Unele considerații referitoare la impactul dreptului Uniunii Europene asupra combaterii atingerilor aduse drepturilor personalității, a discriminării și a discursului instigator la ură prin internet și tehnologia informației

VI. Concluzii

Fără a avea pretenția unei abordări exhaustive a subiectului, în demersul prezentului studiu s-a analizat relația în care se află, la ora actuală, în spațiul Uniunii Europene, dreptul fundamental la viață privată, prevăzut de art. 8 din Convenția privind protecția drepturilor și libertăților fundamentale (înglobând, în conformitate cu jurisprudența CEDO, și drepturile personalității, inclusiv dreptul la demnitate și dreptul la imagine), clauza de nediscriminare, prevăzută de art. 26 din aceeași Convenție și, nu în ultimul rând, libertatea de expresie, reglementată de art. 10 din Convenție.

Această abordare înseamnă încă de la început o pătrundere în domeniul dreptului Uniunii Europene, chiar dacă, până în prezent, nu s-a reușit să se aducă la îndeplinire dispozițiile art. 6 alin. (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), potrivit cărora: „Uniunea aderă la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (…)”. Chiar și în acest context, în conformitate cu prevederile alin. (3) al aceluiași articol, drepturile fundamentale așa cum sunt garantate prin Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale constituie principii generale ale dreptului Uniunii.

Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene conține încă și mai multe prevederi referitoare la drepturile și libertățile aflate în sfera analizei pe care ne-am propus-o: demnitatea umană (art. 1 din Cartă), art. 7 (respectarea vieții private și de familie), art. 8 (protecția datelor cu caracter personal), art. 11 (libertatea de exprimare și de informare) și art. 21 (nediscriminarea). Chiar dacă sunt enunțate, mai degrabă, în stilul caracteristic declarațiilor de drepturi, adică extrem de succint, dispozițiile Cartei sunt deosebit de importante, iar citite și interpretate împreună cu dispozițiile Convenției privind protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cu jurisprudența CEDO și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, creează un cadru holistic pentru evaluarea conținutului concret al drepturilor și libertăților protejate.

Respectarea acestor drepturi și libertăți în cadrul Uniunii Europene, în contextul problematicii conținutului ilicit al comunicărilor on-line, fie pur personale, fie operate ori retransmise sau găzduite de profesioniști și comercianți din domeniul internetului sau ai altor tehnologii digitale de comunicare fac obiectul mai multor prevederi ale dreptului Uniunii Europene și în principal ale: Directivei 2000/43/CE a Consiliului[18], Directivei 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000, privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic pe piața internă („Directiva privind comerțul electronic”)[19]și ale Directivei 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului (numită și „Directiva serviciilor mass-media audiovizuale”)[20].

În interpretarea acestor directive, pe calea acțiunilor în pronunțarea unei decizii preliminare, formulate de instanțele naționale în temeiul art. 267 din TFUE, CJUE a lămurit într-o măsură foarte mare semnificația dispozițiilor din dreptul Uniunii Europene aplicabile subiectului discutat. Deosebit de relevante sunt hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele: Scarlet Extended, Google France SARL și Google Inc., Sotiris Papasavas, citate mai sus.

Toate aceste dezvoltări ale dreptului Uniunii se însoțesc, probabil că nu întâmplător cu o schimbare radicală de paradigmă a jurisprudenței CEDO în materia realizării unui echilibru corect între libertatea de expresie și drepturile personalității, așa cum au fost abordate în cauza Delfi AS contra Estoniei, prezentate mai sus.

Din toate aceste considerente deducem existența unei tendințe de limitare a exercițiului abuziv al libertății de expresie în scopul unei mai bune protecții a drepturilor personalității, cu un accent deosebit asupra combaterii discursului instigator la ură și a discriminării.

Salutând acest trend al dreptului Uniunii, ne exprimăm speranța că și statele membre vor manifesta mai mult interes față de acest subiect, acordându-i importanța cuvenită.

[18] Directivei 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire da rasă sau origine etnică, publicată în JO L 180/22 din 19 iulie 2000, 20/vol. 1, p. 19-23.

[19] Idem, nota 9.

[20] Idem, nota 16.

Unele considerații referitoare la impactul dreptului Uniunii Europene asupra combaterii atingerilor aduse drepturilor personalității, a discriminării și a discursului instigator la ură prin internet și tehnologia informației was last modified: June 20th, 2017 by Gheorghe Bocșan

Only registered users can comment.

Arhiva Revista