Verificarea corespondenței la locul de muncă de către angajator, violare a vieții private a persoanei

De ce am ales acest subiect

De cele mai multe ori, omul este nevoit să își răspundă la anumite nevoi și să ia atitudine și anumite măsuri pentru a putea să și le satisfacă. Statul este cel care se află în imediata apropiere a cetățeanului, gata să îi ofere toate resursele materiale, sociale, educaționale pe care acesta le solicită sau nu cu scopul de a conviețui cu ceilalți într-un stat de drept și democratic. Faptul că societatea este mult mai numeroasă și s-a modernizat, prin descoperirea și redescoperirea unor noi tehnici în diferite domenii de specializare, ne arată că începutul secolului în care trăim este pe drumul cel bun, acela al reinventării.

Alegerea acestei teme este dată tocmai de acest drum constant al modernizării la care sunt supuse toate statele lumii, inclusiv România (chiar dacă dezvoltarea acesteia se realizează într-un ritm nu tocmai alert), și care ne face să ne gândim pe mai departe, la ce am putea să devenim pe viitor. Tehnologizarea a început odată cu apariția telefoanelor, calculatoarelor și a diferitelor gadget-uri, dar aspectul cel mai important al acesteia va fi întotdeauna apariția Internetului. Apariția Internetului reprezintă începutul erei modernizării și posibilitatea ca întreaga omenire să poată comunica într-un mod mult mai facil decât o făceau în mod obișnuit (înainte, dar și acum, oamenii comunicau prin scrisori, telegrame, bilete care nu făceau decât să mărească semnificativ distanța de predare/primire către destinatar). Astfel, oamenii de știință și practicienii au reușit să descopere mai multe canale de comunicare la distanță cu ajutorul Internetului, dintre care putem aminti: Messenger-ul, aplicația Facebook, Instagram, Twitter, Zoom, Google Meet, Whatsapp etc.

Motivul pentru care am ales această temă este dat de implicațiile care vor rezulta din apariția acestor noi metode și canale de comunicare și la care vom observa că vor avea efecte negative asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, mai ales din perspectiva locului de muncă al angajatului/angajatorului. Bineînțeles că, în zilele noastre corespondența se poate realiza de cele mai multe ori prin mediul online, ținând cont și de contextul actual al pandemiei de coronavirus, care ne-a învățat să dispunem și să ne folosim la maxim de toate mijloacele de comunicare pe care le avem la dispoziție. Această corespondență este una destul de importantă la locul de muncă și trebuie realizată prin intermediul e-mail-ului de serviciu sau a adreselor de Gmail ale companiilor, structurilor sau instituțiilor unde își desfășoară activitatea persoana în cauză, mai ales în momentul actual, când trebuie redusă substanțial perioada de întâlnire fizică, dintre una sau mai multe persoane, în aceeași încăpere, birou, companie etc. cu scopul de a fi redus numărul de infectări cu virusul SARS-CoV-2 în rândul cetățenilor de orice vârstă.

Menționăm că multor angajați din diferite domenii de activitate li se pune la dispoziție de către conducerea companiei, instituției din care face parte toate resursele necesare pentru a-și îndeplini sarcinile din fișa postului într-un mod alert și sigur, dintre care adresa de e-mail de serviciu este printre primele care este creată de către angajator pentru a putea să fie furnizată salariatului în cauză.

Pot exista situații în care angajatorul are suspiciuni serioase despre comiterea unor ilegalități sau a transmiterii unor informații de pe e-mailul de serviciu pe cel personal al angajatului, motiv pentru care recurge la verificarea corespondenței acestuia pentru a-și întări convingerile cu privire la ce a cercetat.

În demersul nostru de cercetare, după mai multă documentare și o evaluare temeinică a informațiilor din mediul public, dar și a propriei noastre convingeri, am ajuns la următoarele două posibile ipoteze, cum ar fi:

1. Verificarea corespondenței de către angajator nu va putea să fie verificată niciodată de către angajator fără acordul expres al salariatului, altfel va fi acuzat de violare a vieții private a persoanei în cauză;

2. Corespondența angajatului poate să fie verificată ori de câte ori angajatorul consideră că există vreun motiv temeinic pentru aceasta.

Tipuri de corespondență

Pentru înțelegerea cât mai clară de către cititori a cuvântului și a tipurilor de corespondență, considerăm că este necesar a se face o distincție scurtă a acestora, după cum urmează: există corespondență oficială și una de tip privată. Corespondența în sine reprezintă facilitarea comunicării între două sau chiar mai multe persoane[1]. Corespondența privată poate să fie adresată familiei, persoanei iubite sau prietenilor, însă cea oficială se adresează exclusiv instituțiilor sau autorităților competente. Cea din urmă se regăsește în lucrarea de față și aceasta poate să fie realizată fie printr-o telegramă, e-mail, carte poștală, scrisoare sau un sms de pe telefonul locului de muncă unde angajatul își desfășoară activitatea. Spre exemplu, telegrama este o comunicare scurtă la distanță și care se realizează într-un mod rapid cu ajutorul unui telefon sau telegraf[2].

Ceea ce ne interesează în mod deosebit este corespondența efectuată prin intermediul adresei de e-mail, care constă într-o poștă electronică și este una dintre cele mai moderne modalități de a coresponda cu ceilalți. Formularul este în limba engleză și acesta prezintă mai mult rubrici, dintre care putem să amintim: cel care se referă la adresa destinatarului, apare adresa celui care a transmis e-mailul, subiectul pentru care s-a transmis acesta, dar care nu reprezintă o rubrică obligatorie, se poate transmite mai multor destinatari în același timp care să fie vizibil sau nu pentru ceilalți și cel mai important este faptul că se pot atașa documente de dimensiuni mai mari care în mod normal pe telefon sau alte aplicații nu ar putea să meargă[3]. Este de menționat că, potrivit noilor reglementări ale Uniunii Europene, datele furnizate de aceste adrese de e-mail, fie că acestea sunt cele personale sau cele de serviciu sunt protejate ori de câte ori este nevoie de colectarea acestora în diferite situații apărute. Aceste norme se aplică acelor companii private sau publice, organizații și altele atât a celor care fac parte din UE, cât și a celor care nu fac parte din UE și care oferă bunuri sau servicii în interiorul spațiului european, ori de câte ori acestea solicită sau nu reutilizarea datelor cu caracter personal[4].

Cadrul juridic al problemei

Una dintre cele mai prezente legi pe care se bazează identificarea problemei la care facem referire în această lucrare științifică este Noul Cod Civil. Pornind de la alin. (2) al art. 71 din C. Civ., face referiri la faptul că „nici o persoană nu poate să fie supusă vreunei nedreptăți în corespondența acesteia, în viața sa intimă, de familie sau cea personală, domiciliu sau chiar reședință fără a avea parte de consimțământul acesteia și a limitelor art. 75”[5]. Mai mult, utilizarea în orice mod a corespondenței, a unor documente personale, manuscrise, indiferent de ce conțin acestea este stric interzisă. Continuarea acestui articol este oferită de limitele la care se referă art. 75 din C. Civ. prin care nu constituie o încălcare a acelor drepturi și libertăți ale cetățenilor a căror atingere sunt permise de lege sau de pacte internaționale, convenții la care România este parte și care au legătură cu drepturile omului[6].

Astfel, putem observa că legiuitorul nu este destul de clar în Codul Civil, nereușind să specifice cu precizie situațiile în care persoana îi va încălca corespondența, implicit viața privată, categoriile de persoane care ar putea să săvârșească acest lucru, sancțiunile aplicate, dar și la ce tip de corespondență ne putem referi.

De asemenea, Legea fundamentală a țării, Constituția României, ne conferă, prin art. 26, siguranța că autoritățile publice, implicit și persoanele din jurul nostru, fie că sunt ele fizice sau juridice, vor respecta și ocroti viața intimă, familială și privată a persoanei vizate[7]. Constituția României este cea mai importantă lege a țării, care face menționări și la secretul corespondenței prin faptul că toate mijloacele legale de comunicare sunt considerate a fi inviolabile[8]. Dacă acestea sunt inviolabile, înseamnă că indiferent de categoria în care se încadrează persoana respectivă, așa cum este și situația, din lucrarea de față, a angajatorului, se vor aplica aceleași prevederi legale, fără a lăsa loc de interpretări.

Considerăm că pentru a completa cadrul legislativ într-unul cât mai aproape de tema cercetată, e obligatoriu să trecem în revistă și convențiile și poate pactele la care România face parte și în a căror componență se regăsesc cele interesate: cele care privesc corespondența și cea a încălcării dreptului la o viață privată. Dintre documentele cele mai întâlnite și cu o rezonanță deosebită atât pe plan internațional, cât și național, ar fi următoarele:

Declarația Universală a Drepturilor Omului

Un alt document pe care nu putem să nu îl menționăm este și DUDO, care reprezintă încorporarea majorității drepturilor și libertăților fundamentale ale oamenilor, inclusiv cel care privește corespondența, ceea ce ne și interesează pentru definitivarea lucrării științifice. Articolul ne sugerează, încă o dată, despre prezența unor imixtiuni arbitrare sau atingeri care ar putea să includă viața personală a unei persoane, a familiei acesteia, a domiciliului, onoarei și chiar a corespondenței, imixtiuni la care nimeni nu ar trebui să fie supus[9]. Încă o dată, termenul de corespondență apare și în acest document de talie mondială pentru drepturile omului și care ne conferă o plajă mai largă pentru a înțelege cât mai bine importanța secretului propriei corespondențe a unei persoane și care, în cazul încălcării acesteia poate conduce implicit la încălcarea intimității, respectiv a vieții private.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului

Opinăm că este absolut necesar să facem referiri și la această Convenție, care cuprinde întregul spațiu european, Convenție în al cărei cuprins este și dreptul la respectarea vieții private și de familie. Articolul 8 prevede termenul de corespondență, de respectare a vieții private, a domiciliului persoanei, fiind niște drepturi recunoscute de legiuitor și care trebuie respectate de orice autoritate, instituție etc. Excepțiile care ar putea să îngrădească aceste drepturi în exercitarea lor, ar fi situațiile de securitate națională care nu suportă amânare, de apărare a ordinii publice sau a săvârșirii unor infracțiuni de natură penală, de protecție a sănătății statului și a cetățenilor din interiorul acestuia, de siguranță publică, dar și de respectarea unor drepturi și libertăți ale altor persoane[10].

Aspectele interesante la acest articol rezidă din excepțiile care privesc respectarea corespondenței și a vieții private, ci anume atunci când este săvârșită o faptă penală sau când este necesară apărarea sănătății statului și a întregii societăți. Aceste puncte vor face parte integrantă din lucrarea de față prin infracțiunile care ar putea să fie efectuate la locul de muncă prin folosirea într-un mod ilegal sau nu a adresei de e-mail de serviciu în concordanță cu cea personală și care țin și de contextul epidemiologic actual al pandemiei de coronavirus, tradus prin atingerea pe care ar putea să o aducă asupra securității, respectiv sănătății vreunei persoane.

De-a lungul timpului au existat mai multe formulări/plângeri ale cetățenilor la CEDO cu privire la protecția corespondenței electronice, plângeri care au avut rezultat pozitiv sau negativ, în funcție de particularitățile fiecărei situații în parte. O noutate, care a rezultat în urma hotărârilor de la CEDO, ar fi faptul că pe lângă corespondența scrisă, Convenția ocrotește și pe aceea care se efectuează prin intermediul mijloacelor de transmitere la distanță, respectiv corespondența electronică[11]. Angajatul trebuie să se bucure în același timp atât de protecția corespondenței scrie, cât și a corespondenței electronice de la locul de muncă de unde își desfășoară activitatea. Vom aduce în discuție mai multe hotărâri ale CEDO atât din afara țării noastre cât și unele care au avut loc la nivel național, constând în interceptările telefonice ale angajaților care s-au efectuat în mod abuziv sau a neînștiințării angajatului cu privire la întinderea și natura supravegherii corespondenței electronice de la locul de muncă, dar și a verificării corespondenței fără vreun motiv întemeiat a șefului vreunei companii/instituții fără a avea consimțământul persoanei în cauză[12].


DOWNLOAD FULL ARTICLE

[1] CORESPONDÉNȚĂ, corespondențe, s. f. I. 1. Schimb (regulat) de scrisori între două sau mai multe persoane. ♦ Totalitatea scrisorilor schimbate între două persoane. ♦ Conținutul unei scrisori. 2. Relatare a faptelor petrecute într-o localitate, făcută de corespondentul unui ziar, al unei reviste, al unui post de radio, de televiziune etc. II. 1. Raport, legătură între lucruri, fenomene, organe, părți ale unui întreg care se potrivesc între ele; concordanță, armonie. 2. (Lingv.) Raport constant existent între două unități lingvistice, DEX Online. Accesată la data de 5.01.2021 și disponibilă la: https://dexonline.ro/definitie/corespondenta.

[2]  Corespondența privată și oficială – site Colegiu.info. Accesată la data de 5.01.2021 și disponibilă la adresa: https://www.colegiu.info/corespondenta-privata-si-oficiala.

[3]  Ibidem.

[4]  Protecția datelor și a vieții private în mediul on-line – site Your Europe. Accesată la data de 5.01.2021 și disponibilă la adresa: https://europa.eu/youreurope/citizens/consumers/internet-telecoms/data-protection-online-privacy/index_ro.htm.

[5]  CARTEA I: Despre persoane – Dispozițiile tranzitorii și de punere în aplicare a cărții I sunt cuprinse în art. 13-19 din Legea nr. 71/2011 -TITLUL II: Persoana fizică -CAPITOLUL II: Respectul datorat ființei umane și drepturilor ei inerente – SECȚIUNEA 3: Respectul vieții private și al demnității persoanei umane – Art. 71: Dreptul la viața privată din NCC. Site Wolters Kluwer România, autor Alexandra Caras, 23 Ianuarie, 2019. Accesată la data de 5.01.2021 și disponibilă la adresa: https://wolterskluwer.ro/art-71-dreptul-la-viata-privata/.

[6]  Art. 75 Noul Cod civil Limite. Respectul vieții private și al demnității persoanei umane. Respectul datorat ființei umane și drepturilor ei inerente. Accesată la data de 5.01.2021 și disponibilă la adresa: https://legeaz.net/noul-cod-civil/art-75-limite-respectul-vietii-private-si-al-demnitatii-persoanei-umane-respectul-datorat-fiintei-umane-si-drepturilor-ei-inerente.

[7]  Art. 26 din Constituția României – Viața intimă, familială și privată. Accesată la data de 5.01.2021 și disponibilă la adresa: https://www.constitutiaromaniei.ro/art-26-viata-intima-familiala-si-privata/.

[8]  Art. 28 din Constituția României – Secretul corespondenței. Accesată la data de 5.01.2021 și disponibilă la adresa: https://www.constitutiaromaniei.ro/art-28-secretul-corespondentei/.

[9] Art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Accesată la data de 6.01.2021 și disponibilă la adresa: https://www.ohchr.org/en/udhr/documents/udhr_translations/rum.pdf.

[10]  Art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Accesată la data de 6.01.2021 și disponibilă la adresa: https://www.echr.coe.int/documents/convention_ron.pdf.

[11]  Cum apără CEDO protecția corespondenței electronice – site Legal, Privacy and Tech Blog. Autor Cocirlau Andrei. Accesată la data de 6.01.2021 și disponibilă la adresa: https://legalup.ro/protectia-corespondentei-electronice/.

[12]  Ibidem.

Verificarea corespondenței la locul de muncă de către angajator, violare a vieții private a persoanei was last modified: februarie 25th, 2021 by Ileana-Denisa Știrbulescu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Despre autor:

Ileana-Denisa Știrbulescu

Ileana-Denisa Știrbulescu

Este Ofițer specialist I, la compartimentul: Serviciul analiză, dezvoltare, testare, instruire și cooperare, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne – Centrul Național SIS (CNSIS), precum și student doctorand la Universitatea Titu Maiorescu.