Unele aspecte privind dreptul de proprietate în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene
Camelia-Lilieana Gheorghiu - septembrie 1, 2015“Certain aspects regarding the ownership right in the case law of the Court of Justice of the European Union”
In the framework of European Union law, the right to property is one of the general principles of EU law and is enshrined in Article 17 of the Charter of Fundamental Rights of the European Union.
However, the right to property does not enjoy absolute protection, but must be viewed in relation to his function in society. Consequently, the exercise of this right may be restricted, provided that those restrictions correspond to objectives of public interest pursued by the European Union and do not constitute, in relation to the aim pursued, a disproportionate and intolerable interference, impairing the very substance of the rights thus guaranteed.
In addition, the exercise of the right to property may be restricted in order to ensure compliance with other fundamental rights protected by EU law.
Keywords: the right to property, European Union law, objectives of public interest, restrictions on the right of property, possessions.
La începuturile integrării comunitare, tratatele nu conțineau nicio dispoziție referitoare la protecția drepturilor fundamentale, dat fiind considerentele de ordin economic care au determinat înființarea Comunității Europene. Prin urmare, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare ,,CJUEˮ), sesizată cu această chestiune, nu a recunoscut existența acestor drepturi în ordinea juridică a Uniunii.
Deși inițial, dreptul Uniunii nu recunoștea drepturile fundamentale, totuși, dreptul de proprietate figura în Tratatul de instituire a Comunității Europene (denumit în continuare ,,TCEˮ) la articolele 295 (articolul 345 din TFUE[1]) și 30 din TCE (articolul 36 TFUE). Însă, în acest context, dreptul de proprietate nu era considerat ca un drept individual, ci ca o limită negativă a competenței Comunității, ca o excepție de la aplicarea dispozițiilor de drept comunitar[2]. Prin urmare, reglementarea dreptului de proprietate (publică sau privată) a fost lăsată în competența statelor membre, excluzându-se, în principiu, posibilitatea de intervenție a Uniunii în acest domeniu.
O dată cu trecerea timpului, protecția drepturilor fundamentale a devenit necesară ca urmare a presiunii jurisdicțiilor naționale, îndeosebi a curților constituționale germane și italiene, care ar fi pus sub semnul întrebării supremația dreptului Uniunii în cazul în care acesta nu ar fi respectat drepturile fundamentale garantate la nivel național.[3] Astfel, începând cu hotărârea pronunțată în cauza Stauder (cauza C-29/69) și continuând cu hotărârile Internationale Handelsgesellschaft (cauza C-11/70), Nold (cauza C-4/73), CJUE a recunoscut importanța acestor drepturi fundamentale, arătând că acestea sunt parte integrantă a principiilor generale de drept a căror respectare este asigurată de către Curte. În acest scop, CJUE a subliniat că se inspiră din tradițiile constituționale comune statelor membre, astfel încât nu pot fi admise în Comunitate măsuri incompatibile cu drepturile fundamentale recunoscute de constituţiile acestor state. Instrumentele internaţionale privind protecţia drepturilor omului, la care statele membre au cooperat sau au aderat, pot furniza, de asemenea, indicaţii de care ar trebui să se ţină seama în cadrul dreptului comunitar. În această privință, CEDO are o semnificație particulară.
Cu privire la dreptul de proprietate ca principiu general de drept, în hotărârea Hauer (cauza C-44/79), CJUE arată că dreptul de proprietate este garantat în ordinea juridică comunitară, în conformitate cu tradiţiile constituţionale comune ale statelor membre, reflectate şi de Primul Protocol la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (denumită în continuare CEDO). De atunci, CJUE a făcut trimiteri repetate la Protocolul nr. 1 al CEDO în jurisprudența sa în materie, subliniind, însă, autonomia sa în interpretarea dreptului de proprietate.
Recunoașterea de către CJUE a drepturilor fundamentale ca principii generale ale dreptului Uniunii a reprezentat o etapă de importanță crucială în îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene, reprezentând, totodată, și o ocazie de reafirmare a supremației dreptului Uniunii asupra dreptului național.
Mai târziu, protecția drepturilor fundamentale recunoscută inițial de jurisprudență a fost formalizată în tratate. Astfel, prima referire la drepturile fundamentale a fost făcută în Tratatul de la Maastricht, la articolul F, alineatul (2)[4]. Apoi, o dată cu Tratatul de la Nisa, a fost adoptată și Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare ,,Cartaˮ), fără a avea, însă, forță juridică.
Începând cu data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Uniunea Europeană recunoaște toate drepturile, libertățile și principiile înscrise în Cartă cărora le atribuie aceeași valoare juridică ca și tratatelor constitutive.
Dreptul de proprietate, ca drept fundamental în ordinea juridică a Uniunii, este consacrat și garantat în ordinea juridică a Uniunii prin articolul 17 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care prevede că:
,,(1) Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general. (2) Proprietatea intelectuală este protejată.ˮ
Odată cu intrarea sa în vigoare, Carta a devenit pentru CJUE un punct de plecare în evaluarea drepturilor fundamentale, acest instrument fiind citat în peste o sută de hotărâri ale acestei instanțe. Dacă în anumite cauze CJUE s-a limitat doar la o menționare a Cartei, în alte cauze, această jurisdicție a invocat Carta ca instrument juridic obligatoriu.[5]
Redactarea articolului 17 care reglementează dreptul de proprietate a fost inspirată de conținutul articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO. Prin urmare, având în vedere asemănarea textului din Cartă cu cel din CEDO, în principiu, nu ar trebui să existe dificultăți în ceea ce privește interpretarea dreptului de proprietate reglementat de Cartă în lumina dreptului de proprietate reglementat prin Protocolul 1 al CEDO.
Articolul 52 alineatul (3) din Cartă prevede că: ,,(3) În măsura în care prezenta cartă conține drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, înțelesul și întinderea lor sunt aceleași ca și cele prevăzute de convenția menționată. Această dispoziție nu împiedică dreptul Uniunii să confere o protecție mai largă. ”
Totodată, același principiu se aplică și în privința relațiilor dintre dreptul de proprietate reglementat de Cartă și drepturile fundamentale consacrate în constituțiile statelor membre. În acest sens, alineatul (4) al aceluiași articol 52 prevede că: ,,În măsura în care prezenta cartă recunoaște drepturi fundamentale, așa cum rezultă acestea din tradițiile constituționale comune statelor membre, aceste drepturi sunt interpretate în conformitate cu tradițiile menționate.”
În doctrină, au început deja să apară studii și articole cu privire la relația dintre conținutul articolului 17 din Cartă și cel al articolului 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO, precum și cu privire la caracterul dreptului de proprietate consacrat de Cartă. Unii autori au susținut caracterul individualist și absolut al dreptului de proprietate care ar decurge din însăși conținutul dispoziției.[6] Cu toate acestea, a doua și a treia frază din primul paragraf al articolului 17 par mai degrabă să constituie punctul de convergență între o viziune individualistă și o viziune socială privind dreptul de proprietate.[7] Acest drept nu este absolut în măsura în care o autoritate publică, în cazul în care este necesar, poate să dispună cu privire la un bun, cu condiția ca o despăgubire adecvată să fie acordată și ca măsura privării de proprietate să fie dispusă în interes public.[8]
De asemenea, trebuie precizat că articolul 54 din Cartă referitor la abuzul de drept, impune o limitare a exercițiului tuturor drepturilor prevăzute de Cartă, deci, inclusiv a dreptului de proprietate, dispunând că: ,,Nici una dintre dispozițiile prezentei carte nu trebuie să fie interpretată ca implicând vreun drept de a desfășura orice activitate sau de a îndeplini orice act îndreptat împotriva oricăruia dintre drepturile și libertățile recunoscute prin prezenta cartă sau de a le impune restrângeri mai ample decât cele prevăzute prin prezenta cartă.”
Prin urmare, în afară de limitările impuse de obiectivele de interes general, dreptului de proprietate i se pot aduce limitări necesare pentru a asigura justul echilibru între diferitele drepturi fundamentale protejate de dreptul Uniunii. Această interpretare a fost confirmată de altfel de către CJUE, care, în Hotărârea Promusicae (C-275/06), a statuat că protecția dreptului fundamental de proprietate nu trebuie să intre în conflict cu protecția altor drepturi fundamentale sau cu alte principii generale ale dreptului comunitar, fiind necesară asigurarea unui just echilibru între diferitele drepturi fundamentale protejate de ordinea juridică comunitară.
[1] Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
[2] Articolul 345 din TFUE ( ex-articolul 296 TCE) prevede că: ,,Tratatele nu aduc atingere regimului prorpietății în statele membre.”
Articolul 36 din TFUE ( ex-articolul 30 TCE) prevede că: ,, Dispozițiile articolelor 34 și 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale. Cu toate acestea, interdicțiile sau restricțiile respective nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară și nici o restricție disimulată în comerțul dintre statele membre.”
[3] M. Jaeger, La protection du droit de propriété dans l’ordre juridique de l’Union européenne à la lumière de l’article 17 de la Charte des droits fondamentaux, p. 160-161, în De Rome à Lisbonne: les juridictions de l’Union européenne à la croisée des chemins, Mélanges en l’honneur de Paolo Mengozzi, coordonatori Vincent Kronenberger, Maria Teresa D’Alesio, Valerio Placco, Bruylant, 2013.
[4] L’Union respecte les droits fondamentaux, tels qu’ils sont garantis par la Convention européenne de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, signée à Rome le 4 novembre 1950, et tels qu’ils résultent des traditions constitutionnelles communes aux États membres, en tant que principes généraux du droit communautaire., Tratatul privind Uniunea Europeană, semnat la Maastricht, la 7 februarie 1992, JO C 191, 29.7.1992.
[5] M. Jaeger, La protection du droit de propriété dans l’ordre ….., op.cit., p. 166.
[6] M. Comporti, ,,La proprieta europea e la proprieta italianaˮ, Rivista di diritto civile, 2008, p. 108, citat după Marc Jaeger, La protection du droit de propriété dans l’ordre ….., op. cit., p. 166.
[7] A se vedea M. Jaeger, La protection du droit de propriété dans l’ordre ….., op. cit., p. 167.
[8] A se vedea în acest sens Hotărârea CJUE din 29 ianuarie 2008, Promusicae, C-275/06.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.