Unele observaţii cu privire la conţinutul incrimănărilor şi limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal în cadrul incriminărilor care fac parte din sfera unităţii legale de infracţiune
Cristinel Hrițcu - septembrie 1, 2015În altă ordine de idei, constatăm şi o anumită necorelare cu noile dispoziţii ce incriminează infracţiunile de ultraj şi ultraj judiciar cu normele procesual penale, în ceea ce priveşte competenţa materială. Astfel, conform art. 36 Cod pr. pen., tribunalul judecă în primă instanţă lit. b) „Infracţiunile săvârşite cu intenţie depăşită care au avut ca urmare moartea unei persoane” iar la lit. a) nu sunt enumerate infracţiunile de ultraj şi ultraj judiciar. Astfel, infracţiunile complexe de ultraj şi ultraj judiciar, care au în componenţă infracţiunile absorbite de omor şi omor calificat – sunt în competenţa în prima instanţă a judecătoriei, deşi infracţiunile de omor şi omor calificat – conform art. 36 alin. (1) lit. a) C.P.P. sunt în competenţa materială a tribunalului. Necorelarea dispoziţiilor de drept penal substanţial şi procedural rezultă şi din prevederile art. 242 din Legea de punere în aplicare a noului Cod penal (Legea nr. 187/2002), conform căruia în aplicarea dispoziţiilor art. 189 alin. (1) lit. e) NCP prin infracţiune de omor comisă anterior se înţelege orice faptă de ucidere a unei persoane, săvârşită cu intenţie directă sau indirectă, cu excepţia infracţiunilor prevăzute în art. 190 NCP („Uciderea la cererea victimei”) şi art. 200 NCP („Uciderea sau vătămarea nou-născutului”), observându-se că acest text de lege nu exclude infracţiunile de ultraj şi ultraj judiciar. Astfel textul de lege are în vedere infracţiunile de omor, omor calificat, ultraj şi ultraj judiciar, în forma în care absoarbe omorul, deşi din punct de vedere al competenţei materiale aceste infracţiuni nu sunt judecate pe fond de aceeaşi instanţă de judecată, întrucât ultrajul şi ultrajul judiciar – chiar în forma în care acestea absorb infracţiunile de omor şi omor calificat – sunt în competenţa materială a judecătoriei.
Ca atare, considerăm oportună modificarea normelor de competenţă materială, prin includerea infracţiunilor de ultraj şi ultraj judiciar în competenţa de primă instanţă a tribunalului.
3. Aceleaşi discuţii referitoare la imposibilitatea aplicării pedepsei sporite cu o treime, comportă şi infracţiunea complexă de „răzbunarea pentru ajutorul dat justiţiei” prevăzută în art. 274 NCP, în situaţia în care infracţiunea absorbită este infracţiunea de omor calificat (art. 189 NCP) sau infracţiunea de violenţe în familie (art. 199 NCP raportat la art. 188 şi 189 NCP). În aceste situaţii, limita maximă a pedepsei ar depăşi 30 de ani de închisoare însă aceasta este limitată de prevederile art. 60 NCP
4. Anumite discuţii comportă şi infracţiunea complexă de cercetare abuzivă prevăzută în art. 280 NCP. Noul Cod penal a restrâns categoria subiecţilor pasivi ai infracţiunii la calităţile de suspect sau persoană judecată, care ar putea fi inculpatul, persoana care formulează contestaţia în anulare sau revizuirea, condamnatul care solicită redeschiderea procesului penal, ceilalţi subiecţi procesuali (martorul, expertul, interpretul, ori persoana vătămată, partea civilă ori persoana responsabilă civilmente nu pot fi subiecţi pasivi ai acestei infracţiuni). Ca atare, se observă o limitare a sferei persoanelor care pot avea calitatea de subiect pasiv la infracţiunea de cercetare abuzivă. În doctrină[11] s-a susţinut că sfera subiectului pasiv al infracţiunii de cercetare abuzivă ar trebui extinsă la părţi, subiecţi procesuali principali sau la alţi subiecţi procesuali, dintre cei la care se referă art. 32, art. 33 şi art. 34 C. pr. pen. (partea civilă, persoana vătămată, martorul, expertul, interpretul, organele speciale de constatare). Se susţine această concepţie pentru următoarele considerente: interesul ce se protejează este unul larg, referitor la activitatea de înfăptuire a justiţiei care nu ar trebui să fie „alterată” chiar de cei chemaţi să guverneze respectarea legalităţii. Subiectul activ poate comite aceleaşi acţiuni de ameninţare, violenţă sau întrebuinţare de promisiuni faţă de mai multe persoane, acestea putând fi în egală măsură suspectul, inculpatul, persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente, martorul, expertul, interpretul, adică persoana ce poate da declaraţii într-o cauză penală.[12]
Ca atare, prin această incriminare, nu se protejează în principal suspectul sau persoana judecată ci activitatea de înfăptuire a justiţiei, astfel încât considerăm că este mult mai periculoasă comiterea uneia dintre acţiunile incriminate faţă de un martor (care are obligaţia de a da declaraţii conforme cu realitatea) decât comiterea aceloraşi acţiuni faţă de un suspect, care se poate prevala de dreptul la tăcere.
Această limitare a sferei subiecţilor pasivi impusă de legiuitor a creat în practică o altă inconsecvenţă în ceea ce priveşte aplicarea pedepselor. De pildă, în ipoteza în care fapta este îndreptată împotriva altei persoane decât suspectul ori persoana judecată (de pildă parte vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente, martor, expert, interpret), fapta concretă va putea întruni elementele constitutive ale infracţiunii de influenţarea declaraţiilor prevăzută în art. 272 NCP (dacă sunt îndeplinite şi celelalte cerinţe esenţiale ale elementului material), aceasta fiind sancţionată cu o pedeapsă între 1 şi 5 ani închisoare. Cu privire la acest aspect, în doctrină[13] s-a arătat că, în situaţia în care s-ar săvârşi de către un organ de cercetare penală, procuror sau judecător una dintre acţiunile incriminate în art. 280 alin. (1) NCP, faţă de un martor sau o altă persoană, sancţionarea acestui agent public cu o pedeapsă prevăzută între aceleaşi limite ca pentru un particular, nu este de natură să asigure o justă represiune. Acest fapt rezultă din limitele speciale ale pedepselor pentru cele două infracţiuni: influenţarea declaraţiilor are limite speciale cuprinse între 1 şi 5 ani în timp ce cercetarea abuzivă se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
În altă ordine de idei, acest fapt duce la sancţionarea cu pedepse diferite (fiind incidente incriminări diferite) a subiecţilor activi ai infracţiunilor, în funcţie de calitatea subiectului pasiv (suspect ori inculpat în cazul infracţiunii de cercetare abuzivă şi a celorlalţi subiecţi procesuali principali – persoană vătămată ori părţi – partea civilă, partea responsabilă civilmente – în cazul infracţiunii de influenţare a declaraţiilor). Ori, aceste categorii de subiecţi trebuie să beneficieze de aceeaşi protecţie juridică, prin incriminarea infracţiunilor.
Ca atare, considerăm necesară includerea în sfera subiecţilor pasivi ai infracţiunii de cercetare abuzivă şi a celorlalte persoane chemate în faţa organului judiciar pentru a da declaraţii respectiv persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente, martorul, expertul, interpretul.
Acest argument poate fi susţinut şi prin referiri la dreptul comparat.
Astfel, art. 343 C.P. german – cercetarea abuzivă în vederea obţinerii unei declaraţii, constă în fapta funcţionarului public care participă la o procedură penală, o procedură pentru pronunţarea unei hotărâri de reţinere, o procedură de amendare contravenţională sau o procedură disciplinară sau o procedură condusă de un judecător de carieră sau onorific şi care cauzează unei alte persoane o vătămare corporală, face uz de forţă faţă de această persoană, o ameninţă cu folosirea forţei ori o constrânge psihic cu scopul de a o constrânge să declare, să susţină sau să omită să declare ceva în timpul procedurii respective (1-10 ani). În cazurile cu consecinţe mai puţin grave, se aplică pedeapsa cu închisoarea între 6 luni şi 5 ani.
5. Cu privire la infracţiunea complexă de influenţarea declaraţiilor, prevăzută în art. 272 NCP, prin introducerea acestei noi incriminări (conform expunerii de motive), legiuitorul a urmărit întărirea garantării accesului liber la justiţie prin protejarea oricărei persoane de a se adresa justiţiei şi de a da declaraţiile ori de a înfăţişa probele pe care le consideră necesare în raport de interesele sale şi independent de orice formă de presiune exercitată din partea vreunui terţ, fie asupra sa fie asupra membrilor de familie.[14]
Cu privire la această incriminare, unele discuţii comportă reunirea în conţinutul obiectiv al aceleiaşi infracţiuni a celor două acţiuni, respectiv încercarea de a determina sau determinarea unei persoane.
Referitor la această echivalenţă din punct de vedere juridic şi sancţionator, în doctrină[15] s-a arătat că prin această incriminare se amestecă două situaţii diferite şi care prezintă principial, gravităţi deosebite, anume tentativa de determinare –care înseamnă o încercare rămasă fără rezultat decurgând din expresia „încercarea de a determina” şi fapta consumată de „determinarea unei persoane”, care este o instigare la infracţiune, instigare care a produs rezultatul aşteptat. De asemenea, s-a apreciat că „legea noastră penală nu a sancţionat niciodată toate faptele de influenţare a declarațiilor, ci doar fapta de a încerca prin corupere sau constrângere să se determine o persoană să dea declaraţii mincinoase. Acelaşi autor susţine că nici practica judiciară şi nici doctrina nu a sugerat să se dea o amploare acestei infracţiuni ori infracţiunii de mărturie mincinoasă. Ca atare, legiuitorul a echivalat din punct de vedere juridic şi sancţionator două situaţii diferite, respectiv o instigare cu rezultat negativ sau o tentativă de instigare (încercarea de a determina) şi o instigare [de pildă instigarea unei persoane să dea declaraţii mincinoase, constituie o instigare la mărturie mincinoasă prevăzută în art. 272 NCP („Influenţarea declaraţiilor”) şi nu constituie o formă de participaţie].
[11] M. Oprea, Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2015, p. 241.
[12] Ibidem, p. 242.
[13] Ibidem, p. 242.
[14] Expunere de motive, op. cit., p. 50.
[15] G. Antoniu, Observaţii cu privire la anteproiectul unui al doilea nou Cod penal, în Revista de Drept Penal nr. 1/2008, p. 22.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.