deschisă nicio procedură penală, o adeverință medicală, din care să reiasă că aplicantul nu suferă de boli cu transmitere sexuală sau de cele prevăzute de articolele 61, alineatul 1, și 146, alineatul 1, punctele 1 și 2 din Legea Sănătății din Republica Bulgară, declarația conformă modelului prevăzut de Anexa 4 a Ordonanței 1, un document care să certifice, în cazul în care se impune, schimbarea numelor, o fotografie recentă de tip pașaport, Curriculum vitae, copia actului de identitate sau a oricărui act care să ateste identitatea și domiciliul petentului, precum și documentul referitor la originea bulgărească, emis de Agenția de Stat pentru Bulgarii din Străinătate^[4]. Documentele de stare civilă emise în alte limbi trebuie traduse în limba bulgară și apostilate în conformitate cu prevederile Convenției de la Haga, în condiții similare celor existente în legislația românească.

Legea cetățeniei bulgare, cu completările și modificările ulterioare, în vigoare din 20 februarie 1999, „stabilește termenii și condițiile pentru dobândirea, pierderea sau restabilirea cetățeniei bulgare”(art.1)^[5]. Un capitol distinct a legii este cel care reglementează dobândirea cetățeniei bulgare prin naturalizare^[6]. Articolul 12 din lege conține condițiile pe care un străin trebuie să le îndeplinească în vederea naturalizării. Astfel, poate dobândi cetățenia bulgară persoana care, la momentul depunerii cererii, este adult, are permis de ședere permanent sau de lungă durată în Bulgaria emis cu cel puțin cinci ani înainte, are un venit care îi permite să se întrețină singur, nu a fost condamnat de instanțele bulgare și nu se află sub incidența niciunei proceduri penale, vorbește fluent limba bulgară și „a fost eliberat de cetățenia sa anterioară sau va fi eliberat de aceasta la momentul dobândirii cetățeniei bulgare” [art. 12, alin. (1), p.6.]^[7]. Excepție de la condiția scutirii^[8] de cetățenia anterioară fac, potrivit articolului 12, alineatul 2, soții cetățenilor bulgari, cetățenii unui stat membru al UE, cei ai Confederației Elvețiene, cei ai unui stat parte la Acordul privind Spațiul Economic European și cetățenii țărilor cu care Bulgaria a încheiat tratate ce conțin prevederi de reciprocitate procedurală în materie de cetățenie^[9].

Termenul de cinci ani prevăzut la articolul 12 se reduce la trei în cazul în care aplicantul s-a născut în Bulgaria, permisul de ședere pe termen lung sau permanentă a fost obținut anterior majoratului, petentul a fost căsătorit timp de trei ani și continuă să fie căsătorit legal cu un cetățean bulgar. De asemenea, se reduce termenul pentru apatrizi, refugiați și azilanți, cărora li s-a acordat oficial statutul specific fiecărei categorii^[10].

Revocarea naturalizării are loc în condiții similare cu procedura retragerii cetățeniei române, excepție făcând prevederea conținută în articolul 22, alineatul 2, conform căreia actul revocării este admisibil până la expirarea termenului de zece ani de la dobândirea cetățeniei bulgare^[11].

Aspecte relevante ale legislației privind cetățenia în Serbia și în Ungaria

În statele vecine României Serbia și Ungaria, legislația incidentă în materie de cetățenie este asemănătoare, evidențiindu-se unele diferențe în ceea ce privește termenele de ședere pe teritoriile țărilor menționate sau cele de îndeplinire a procedurilor. O constantă a relațiilor interstatale dintre București, Belgrad și București este redată de existența unor puternice comunități minoritare (maghiari în România și în Serbia, români în Serbia), care sunt beneficiarele normelor de recunoaștere/restabilire a cetățeniei.

Țară non-UE, continuatoare de iure a fostei Iugoslavii, Serbia are o legislație specifică, destul de permisivă, în materie de cetățenie. Statutul de cetățean poate fi dobândit de orice persoană care respectă următoarele criterii: reședință legală neîntreruptă, permis de ședere permanentă, mijloace suficiente pentru asigurarea unui trai decent și renunțarea la cetățenia anterioară^[12]. Excepție de la îndeplinirea acestor criterii fac personalitățile politice, culturale sau științifice care au prestat servicii în interesul unic al Serbiei^[13]. Procedura privind naturalizarea durează, în medie, între 18 și 24 de luni de la data depunerii cererii de către petent^[14].

Ungaria are și ea proceduri legale ce permit acordarea cetățeniei. O simplificare a acestor proceduri a fost realizată în 2010. Noua lege a cetățeniei maghiare a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2011 și îi vizează pe ungurii din afara granițelor^[15]. Legea din 2010 este un instrument util pentru cei peste 3,5 milioane de etnici maghiari din lume, dintre care aproape 1,3 milioane din România^[16], ușurându-le accesul la statutul de cetățean maghiar.

Procedura prevăzută de legea maghiară este similară cu prevederile articolelor 10 și 11 din Legea cetățeniei române^[17], care statuează condițiile pentru redobândirea statutului de cetățean. Cei care aplică pentru cetățenia maghiară trebuie să demonstreze, prin acte de stare civilă, că cel puțin un ascendent pe linie directă s-a născut pe teritoriul vechiului regat. Alte condiții impuse de autoritățile de la Budapesta pentru cei care vor să devină cetățeni maghiari sunt cele legate de cunoașterea limbii și de autenticitate a documentelor. Astfel, solicitantul trebuie să prezinte autorităților competente certificatele de naștere și de căsătorie, în original și copie tradusă, o biografie familială scrisă de mână și să fie capabil să susțină o conversație în limba maghiară, pentru a demonstra că și-a păstrat identitatea etnică^[18].

Republica Moldova și Ucraina – proceduri specifice privind dobândirea cetățeniei

Dacă în cazul Ungariei și al Serbiei elementul comun este impresionanta comunitate maghiară rezidentă, în cazul Ucrainei și al Republicii Moldova elementul de legătură cu România este comunitatea istorică românească, trăitoare pe vechi teritorii ce au aparținut statului român interbelic.

Obținerea cetățeniei Republicii Moldova se face în condițiile stabilite de Legea cetățeniei nr. 1024 din 2000, cu completările și modificările ulterioare^[19]. Actul emis de Parlamentul de la Chișinău operează cu o serie de termeni precum copil, naturalizare, pluralitate de cetățenii, urmaș, domiciliu legal și obișnuit^[20], stabilind cadrul juridic al raporturilor legate de cetățenia Republicii Moldova (art. 3). Principiile fundamentale care au stat la baza elaborării, adoptării și intrării în vigoare a legii privind cetățenia Republicii Moldova sunt consecvente tratatelor și normelor internaționale la care Chișinăul este parte. Astfel, dreptul fiecărei persoane la o cetățenie, nediscriminarea, evitarea apatridiei, inadmisibilitatea privării arbitrare a persoanei de cetățenia ei și de dreptul de a-și schimba cetățenia și neproducerea de efecte, prin schimbarea cetățeniei unuia dintre soți, asupra celuilalt soț sau asupra copilului, dacă nu există o cerere scrisă în acest sens, sunt valori imuabile pe care s-a fundamentat legea moldovenească a cetățeniei^[21].

Cetățenia Republicii Moldova se poate pierde în condiții similare cetățeniei române: renunțare și retragere. Totodată, pot pierde cetățenia persoanele care cad sub incidența tratatelor internaționale^[22]. Retragerea cetățeniei moldovenești se face prin decret prezidențial, dacă persoana a dobândit statutul de cetățean în mod fraudulos, s-a înrolat benevol într-o armată străină sau a săvârșit fapte grave prin care se aduc prejudicii esențiale statului^[23].

Spre deosebire de Republica Moldova și România, state care permit pluralitatea de cetățenii, Ucraina se alătură Bulgariei și Serbiei, ale căror legi incidente în materie de cetățenie prevăd obținerea statutului de cetățean doar dacă aplicantul renunță la cetățenia anterioară. Condițiile de acordare a cetățeniei ucrainene sunt asemănătoare cu prevederile legislative din majoritatea statelor. Printr-un proiect de lege depus în Rada Supremă de la Kiev, 281 de parlamentari ucraineni au propus modificarea și completarea legii cetățeniei cu o nouă condiție pentru solicitanți, și anume aceea să aibă abilitățile necesare pentru a comunica în limba ucraineană. Potrivit noii legi, cei care vor să devină cetățeni ucraineni trebuie să dea un examen scris, prin care le vor fi evaluate cunoștințele de limbă, istorie și constituționale^[24].

Concluzii

Prin analiza de față, elaborată în continuarea efortului depus în cunoașterea și aprofundarea conceptului de cetățenie și ale procedurilor specifice proceselor de dobândire și pierdere a cetățeniei, autorul și-a propus să ofere un instrument de lucru util atât aplicanților și reprezentanților legali, cât și persoanelor chemate să elaboreze și să aplice normele legislative incidente, cu scopul de a simplifica procedurile și de a a asigura, în măsura permisivității, cadrul conceptual menit să genereze predictibilitate și să ofere, mai ales în contextul geopolitic și geostrategic actual, mecanismele necesare păstrării securității regionale.

Rezultatele prezentei lucrări nu sunt decât punctul de pornire către alte direcții de cercetare, capabile să ofere soluții la noile provocări din lumea postglobală: migrația, mutațiile de pe piața muncii, apatridia, situația refugiaților, traficul de persoane, terorismul. Se impune, în mod predilect, o analiză asupra modului în care statele din Europa de Sud-Est ce fac obiectul acestui studiu au transpus în practică prevederi ale regulamentelor organismelor suprastatale și ale tratatelor internaționale.

Bibliografie

A. Legi și documente oficiale

1. Legea cetățeniei bulgare/ trad., ediție electronică;
2. Legea cetățeniei române, ediție electronică;
3. Legea nr. 1024 privind cetățenia Republicii Moldova, ediție electronică;
4. Recensământul populației și locuințelor 2011, Institutul Național de Statistică, București, iunie 2013, ediție electronică.

B. Resurse online

1. http://informatii-a-z.blogspot.com;
2. https://bucpress.eu
3. https://dexonline.ro;
4. https://insse.ro
5. https://lex.bg;
6. https://migration.bg
7. https://www.damalion.com;
8. https://www.legis.md.