Unele aspecte privind dreptul de proprietate în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene

Astfel, CJUE a conchis că deși măsura de înghețare constituie o măsură conservatorie care nu are intenția de a priva persoanele respective de proprietatea lor, totuși, această măsură încalcă principiul proporționalității, constituind o limitare nejustificată a dreptului său de proprietate.

Prin urmare, în ceea ce privește relația dintre, pe de o parte, interesele individuale, îndeosebi dreptul de proprietate și, pe de altă parte, obiectivele de interes general urmărite de Uniune, chiar dacă este încă prea devreme pentru a formula o concluzie, trebuie totuși să remarcăm, în jurisprudența CJUE din ultimii ani, o evoluție mai favorabilă protejării intereselor individuale, în contextul unei verificări atente a circumstanțelor particulare din fiecare caz în parte.

După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, dreptul de proprietate – ca drept fundamental în ordinea juridică a Uniunii – a făcut obiectul a numeroase hotărâri pronunțate de CJUE în domeniul înghețării fondurilor[21], liberei prestări de servicii[22], proprietății intelectuale[23], concurenței[24], protecției mediului[25] și dreptului la petiție[26].

În domeniul protecției mediului, Hotărârea Arcelor Sa c. Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, (cauza T‑16/04) având ca obiect Directiva 2003/87/CE care a stabilit sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră, directivă contestată de către reclamantă și din prisma încălcării dreptului său de proprietate, Tribunalul a subliniat că deși dreptul de proprietate și libertatea de a desfășura o activitate economică fac parte dintre principiile generale ale dreptului comunitar, aceste principii nu devin totuși prerogative absolute, ci trebuie să fie luate în considerare în raport cu funcția pe care o îndeplinesc în societate. În consecință, pot fi impuse restricții privind utilizarea dreptului de proprietate și a libertății de a desfășura o activitate profesională, cu condiția ca aceste restricții să răspundă concret unor obiective de interes general urmărite de Comunitate și să nu constituie, din perspectiva scopului urmărit, o intervenție excesivă și intolerabilă care ar aduce atingere substanței înseși a drepturilor garantate pe această cale. În ceea ce privește dreptul de proprietate, Tribunalul a reținut că reclamanta nu a reușit să demonstreze pretinsa atingere a dreptului său de proprietate. Prin urmare, Tribunalul a conchis că reclamanta nu a dovedit o încălcare suficient de gravă, nici o restrângere disproporționată a acestor drepturi prin dispozițiile în litigiu și nici că pretinsa încălcare se poate afla la originea unui prejudiciu pe care l-ar fi suferit.

În Hotărârea Schindler c. Comisiei, din 13 iulie 2011 (cauza T-138/07), în care Tribunalul a trebuit să se pronunțe în legătură cu pretinsul caracter de măsură de confiscare, contrar dreptului internațional, a unor amenzi stabilite de Comisie, s-a statuat că dreptul de proprietate nu este protejat numai de dreptul internațional, ci face parte de asemenea din principiile generale ale dreptului Uniunii. Cu toate acestea, întrucât supremația dreptului internațional față de dreptul Uniunii nu se extinde la dreptul primar și, în special, la principiile generale din care fac parte drepturile fundamentale, este necesar să se examineze dacă amenzile aplicate societății Schindler Holding aduc atingere dreptului fundamental la respectarea proprietății.

În această privință, s-a reamintit că dreptul de proprietate nu apare ca fiind o prerogativă absolută, ci trebuie să fie luat în considerare din perspectiva funcției sale în societate. În consecință, unele limitări pot fi aduse folosinței dreptului de proprietate, cu condiția ca acestea să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de Comunitate și să nu constituie, din perspectiva obiectivului urmărit, o intervenție excesivă și intolerabilă care ar aduce atingere chiar substanței dreptului astfel garantat[27]. În speță, tribunalul a considerat că intervenția Comisiei nu a fost nici excesivă și nici intolerabilă, conchizând că obiectivele de interes general trebuie să prevaleze asupra intereselor reclamanților.

Concluzii

La fel ca toate celelalte drepturi fundamentale, dreptul de proprietate a fost recunoscut în mod treptat în dreptul Uniunii. O asemenea recunoaștere, însă, nu a presupus o protecție absolută a acestui drept, astfel încât exercitarea dreptului de proprietate poate fi limitată prin trei tipuri de restricții.

În primul rând, articolul 51 din Cartă impune o limitare cu caracter general, prin care restrânge domeniul de aplicare al acesteia la instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, cu respectarea principiului subsidiarității, precum și la statele membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii.

În al doilea rând, limitarea exercițiului dreptului de proprietate poate fi impusă de obiectivele de interes general urmărite de Uniune. Într-adevăr, interesele generale ale Uniunii, îndeosebi obiectivul integrării, au determinat o abordare restrictivă a CJUE în această chestiune, Curtea acceptând derogări de la dispozițiile tratatelor doar în cazuri excepționale. Cu toate acestea, în ultimii ani, s-a observat o tendință a Curții spre o abordare mai favorabilă intereselor individuale. Urmând acest principiu, Curtea a pronunțat hotărâri interesante în domeniul înghețării fondurilor, statuând că măsurile conservatorii, deși nesusceptibile de a aduce atingeri dreptului de proprietate în substanța sa, au fost calificate ca o limitare nejustificată a dreptului de proprietate. În pofida acestei tendințe, analiza noastră arată că, în anumite circumstanțe, interesul general continuă să prevaleze asupra protecției dreptului de proprietate.

În cele din urmă, CJUE a clarificat faptul că exercitarea dreptului de proprietate poate fi limitată în măsura în care protecția dreptului fundamental de proprietate ar intra în conflict cu protecția altor drepturi fundamentale sau cu alte principii generale de drept, fiind necesară asigurarea unui just echilibru între diferitele drepturi fundamentale protejate de dreptul Uniunii.

 

B I B L I O G R A F I E

• Alberton-Heffner, « Le droit de propriété dans la jurisprudence communautaire », în Réalités et perspectives du droit communautaire des droits fondamentaux, F. Sudre, H. Labayle (dir.), Bruylant, Bruxelles, 2000

• Jaeger, La protection du droit de propriété dans l’ordre juridique de l’Union européenne à la lumière de l’article 17 de la Charte des droits fondamentaux, p. 160-161, în De Rome à Lisbonne: les juridictions de l’Union européenne à la croisée des chemins, Mélanges en l’honneur de Paolo Mengozzi, coordonatori Vincent Kronenberger, Maria Teresa D’Alesio, Valerio Placco, Bruylant, 2013

• Sudre, Drept european și internațional al drepturilor omului, Editura Polirom, Iași, 2006

• Uliescu, ,,Noțiunea de bun. Accepțiuni posibile”, în ȘTIINȚĂ ȘI CODIFICARE ÎN ROMÂNIA, Comunicări prezentate la Sesiunea științifică a Institutului de Cercetări Juridice, 2012, Academia Română, București, 2012

Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene www.curia.europa.eu ; www.eur-lex.

C- 7/56, Algera

C 59/83, Biovilac

T-184/95, Dorsch consult Ingenieurgesellschaft

C-92/77, An Bord Bainne Cooperative

C-227/89, Rönfeld

C-475/93, Thévenon

Cauzele conexe 41, 121 și 796/79, Testa

C-44/79, Hauer

C-5/88, Wachauf

C-44/89, Von Deetzen II

C-4/73, Nold

C-111/63, Lemmerz Werke

C-74/74, CNTA

C-316/86, Hauptzollamt Hamburg-Jonas

T-336/94, Efisol

C-309/96, Annibaldi

C-182/83, R.Fearon

C-44/89, Von Deetzen

C-29/69, Stauder

C-11/10, Staatssecretaris van Financiën

C-283/11, Sky Österreich

C-275/06, Promusicae

T-160/10, J/Parlamentul European

T-85/09, Kadi

C-402/05 P și C-415/05 P, Kadi

Tratate și convenții

Tratatul de instituire a Comunității Europene, www.eur-lex

Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană, www.eur-lex

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, www.eur-lex

Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, www.eur-lex

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, www.coe.int

Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, www.coe.int


[21] Cauzele C-402/05 P și C-415/05 P

[22] T-385/07, T-55/08

[23] C-70/10, C360/10, C-128/11

[24] T-138/07

[25] T-16/04

[26] T-160/10, C-180/11

[27] A se vedea C-265/87.

Unele aspecte privind dreptul de proprietate în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene was last modified: ianuarie 14th, 2016 by Camelia-Lilieana Gheorghiu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii