Unele observaţii cu privire la conţinutul incrimănărilor şi limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal în cadrul incriminărilor care fac parte din sfera unităţii legale de infracţiune
Cristinel Hrițcu - septembrie 1, 2015“Certain remarks regarding the content of indictments and the limits of punishment set forth in the Criminal Code as regards the indictments falling within the scope of the legal crime unit”
In this study, the author examines the content of the incriminations and the limits of punishment set forth in the Criminal Code.
The structure and the content of the study reveal the comments upon the basic principles of criminal law, upon the special limits of punishments, upon certain crimes provided for by the Romanian, German, Spanish, Italian and French Criminal Code, considering, in the light of the above, the doctrine developed by some important names in the field of the domestic and international law (Jose Luis de la Cuesta, G. Antoniu, Gh. Diaconescu, C. Duvac, A. Voicu, K. Guiu, M. Oprea).
As a conclusion, the author makes brief considerations regarding the mismatch of the special limits of punishments depending on the hierarchy of the protected social values.
Keywords: limits of punishment; criminal law principles; crimes; Romanian Criminal Code; German Criminal Code; Spanish Criminal Code; Italian Criminal Code; French Criminal Code; social values; indictments; legal crime unit.
Îmbunătăţirea tehnică a noii legislaţii penale constituie unul dintre scopurile urmărite de legiuitorul penal în adoptarea noii codificări penale, iar codificarea în general are ca scop de a crea raţionalitate producţiei legislative, promulgării şi punerii în aplicare a normelor penale. Nu în ultimul rând, normele penale sunt rezultatul politicilor penale adoptate de statul român, iar acestea ar trebui să aibă ca finalitate consolidarea democraţiei şi a principiilor constituţionale. Politicile penale adoptate de fiecare stat au ca premisă cunoaşterea fenomenului infracţional – date care sunt furnizate de diferite ştiinţe între care un loc important îl are criminologia – după care, analizându-le, trebuie să se propună diferite măsuri materializate în norme penale care să servească mai bine la prevenirea criminalităţii şi să combată actele infracţionale la un nivel raţional şi suportabil.
În cadrul principiilor de bază de drept penal, un loc important îl ocupă principiul necesităţii, acest principiu selectând şi definind valorile protejate şi stabilind nivelul de agresivitate ce justifică intervenţia penală, iar pedepsele stabilite nu trebuie să fie disproporţionate şi trebuie să reflecte caracterul „de ultima ratio” al dreptului penal.
Însă legiuitorul trebuia să aibă în vedere ca limitele speciale ale pedepselor să fie fixate raţional, să existe o conexiune raţională între limitele pedepselor prevăzute în situaţii faptice asemănătoare şi o anumită ierarhie a pedepselor în situaţia în care legea penală protejează acelaşi obiect juridic, însă acestea se comit cu o poziţie subiectivă diferită.
De pildă, limitele speciale ale incriminării complexe de genocid, prevăzută în art. 438 NCP, au făcut obiectul criticii încă dinaintea intrării în vigoare a noilor dispoziţii penale, în doctrină[1] subliniindu-se că pedeapsa prevăzută pentru această infracţiune provoacă încă o mare surpriză pentru cineva care citeşte noile prevederi, deoarece pedeapsa închisorii de 25 de ani nu este o pedeapsă mică, însă comparaţia pare a fi dezechilibrată cu termenul prevăzut pentru omor sau omorul anumitor persoane protejate special (până la 30 de ani).
Este oare legiuitorul noului Cod penal consecvent în ceea ce priveşte stabilirea raţională a limitelor speciale ale pedepselor?
Astfel, infracţiunea complexă de genocid comisă în modalităţile normative de ucidere de membri ai grupului/sau vătămarea integrităţii fizice şi mintale a unor membri ai grupului prevăzută în art. 438 alin. (1) lit. a) şi b) NCP se pedepseşte cu pedeapsa alternativă a detenţiunii pe viaţă ori închisoarea de la 15 la 25 de ani în timp ce omorul calificat prevăzut în art. 189 NCP se sancţionează cu aceleaşi pedepse alternative şi cu aceleaşi limite. Aşa cum s-a mai precizat, pedeapsa cuprinsă între 15 şi 25 ani nu este o pedeapsă mică însă aceasta pare dezechilibrată dacă o raportăm la limitele speciale ale pedepsei pentru infracţiunea de omor calificat.
Aceeaşi remarcă în privinţa limitelor speciale ale pedepselor o facem şi în cazul incriminării complexe de „infracţiuni contra umanităţii”, prevăzută în art. 439 NCP, ori infracţiunii complexe de „infracţiuni de război contra persoanelor” prevăzută în art. 440 NCP. Deşi aceste incriminări prezintă în mod obiectiv un grad de pericol social mai ridicat decât incriminarea de omor calificat, legiuitorul a stabilit pentru acestea aceleaşi limite speciale ale pedepselor cu infracţiunea de omor calificat.
În altă ordine de idei, aceste infracţiuni care fac parte din Titlul XII al noului Cod penal – intitulat „Infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de război”, sunt sancţionate cu aceleaşi pedepse alternative şi în aceleaşi limite cu incriminările complexe de „atentat care pune în pericol securitatea naţională”, prevăzută în art. 401 NCP şi „atentatul contra colectivităţii” prevăzut în art. 402 NCP. Este de reflectat dacă aceste pedepse alternative şi limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 15 şi 25 de ani închisoare sunt raţional stabilite şi dacă de lege ferenda acestea nu ar trebui modificate, deoarece în aceste limite de pedeapsă fixate de legiuitor se include sancţionarea faptei de atentat, indiferent, dacă infracţiunea absorbită a fost consumată ori a rămas în formă tentată ori acestea constituie o vătămare corporală ori un omor.
Ca atare, în ipoteza acestor incriminări, pedepsele alternative apar ca decisive, deşi gradul de pericol social al infracţiunii absorbite se reflectă în mod diferenţiat şi nu corespunde cu gradul de pericol social al infracţiunii complexe.
1. Anumite discuţii în ceea ce priveşte modul de stabilire a pedepselor comportă şi infracţiunea complexă de „actele de diversiune” prevăzută în art. 403 NCP şi sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, raportată la infracţiunea absorbită de distrugere care, chiar în formă agravată, se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi [art. 254 alin. (1) NCP]. Şi în această ipoteză limitele de pedeapsă ale infracţiunii complexe de „actele de diversiune” sunt excesive întrucât prin această incriminare sunt ocrotite în principal relaţiile referitoare la siguranţa statului şi în subsidiar relaţiile sociale cu caracter patrimonial. Or, din punct de vedere al ierarhiei valorilor sociale protejate în noul Cod penal, relaţiile sociale referitoare la securitatea statului sunt reglementate cu câteva trepte mai jos decât infracţiunile contra patrimoniului.
2. Anumite inconsecvenţe le întâlnim şi în cazul infracţiunilor complexe de ultraj prevăzute în art. 257 NCP şi ultraj judiciar prevăzută în art. 279 NCP. Astfel, în cazul formei de bază şi formei asimilate a ultrajului judiciar [art. 279 alin. (1), (2) şi (3) NCP] sancţiunea constă în pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate. În cazul în care această infracţiune complexă absoarbe infracţiunea de omor calificat (pedepsită cu pedeapsa alternativă a detenţiunii de viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi), constatăm că majorarea cu încă jumătate a pedepsei închisorii cuprinse între 15 şi 25 ani ar conduce către limite cuprinse între 22,5 ani şi 37,5 ani închisoare, pedepse care nu se pot aplica în acest cuantum deoarece conform prevederilor art. 60 NCP, limita generală maximă a pedepsei închisorii este de 30 ani.
Aceleaşi discuţii suscită şi infracţiunea de „violenţe în familie” prevăzută în art. 199 NCP. raportat la art. 189 NCP (omorul calificat), ca infracţiune absorbită în infracţiunea complexă de ultraj judiciar. În această ipoteză, maximul special al infracţiunii de omor calificat (25 de ani) se majorează cu o pătrime (15 ani – 31,3 ani), iar aceste limite se majorează cu încă jumătate, stabilindu-se în mod ipotetic un maxim special ce depăşeşte 40 ani închisoare, maxim ce este limitat de prevederile art. 60 NCP.
Ca atare, s-ar putea ajunge, ca în abstract, în situaţia în care infracţiunea absorbită de infracţiunea complexă de ultraj judiciar este infracţiunea de omor calificat ori infracţiunea de violenţe în familie [art. 199 NCP raportat la art. 188 sau 189 NCP], dispoziţiile referitoare la majorarea limitelor speciale ale pedepselor cu încă jumătate să nu poată fi aplicabile. Astfel, în aceste ipoteze, legiuitorul ar fi trebuit să stabilească o normă specială de sancţionare, precum este cea stipulată în art. 39 alin.(2) NCP – referitoare la pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni (când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depăşi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puţin una dintre infracţiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă). În asemenea situaţii, legiuitorul ar fi trebuit să prevadă reguli speciale de sancţionare care să fie efectiv aplicate, astfel încât toate sporurile de pedeapsă să poată fi efectiv valorificate, una dintre soluţii fiind aceea ca în asemenea situaţii speciale maximul general al pedepsei să fie de până la 40 de ani închisoare. O asemenea sugestie a fost făcută de profesorul Jose Luis de la Cuesta[2] – preşedintele Asociaţiei Internaţionale de Drept Penal, directorul Institutului Basc de Criminologie din cadrul Universităţii din Ţara Bascilor „San Sebastian” exemplificându-se cu Codul penal spaniol în care durata limită superioară a pedepsei cu închisoarea a fost stabilită la 40 de ani de reforma din anul 2003, în cazul concursului anumitor infracţiuni foarte grave, deşi în timpul dictatorului pedeapsa cu închisoarea nu a depăşit 30 de ani.
* „Lucrarea a beneficiat de suport financiar prin proiectul cu titlul „Studii doctorale şi postdoctorale Orizont 2020: promovarea interesului naţional prin excelenţă, competitivitate şi responsabilitate în cercetarea ştiinţifică fundamentală şi aplicată românească”, număr de identificare contract POSDRU/159/1.5/S/140106. Proiectul este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Investeşte în Oameni!
[1] Jose Luis de la Cuesta, Noul Cod penal român, Consideraţii generale şi preliminare prin prisma principiilor cheie ale politicii penale, în Revista de Drept Penal nr. 3/2013, p. 157.
[2] Jose Luis de la Cuesta, Noul Cod penal român. Consideraţii generale şi preliminare prin prisma principiilor cheie ale politicii penale, Revista de Drept Penal nr. 3/2013, p. 159.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.