Unele observații succinte relative la Proiectul de LEGE privind revizuirea Constituției României

Preliminarii

Deși, pare că, în prezent, tema și proiectul având ca obiect revizuirea Constituției nu mai este pe agenda politică a acestei legislaturi, textul finalizat de Comisia parlamentară special constituită este afișat pe pagina din 15.03.2016 a site-ului Senatului, alături de propunerile legislative pentru consultare publică și de proiectele de acte legislative europene, aflate sub controlul subsidiarității Senatului României.

Consultând, în aceeași zi, site-ul Guvernului, am găsit afișate „Programul legislativ al Guvernului României în anul 2016” și „Lista priorităților legislative ale Guvernului pentru prima sesiune ordinară din anul 2016, documente în care nu există inserat în proiectul legii privind revizuirea Constituției[1].

În același timp, atrage atenția dialogul politic foarte sumar față de acest subiect major al României în circumstanțele interne și externe noi, îndeosebi în raport de calitatea de stat membru al UE, precum și afirmația seacă a Președintelui României, făcută, într-o convorbire recentă cu presa, în sensul că tema revizuirii Constituției va fi un obiectiv necesar și realizabil după alegerile parlamentare din noiembrie 2016, adică, probabil, în 2017.

Chiar și în aceste circumstanțe subiective, de ordin politic, nu se poate omite că Proiectul legii de revizuire a fost finalizat de Comisia parlamentară, după o perioada de consultări cu autoritățile politice, asociațiile profesionale, ONG-urile, cu specialiști în dezbateri proprii.

Dacă, totuși, în 2017 se va relua procedura dezbaterii proiectului cu societatea, cu autoritățile publice și cu profesioniști nu este inutil sau inoportun un examen succint actual asupra calității textului afișat pe site-ul Senatului României[2].

*

De la început, atragem atenția că aceste succinte observații au ca obiect, atât elemente de tehnică legislativă, pentru nivelul cel mai înalt de reglementare – Constituția României -, cât și de fond, privind corelația și sistematizarea textelor, corelarea cu dreptul UE și cu jurisprudența CEDO și a CJUE.

Am optat pentru trecerea în revistă a textelor în ordinea lor din Proiectul de lege, cu observații și sugestii la fiecare text, relevând că proiectul nu „atinge” structura – osatura actualei Constituții: denumirea titlurilor și a capitolelor, precum și a principalelor elemente de conținut, ordinea sistematică a lor, principiile fundamentale constituționale, definirea autorităților și instituțiilor publice, precum și cele două texte de maximă protecție constituțională – art. 53 („Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți”) și art. 152 („Limitele revizuirii”).

Lectura proiectului ne relevă însă că actuala redactare nu oferă soluțiile cu claritate, predictibilitate și precizie, în acord cu jurisprudența CEDO și a Curții Constituționale, pentru a se elimina, în mod efectiv, conflictele de competențe pozitive și/sau negative dintre autoritățile publice, pentru a fi expresivă și ușor accesibilă calitatea și natura juridică a fiecărei autorități, ș.a.

Din păcate, nu s-au corelat sub aspect terminologic și, mai ales, pe fond, dispozițiile, de maximă importanță, privind „puterile statului” [art. 1 alin. (4)] și cele relative la „Autoritățile publice” (Titlul III) care îl includ și pe Președintele României, fără însă a i se defini locul și natură juridică a funcției, adică apartenență sa la puterea executivă.

Pe de altă parte, sunt frecvente expresii ori termeni inadecvați, sau chiar eronați, în vădit dezacord cu semnificația juridică pentru acest nivel de reglementare, dar și cu definițiile date acestora în DEX.

  1. I. Discuții și observații pe fiecare text din Proiectul de lege:
  2. 1. La art. 1 se introduce alin. (1¹), iar la art. 2 se introduce alin. (2¹), după care se revine la art. 1 alin. (4), având ca obiect expresia „cooperarea loială” și teza a II-a relativă la reprezentarea fiecăreia din cele 3 puteri: „Puterea legislativă este reprezentată de Parlament, puterea executivă este reprezentată de Guvern și de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, iar puterea judecătorească este reprezentată de ÎCCJ și de celelalte instanțe judecătorești”.

Pe de-o parte, cum s-a arătat, textul reglementează puterile statului în cadrul principiilor separației, echilibrului, cooperării, iar pe de altă parte, în Titlul III intitulat „Autoritățile publice” [text absent din art. 1 al. (4)] sunt incluse:

Cap. I – („Parlamentul”), Cap. II („Președintele României”), Cap. III („Guvernul”), Cap. V („Administrația Publică”), Secțiunea 1 („Administrația publică centrală de specialitate”), Secțiunea a 2-a „Administrația publică locală”, iar în Cap. IV „Autoritatea judecătorească” (și nu „puterea judecătorească”, în acord cu art. 1 alin. (4), pentru a cuprinde și Ministerul Public (Secțiunea a 2-a).

Se observă că noul text din art. 1 alin. (4) nu-l include pe Președinte în puterea executivă, deși, prin prerogativele sale, are această configurație constituțională, în România fiind o putere executivă bicefală.

Faptul că în noul text din art. 80 alin. (1) s-a adăugat expresia „este șef al statului”, organizat potrivit principiilor separației, echilibrului și cooperării loiale a puterilor legislativă, executivă și judecătorească, în cadrul democrației constituționale nu este de natură să-l sustragă din emisferă puterii executive, așa cum rezultă din textele următoare (art. 81-101).

Neincluderea Președintelui în niciuna din cele trei puteri și atribuirea calității de șef al statului îl situează deasupra puterilor statului, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept și într-o democrație constituțională.

Considerăm, deci, că textul art. 1 alin. (4) teza a II-a răspunde, mai adecvat, cerințelor exprimate, în următoarea redactare: „Puterea legislativă este reprezentată de Parlament, puterea executivă este reprezentată de Președintele României, Guvern și de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, iar puterea judecătorească este reprezentată de Înaltă Curte de Casație și Justiție și de celelalte instanțe judecătorești”.

  1. 2. Art. 3 alin. (3) teza I din proiect prevede că: „Teritoriul este organizat sub aspect (?) administrativ în comune, orașe, județe și regiuni”.

În acest text lipsește mențiunea „teritoriul României” (al cui teritoriu…), iar termenul „aspect” nu este expresiv și adecvat înțelesului real al obiectului și scopului reglementării.

Conform DEX 1998, pag. 65, cuvântul „aspect” înseamnă: „fel de a se prezenta al unei ființe sau al unui lucru, înfățișare; de exemplu, sub aspectul, din punctul de vedere etc., sub raportul, categoria gramaticală caracteristică anumitor limbi care arată stadiul de realizare a acțiunii exprimate”.

Considerăm că următoarea redactare este acceptabilă: „Teritoriul țării este organizat administrativ, în comune, orașe, județe și regiuni”.

  1. 3. Art. 7 – Textul pare oarecum inadecvat, în special, în primul alineat: „Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor țării indiferent de denumirea sub care sunt cunoscuți”.

Textul se referă la „românii” din afara frontierelor țării, și nu la „cetățenii români”, dar, în mod direct la români ca persoane fizice, care nu sunt purtătoare de „denumire”, conform legii stării civile, ci de nume și prenume.

  1. 4. Art. 12 alin. (5) – text nou – apare incomplet și ușor de interpretat exclusiv, fără a se raporta la simbolurile statului român, astfel că este mai clar și expresiv în această formulare: „Minoritățile naționale își pot folosi în mod liber, în spațiu public și privat, propriile simboluri care reprezintă identitatea lot etnică, culturală, lingvistică și religioasă, alături de cele ale statului român”.
  1. 5. Art. 23 alin. (8) teza I – textul este lipsit de acuratețe juridică, de concretețe efectivă și claritate, lăsând interpretului posibilitatea de abuz în raport și de limitările din art. 53.

Termenul „celui”, în loc de „persoană” este inadecvat, iar expresiile „de îndată” și „în cel mai scurt timp” sunt generice, fără parametri de concretețe și limitări necesare impuse de art. 53.

În opinia noastră, textul din art. 23 alin. (8) teza I este acceptabil în următoarea redactare: „Persoanei conduse administrativ, reținute sau arestate i se aduc la cunoștință, în limba pe care o înțelege, motivele măsurilor preventive, precum și învinuirea, în cel mult 12 ore de la luarea acestora”.

Textul, astfel formulat, este previzibil și exprimă natura excepțională a măsurilor preventive și garanțiile persoanei în procesul penal, statornicite în jurisprudența CEDO și a CCR, prin Carta Drepturilor fundamentale a UE și Directiva (UE) 2016/343 din 9.03.2016 privind consolidarea prezumției de nevinovăție și a dreptului la un proces echitabil.

  1. 6. Art. 23 alin. (14) – text nou – bine primit, dar incomplet, pentru a fi și efectiv.

În următoarea formulare credem că textul este mai clar, predictibil și eficace:

„Mijloacele de probă obținute ilegal, în orice fază a procesului penal, sunt nule și nu pot fi administrate”.

  1. 7. Art. 24 alin. (2) – termenul „înlesnirile” nu este adecvat; poate ar fi mai clară și completă expresia „ ….. de timpul și condițiile necesare și utile pentru pregătirea apărării”.
  1. 8. Art. 24 alin. (3) – text nou – poate fi o sursă pentru discriminare și abuz, încurajând încălcarea, în faza de urmărire penală, obligației acuzării de a administra probe și în apărare.

Propunem următoarea redactare:

„În tot cursul procesului penal este garantat principiul egalității (de șanse?!) între acuzare și apărare”, eliminându-se termenul „arme”.

  1. 9. Art. 26 alin. (1) – considerăm că următoarea redactare este mai cuprinzătoare, clară și efectivă: „Statul, prin toate autoritățile și instituțiile publice garantează și respectă dreptul la viață …”.

– alin. (3) – „Autoritățile și instituțiile publice au obligația de a lua masuri …” și

– alin. (4) – „respectarea acestor drepturi fundamentale (și nu norme (?!) este sub controlul justiției”, expresia „controlul autorității autonome” fiind generică și fără caracter concret și efectiv”.

  1. 10. Art. 28 alin. (4) – text nou și lipsit de claritate, predictibilitate, conținând termeni vagi și nedefiniți, care lasă loc de a transforma, în fapt, în mod arbitrar, „urgența deosebită” în „ceva normal” și creează premisele abuzului.

Propunem formularea următoare:

„În caz de urgență și numai în interesul siguranței naționale, pentru protecția vieții persoanei, luarea unor măsuri contra terorismului, a traficului de persoane și de droguri ….”.

  1. 11. Art. 30 alin. (4) – textul acordă o protecție absolută pentru mass-media, ceea ce constituie o discriminare în raport cu celelalte drepturi fundamentale, cum ar fi, dreptul la viață, la demnitate ș.a., contra art. 1, 2 și 14 din Convenția Drepturilor Omului.

Apreciem că redactarea următoare textul este viabil: „Niciun mijloc de comunicare nu poate fi suspendat, interzis, decât în cazuri excepționale, condițiile cu respectarea restricțiilor, limitărilor instituite prin art. 53”.

  • 7 – Expresia „interzise de lege” cuprinde termenul „lege” inutil, interdicția desfășurării este de ordin instituțional.
  1. 12. Art. 31 alin. (2) – expresii nedefinite, generice, neclare: „Treburile publice?!” „probleme (?!) de interes personal”.
  1. 13. Art. 32 alin. (8) – „Autonomia universitară, capacitatea ……” poate fi ameliorat locul cuvântului „implica”, fiind corect „consta în“.
  1. 14. Art. 40 alin. (2) – conține o prohibitivă, fără sancțiune, fiind necesar se „ ….. fi dizolvate condițiile legii”.
  1. 15. Art. 64 alin. (1) – textul pare neclar și inexpresiv: repetarea „orice” de trei ori și expresia „cu respectarea principiului separației puterilor în stat” fiind edificatoare în sensul confuziei care se poate crea.

Adică CSM, DIICOT, DNA, ÎCCJ, judecătorii, procurorii, conducătorii instituțiilor din Autoritatea judecătorească au această obligație și intră în adjectivatul „orice” ? (DEX 1998, pag. 729).

16. Art. 80 alin. (1) – expresia „șef al statului” atribuită președintelui României este de natură a induce ideea că România este o republică prezidențială, deși textul art. 1 alin. (2) din Constituție prevede clar că forma de guvernământ este republica”, și nu „republica prezidențială”.


[1] Site-ul www.drp.guv.ro

[2] Opiniile din acest articol sunt exprimate și în numele membrilor Asociației „Themis-Casatia” a foștilor judecători ai ÎCCJ (care numără în prezent 159 de membri).

DOWNLOAD FULL ARTICLE

Unele observații succinte relative la Proiectul de LEGE privind revizuirea Constituției României was last modified: iulie 6th, 2016 by Marin Voicu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Despre autor:

Marin Voicu

Marin Voicu

Este doctor în drept, avocat în cadrul cabinetului individual de avocat „Marin Voicu", având experiență în drept civil, drept comercial și drept comercial internațional, drept maritim și dreptul comunitar al UE.
A mai scris: