Unele delimitări conceptuale privind serviciile funerare şi prestatorii acestora
Silviu-Dorin Şchiopu - iulie 1, 2017Regimul juridic al serviciilor funerare a suferit la finele anului trecut o amplă reformă odată cu intrarea în vigoare a Normelor tehnice şi sanitare privind serviciile funerare, înhumarea, incinerarea, transportul, deshumarea şi reînhumarea cadavrelor umane, cimitirele, crematoriile umane, precum şi criteriile profesionale pe care trebuie să le îndeplinească prestatorii de servicii funerare şi nivelul fondului de garantare[1], elaborarea acestor norme fiind prevăzută de Legea nr. 102/2014[2], act normativ ce a avut ca scop declarat reglementarea unitară şi transparentă a serviciilor funerare[3].
Totuşi, normele nu asigură o reglementare unitară a serviciilor funerare de vreme ce, la art. 2 alin (2) se prevede în mod expres că acestea „nu se aplică […] activităţilor specifice serviciilor de prosectură realizate numai în spitale şi în instituţiile de medicină legală (s.n.)”, aceste activităţi urmând a fi desfăşurate potrivit prevederilor Legii nr. 104/2003[4].
Iniţial, pentru alinierea la standardele de performanţă practicate în statele europene în ceea ce priveşte serviciile funerare s-a propus, în forma supusă consultării publice, un program de formare profesională unitar, care să includă în competenţele profesionale cunoştinţe teoretice şi practice care să permită abordarea oricărui caz de deces, respectiv atât cele simple, ce necesită doar îmbălsămare, cât şi cele complexe, ce implică refacerea corpului şi estetica mortuară, iar diploma obţinută să permită practicarea autopsiei şi tanatopraxiei atât în sistemul de stat (unităţi sanitare şi medico-legale), cât şi în sistemul privat (servicii funerare)[5].
Cum asociaţiile profesionale şi sindicale ale anatomo-patologilor s-au opus unei formări unitare, motivând că, în afara unităţilor sanitare, nu este permis să se practice autopsia iar ca atare cei care practică îmbălsămările în afara unităţilor sanitare nu trebuie să primească o formare în acest sens[6], domeniul de aplicare al Normelor tehnice şi sanitare privind serviciile funerare se opreşte la poarta spitalelor şi a instituţiilor de medicină legală, dincolo de care nu se poate vorbi de servicii funerare, ci de activităţilor specifice serviciilor de prosectură, iar manipularea cadavrelor umane este guvernată de Normele metodologice din 1 aprilie 2004 de aplicare a Legii nr. 104/2003[7].
Potrivit art. 21 alin. (1) din lege, serviciile funerare constau în: primirea comenzii pentru înmormântare, transportul persoanei decedate, pregătirea pentru înmormântare, aşezarea pe catafalc şi organizarea ceremoniei de ultim rămas bun, coborârea sicriului în mormânt, deschiderea şi închiderea mormântului, exhumarea şi reînhumarea, incinerarea, preluarea urnei şi aşezarea acesteia în nişa specială, predarea urnei. Normele, prin art. 2 alin. (1) teza a II-a, vin în completare precizând că pregătirea defunctului pentru înmormântare include şi îngrijirile mortuare ce sunt adresate direct corpului defunctului, precum manoperele de spălare şi igienizare, îmbălsămare şi tanatopraxie.
Astfel, serviciile funerare cuprind toate serviciile ce pot fi aduse unui defunct şi familiei acestuia după momentul decesului, serviciile funerare îndreptându-se către defunct şi familia acestuia din respectul pe care societatea îl manifestă faţă de demnitatea umană şi din solidaritate faţă de membrii săi.
Trebuie să remarcăm că serviciile funerare avute în vedere de lege şi a norme privesc exclusiv rămăşiţele pământeşti ale defunctului. De aceea, potrivit art. 21 alin. (4) din lege, serviciul religios oficiat de reprezentanţii cultelor cu ocazia înmormântării nu se consideră prestare de servicii funerare, acesta adresându-se nu corpului, ci sufletului celui trecut la cele veşnice. La fel, în cazul serviciilor contractate pentru sufletul defunctului, precum pomenile de 3, 9, 40 zile, apoi cele de 3 luni, 6 luni şi de un an[8].
Prevederile legii, potrivit art. 1 alin. (1) lit. b), se aplică persoanelor fizice şi/sau juridice care prestează servicii funerare, precum şi activităţi legate de întreţinerea şi funcţionarea cimitirelor, a operelor comemorative sau a crematoriilor umane. Astfel, în principiu, prestatorul de servicii funerare poate fi atât o persoană fizică, cât şi o persoană juridică.
De asemenea, se distinge între serviciile funerare, pe de o parte, şi activităţile legate de întreţinerea şi funcţionarea cimitirelor, a operelor comemorative sau a crematoriilor umane, pe de altă parte, acestea din urmă neincluzând serviciile ce pot fi aduse unui defunct şi familiei acestuia după momentul decesului (ex. administratorul cimitirului este obligat să asigure, atunci când este nevoie, renovarea clădirilor, întreţinerea şi menţinerea în funcţiune a infrastructurii din cimitir, precum şi întreţinerea zonelor verzi). Pe lângă activităţile legate de întreţinerea şi funcţionarea cimitirelor, administratorul cimitirului are obligaţia de a stabili regulile privind prestarea altor servicii – decât prestarea serviciilor de înhumare – de către operatori economici sau de persoane fizice autorizate (ex. executarea şi repararea lucrărilor funerare subterane şi supraterane).
În concluzie, în materie funerară trebuie să distingem între serviciile funerare, serviciile religioase oficiate de reprezentanţii cultelor, activităţile legate de întreţinerea şi funcţionarea cimitirelor, a operelor comemorative sau a crematoriilor umane, precum şi alte servicii prestate în cadrul cimitirului de către operatori economici sau de persoane fizice autorizate.
În ceea ce priveşte prestatorul de servicii funerare, art. 25 alin. (1) din lege precizează însă că pot presta servicii funerare operatorii care îndeplinesc criteriile prevăzute de lege şi de norme şi care obţin avizul consiliului local al unităţii administrativ-teritoriale în care îşi desfăşoară activitatea.
Cum legea a consacrat o viziune ce are ca pilon central protecţia consumatorului de produse şi servicii funerare[9], pentru înțelesul noțiunii de „operator” ar trebui să ne raportăm la Codul consumului[10]. Acesta defineşte operatorul economic ca fiind persoana fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activităţii sale profesionale fabrică, importă, depozitează, transportă sau comercializează produse ori părţi din acestea sau prestează servicii. Astfel, prestatorul de servicii funerare ar putea fi atât o persoană fizică autorizată, cât şi o persoană juridică.
Normele ce explicitează prevederile legii impun însă ca, anterior efectuării activităţilor specifice, prestatorii de servicii funerare să fi obţinut, pe lângă avizul consiliului local al unităţii administrativ-teritoriale, şi o autorizaţie sanitară de funcţionare emisă de către direcţiile de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
În vederea obţinerii autorizaţiei sanitare, potrivit alin. (2) lit. b) din anexa 1 la norme, prestatorul de servicii funerare trebuie să depună la direcţia de sănătate publică inclusiv o copie de pe certificatul de înregistrare a societăţii la registrul comerţului. Faţă de această cerinţă, o persoană fizică autorizată nu va putea avea calitatea de prestator de servicii funerare, numai o societate putând avea această calitate. Prin urmare, numai operatorul economic, persoană juridică care îmbracă forma unei societăţi (ex. S.R.L. sau S.A.) va putea presta serviciile funerare prevăzute de Legea nr. 102/2014 şi de normele sale de aplicare[11].
Prestatorii de servicii funerare nu pot realiza însă întregul spectru de servicii funerare enumerate la art. 21 alin. (1) din lege şi art. 2 alin. (1) teza a II-a din norme. Unele servicii funerare nu pot fi efectuate decât de anumite persoane anume desemnate în mod expres de lege, precum este cazul exhumărilor şi reînhumărilor care pot fi realizate numai de către administraţiile cimitirelor, în prezenţa familiei persoanei decedate sau a unui reprezentant al acesteia şi a administratorului cimitirului, cu respectarea normelor sanitare antiepidemice. Cimitirele sunt unicele în măsură a desfăşura şi activităţile de înmormântare[12]/înhumare, la fel cum numai crematoriile umane pot incinera persoanele decedate.
Deşi cimitirele şi crematoriile oferă servicii funerare (ex. coborârea sicriului în mormânt, deschiderea şi închiderea mormântului), nu sunt prestatori de servicii funerare în sensul legii. În timp ce, precum am văzut, prestator de servicii funerare nu poate fi decât o societate înscrisă în registrul comerţului, cimitirele şi crematoriile umane, potrivit art. 1 alin. (2) lit. a) din lege, se pot afla în proprietatea sau în administrarea „cultelor, bisericilor şi comunităţilor religioase, […] autorităţilor administraţiei publice locale (sic!)[13], operatorilor economici, fundaţiilor şi asociaţiilor”. Unele cimitire se află proprietatea publică a statului şi sunt administrate de Ministerului Apărării Naţionale[14].
Anterior reglementării unitare a activităţilor de înfiinţare, funcţionare, închidere a cimitirelor, precum şi a serviciilor funerare, potrivit art. 22 alin. (2) din Regulamentul-cadru din 15 iunie 2004 de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de administrare a domeniului public şi privat de interes local[15] serviciile necesare colectivităţilor locale, respectiv organizarea şi funcţionarea cimitirelor, erau asigurate în sistem privat de către unităţile parohiale, iar în sistem public prin cimitirele de stat/locale. Legea a lărgit însă sfera persoanelor care pot deţine în administrare cimitire prin introducerea operatorilor economici, a asociaţiilor şi fundaţiilor, însă trebuie să subliniem că activităţile legate de organizarea, întreţinerea şi funcţionarea cimitirelor nu constituie servicii funerare.
Prestatorul de servicii funerare, potrivit art. 8 lit. e) din norme, trebuie să aibă în dotare spaţii corespunzătoare, destinate activităţilor pe care le prestează, şi autovehicule special amenajate: a). spaţiul destinat activităţilor de servicii funerare, cu o zonă de primire a clienţilor şi spaţiu de prezentare a produselor; b). spaţiul pentru prestarea activităţilor de îngrijiri mortuare[16]; în cazul în care acest spaţiu este situat în continuarea spaţiului destinat activităţilor de servicii funerare, se asigură un circuit separat de activitatea de primire a clienţilor şi prezentare a produselor; c). cel puţin un autovehicul pentru transport cadavre; pentru ceremonia de înmormântare urmând a fi folosit un autovehicul de paradă funerară, în proprietate sau închiriat. Acesta poate presta servicii funerare precum primirea comenzii pentru înmormântare[17], transportul persoanei decedate, pregătirea pentru înmormântare, aşezarea pe catafalc şi organizarea ceremoniei de ultim rămas bun.
[1] Aprobate prin H.G. nr. 741 din 12 octombrie 2016, publicată în M. Of. nr. 843 din data de 24 octombrie 2016, act normativ denumit în continuare, brevitatis causa, „norme”.
[2] Art. 40 lit. a) din Legea nr. 102 din 8 iulie 2014 privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare, publicată în M. Of. nr. 520 din data de 11 iulie 2014, act normativ denumit în continuare, brevitatis causa, „legea”.
[3] A se vedea Camera Deputaţilor, Expunere de motive la Proiectul de Lege privind cimitirele, crematoriile umane şi serviciile funerare, disponibilă la http://www.cdep.ro/proiecte/2009/500/90/2/em592.pdf [consultată la data de 20.04.2017].
[4] Legea nr. 104 din 27 martie 2003 privind manipularea cadavrelor umane şi prelevarea organelor şi ţesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, republicată în M. Of. nr. 213 din data de 25 martie 2014.
[5] A se vedea art. 13 din Proiectul Hotărârii de Guvern pentru aprobarea normelor tehnice şi sanitare privind serviciile funerare, înhumarea, incinerarea, transportul, deshumarea şi reînhumarea cadavrelor umane, cimitirele, crematoriile umane, precum şi criteriile profesionale pe care trebuie să le îndeplinească prestatorii de servicii funerare, elaborat de Ministerul Sănătăţii, disponibil la adresa http://old.ms.ro/documente/HG_1233_2516.pdf [consultat la data de 22.06.2017].
[6] Guvernul României, Nota de fundamentare la H.G. nr. 741/2016 pentru aprobarea Normelor tehnice şi sanitare privind serviciile funerare, înhumarea, incinerarea, transportul, deshumarea şi reînhumarea cadavrelor umane, cimitirele, crematoriile umane, precum şi criteriile profesionale pe care trebuie să le îndeplinească prestatorii de servicii funerare şi nivelul fondului de garantare, p. 4, disponibilă la adresa http://gov.ro/fisiere/subpagini_fisiere/NF_HG_741-2016.pdf [consultată la data de 26.11.2016].
[7] Aprobate prin H.G. nr. 451 din 1 aprilie 2004, publicată în M. Of. nr. 340 din data de 19 aprilie 2004.
[8] A se vedea şi Filip Pavel, Partea sufletului. Un vechi obicei juridic de sorginte romană, încorporat în conţinutul desemnat prin noţiunea de „sarcină a moştenirii”, în Revista română de jurisprudenţă, nr. 4/2016, p. 181 şi urm.
[9] A se vedea Silviu-Dorin Șchiopu, Contravenții prevăzute de Legea nr. 102/2014 privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare, în Revista Universul Juridic nr. 5/2017, p. 129.
[10] Legea nr. 296 din 28 iunie 2004 privind Codul consumului, republicată în M. Of. nr. 224 din data de 24 martie 2008.
[11] Cum persoanele fizice autorizate nu pot fi prestatori de servicii funerare potrivit normelor, aceste persoane care deja desfăşurau activităţi de pompe funebre şi similare (Cod CAEN 9603) nu vor mai putea obţine autorizaţia sanitară pentru prestarea de servicii funerare potrivit noii legi şi normelor sale de aplicare, fiind expuse prin urmare sancţiunii contravenţionale prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. a) din H.G nr. 857 din 24 august 2011 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele din domeniul sănătăţii publice, publicată în M. Of. nr. 621 din data de 1 septembrie 2011.
[12] Art. 16 alin. (1) din lege: „Înmormântarea poate fi religioasă sau laică, precedată sau nu de incinerare”. Tot uşi, în cazul incinerării, urnele pot fi depuse în locurile special amenajate ale crematoriului (columbar), situaţie în care nu mai puteam vorbi de înmormântare în sensul clasic, respectiv de „ceremonia, ritualul așezării în mormânt; îngropare, înhumare, îngropăciune” (DEX 1998).
[13] În realitate, potrivit Legii nr. 213/1998 privind proprietate publică şi regimul juridic al acesteia, titularul dreptului de proprietate este unitatea administrativ-teritorială, nu administrația publică locală, aşa cum în mod eronat se precizează în textul legii la art. 1 alin. (2) lit. a) – a se vedea Consiliul Legislativ, Aviz referitor la propunerea legislativă privind cimitirele şi serviciile funerare, p. 4, disponibil la http://www.cdep.ro/proiecte/2009/500/90/2/cl592.pdf [consultat la data de 20.04.2017].
[14] A se vedea art. 1 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea şi administrarea cimitirelor militare, aprobat prin Ordinul nr. M.117 din 4 octombrie 2016, publicat în M. Of. nr. 854 din 27 octombrie 2016.
[15] Aprobat prin H.G. nr. 955 din 15 iunie 2004, publicată în M. Of. nr. 660 din data de 22 iulie 2004.
[16] În cazul în care prestatorul de servicii funerare realizează servicii de îmbălsămare/tanatopraxie în zone rurale, unde nu există un spaţiu pentru prestarea activităţilor de îngrijiri mortuare, iar persoana decedată nu a suferit de o boală infecţioasă, acestea pot fi realizate dacă deţine un autovehicul de asistenţă funerară mobilă.
[17] În vederea prevenirii şi combaterii evaziunii fiscale, potrivit art. 11 din lege, prestatorii de servicii funerare păstrează şi arhivează contractele de prestări servicii şi copiile documentelor fiscale timp de 5 ani.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.