Unele aspecte juridice privitoare la înscrierea de menţiuni, anularea, modificarea, rectificarea și completarea actelor de stare civilă

Abstract

Some legal issues regarding registration of mentions, cancellation , modification, rectification and completion of the civil status documents

Abstract

 Using this study we intend to analize the internal regulations establishing registration of mentions, cancellation, modification, rectification and completion of the civil status documents. The importance of these operations are undeniable, whereas their own way is achieved by actual correlation between real civil status of the individual and the information contained in her or his civil status documents.

Contrary to this important role, we find that in the majority of specialized cases, mentions the issue of enrollment, cancellation, modification, rectification and completion of civil status documents are addressed briefly, limiting themselves sometimes to reproducing legal paragraphs. Undoubtedly, the proposed study is intended as a contribution to remedy the situation.

Keywords: civil status documents, acts and facts of civil status, registration of mentions, cancellation, modification, rectification, completion.

  1. 1. Înscrierea de mențiuni în actele de stare civilă

Precizări prealabile. Capitolul III din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă[1] (art. 43-51) reglementează ,,înscrierea mențiunilor în actele de stare civilă” sub următoarele aspecte: cazurile în care se fac mențiuni în actele de stare civilă (art. 43); înscrierea mențiunilor în actele de stare civilă ale cetățenilor români aflați în străinătate (art. 44); înscrierea mențiunilor în actele de stare civilă în sistem informatic (art. 45); reguli speciale de înscriere a mențiunilor în diverse cazuri (art. 46-50); eliberarea certificatelor de stare civilă cu mențiunile în actele de stare civilă (art. 51).

Capitolul III din Metodologie, sub denumirea ,,înscrierea mențiunilor în registrele de stare civilă” (art. 85-120), cuprinde dispoziții în legătură cu următoarele aspecte: despre mențiuni (art. 85-94); înscrierea recunoașterii sau stabilirii filiației (art. 95-97); înscrierea adopției, a anulării sau a desfacerii adopției (art. 98-102); înscrierea divorțului, anulării ori a încetării căsătoriei (art. 103-105); înscrierea schimbării numelui de familie și/sau a prenumelui pe cale administrativă (art. 106-114); înscrierea mențiunilor privind înregistrarea numelui/prenumelui cu ortografierea limbii române (art. 115-116); înscrierea mențiunilor de schimbare a numelui sau prenumelui intervenite în străinătate (art. 117-118); înscrierea mențiunilor privind acordarea sau renunțarea la cetățenia română (art. 119-120).

În context, semnalăm o diferență importantă între denumirea Capitolului III din Legea nr. 119/1996 și cea a Capitolului III din Metodologie. Astfel, prima se referă la ,,înscrierea mențiunilor în actele de stare civilă”, iar cea din urmă la ,,înscrierea mențiunilor în registrele de stare civilă”. Evident, fiindcă Metodologia a fost aprobată printr-o ,,hotărâre de Guvern”, este un act normativ ,,subordonat Legii nr. 119/1996”. Dat fiind exigențele principiului legalității și chiar cele legate de acuratețea normării, ar trebui modificată denumirea acestui Capitol din Metodologie, astfel încât să fie conformă cu cea a Capitolului III din Legea nr. 119/1996.

Reglementări referitoare la înscrierea mențiunilor în actele de stare civilă cuprind și alte acte normative. În acest sens, cu titlu de exemplificare, evocăm Codul civil[2].

Atât Legea nr. 119/1996, cât și Metodologia nu cuprind o definiție a ,,înscrierii de mențiuni în actele de stare civilă”. De asemenea, în doctrina din domeniu, sub acest aspect, preocupările sunt modeste.

În literatura de specialitate mai veche, fiind luate în considerare dispozițiile art. 2 alin. (2) din Decretul nr. 278/1960 cu privire la actele de stare civilă[3], unii autori[4] au considerat că ,,înscrierea”, fiind ,,o formă de înregistrare a actelor și faptelor de stare civilă”, constă în ,,operarea de mențiuni pe marginea unui act de stare civilă, care se află deja înregistrat în registrele de stare civilă, privind modificările ce au loc în starea civilă a unei persoane fizice, precum și schimbarea numelui de familie sau a prenumelui”.

Chiar dacă, în raport cu actualele reglementări, această definiție este depășită sub diverse aspecte, cuprinde, totuși, unele ,,elemente” care rămân de actualitate. Astfel, spre exemplu, se află în această situație constatarea că, pe calea acestei operațiuni, în actele de stare civilă deja întocmite în registrele de stare civilă, sunt consemnate diverse acte și fapte de stare civilă intervenite ulterior.

În ceea ce ne privește, considerăm că înscrierea de mențiuni în actele de stare civilă este o ,,operațiune reglementată de lege prin care sunt consemnate modificările intervenite în starea civilă a persoane, ulterioare întocmirii actelor de stare civilă”. În sensul acestei definiții sunt dispozițiile art. 43 din Legea nr. 119/1996, conform cărora, ,,în actele de naștere și, atunci când este cazul, în cele de căsătorie sau de deces se înscriu mențiuni cu privire la modificările intervenite în starea civilă a persoanei…”.

  1. 2. Reguli generale pentru efectuarea mențiunilor în actele de stare civilă

Mențiunile în actele de stare civilă se fac pe baza actelor sau faptelor de stare civilă, în condițiile legii, din ,,oficiu”. În acest sens, potrivit art. 86 alin. (1) din Metodologie, ,,ofițerul de stare civilă care înregistrează acte de stare civilă care atrag după sine efectuarea de mențiuni pe alte acte de stare civilă trimite comunicări de mențiuni, pentru a fi operate pe marginea actelor de naștere – exemplarul I”.

Prin excepție, în temeiul art. 44 din Legea nr. 119/1996, ,,modificările intervenite în statutul civil al cetățenilor români aflați în străinătate se înscriu de ofițerul de stare civilă prin mențiune pe marginea actelor de stare civilă, cu aprobarea Inspectoratului Național pentru Evidența Populației”[5].

Textul reprodus ne prilejuiește două observații particulare.

În primul rând, observăm că, în pofida dispozițiilor art. 43, care se referă la ,,starea civilă”, art. 44 din Legea nr. 119/1996 are în vedere ,,statutul civil”.

În context, facem precizarea că art. 98 C. civ. definește „starea civilă”, ca fiind „dreptul persoanei de a se individualiza în familie și societate, prin calitățile strict personale care decurg din actele și faptele de stare civilă”. În schimb, în limbajul juridic, de regulă, expresia „statut civil” este utilizată ca sinonimă a sintagmei „stare civilă”. Cu toate acestea, actualul Cod civil nu cuprinde norme privind „statutul civil” al persoanei fizice, ci doar dispoziții referitoare la „statutul” persoanei juridice[6].

Pentru evitarea ambiguităților și, chiar pentru acuratețea normării, sugerăm legiuitorului să modifice art. 44 din Legea nr. 119/1996, în sensul înlocuirii expresiei ,,statut civil” cu expresia ,,stare civilă”.

În al doilea rând, textul analizat se referă la ,,cetățenii români aflați în străinătate”, fără să facă distincție după cum aceștia și-au stabilit domiciliul sau reședința ori se află întâmplător acolo. Dat fiind timpul scurt al șederii în străinătate în situațiile în care cetățenii români se află ocazional aici, ar fi evident nerațional ca dispozițiile art. 44 din Legea nr. 119/1996 să fie incidente și în asemenea cazuri. Oricum, pentru eliminarea echivocului sub acest aspect, propunem ca, de lege ferenda, prevederile art. 44 din Legea nr. 8/1996 să fie modificate, în sensul de a se referi exclusiv la ,,cetățenii care și-au stabilit domiciliul sau reședința în străinătate”.

Art. 86-94 din Metodologie reglementează în detaliu regulile de efectuare a mențiunilor. Fiind vorba, mai ales, de chestiuni tehnice, în cele ce urmează vom prezenta doar acele aspecte pe care le considerăm mai importante.

În concret, în temeiul art. 86 alin. (1) din Metodologie, ,,ofițerul de stare civilă care înregistrează acte de stare civilă care atrag după sine efectuarea de mențiuni pe alte acte de stare civilă trimite comunicări de mențiuni pentru a fi operate pe marginea actelor de naștere – exemplarul I”. Acest text reglementează situația în care ,,exemplarul I” al actelor de naștere, de căsătorie sau de deces ale unei persoane fizice a fost întocmit și se află în păstrarea aceluiași Serviciu Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor[7] sau aceleași primării. În schimb, în cazul în care actele de stare civilă ,,exemplarul I” se află în păstrarea aceluiași SPCLEP sau primării, ofițerul de stare civilă operează mențiunea corespunzătoare pe marginea acestora după care întocmește și trimite comunicarea de mențiune la structura de stare civilă din cadrul Serviciului Public Comunitar Județean de Evidență a Persoanelor sau, după caz, Direcției Generale de Evidență a Persoanelor a Municipiului București, care are în păstrare registrele de stare civilă – exemplarul II.

De asemenea, ofițerul de stare civilă care primește dispoziții administrative, sentințe judecătorești sau declarații de recunoaștere a unor copii născuți în afara căsătoriei, care atrag efectuarea de mențiuni, operează pe marginea actului de stare civilă din ,,exemplarul I” al registrului, mențiunea respectivă, după care întocmește și trimite comunicare de mențiune structurii de stare civilă din cadrul SPCJEP sau, după caz, DGEPMB, respectiv direcțiilor județene sau Direcției Municipiului București ale/a Arhivelor Naționale, în situația în care acestea din urmă au în păstrare registrele de stare civilă – exemplarul II, conform 87 din Metodologie.

Ca regulă generală, comunicările de mențiuni se arhivează după înscrierea acestora pe exemplarele I și II ale registrelor de stare civilă. Pentru mențiunile neoperabile, se ține o evidență separată.

În situația în care ofițerul de stare civilă constată că datele de stare civilă din comunicarea de mențiune nu corespund cu cele din actul care urmează a se înscrie mențiunea, restituie motivat comunicarea primăriei de la care a primit-o, conform art. 91 alin. (1) din Metodologie. Chiar dacă textul reprodus se referă exclusiv la ,,primărie”, returnarea către aceasta se face numai în cazul localităților în care nu s-au înființat SPCLEP. În schimb, în localitățile în care există asemenea servicii, restituirea se face către acestea.

După restituire, ofițerul de stare civilă are obligația de a face verificări pentru a stabili cauza neconcordanțelor și, după împrejurări, întreprinde demersurile necesare pentru eliminarea acestora.

În cazul în care se primesc direct din străinătate comunicări de mențiuni, acestea se operează numai cu aprobarea DEPABD, conform art. 93 alin. (2) din Metodologie. De la această regulă, alin. (2) din cuprinsul aceluiași articol instituie unele excepții. În concret, potrivit acestuia, „înscrierea în actele de stare civilă a unor hotărâri străine, care se referă la statutul civil al cetățenilor români, se face după recunoașterea hotărârii străine de către tribunalul competent a soluționa cererea de recunoaștere, respectiv tribunalul de pe raza județului unde își are sau a avut domiciliul persoana interesată, fără avizul DEPABD. Cererea se depune la SPCLEP sau, după caz, la primăria competentă și va fi însoțită de hotărârea străină și traducerea acesteia, în fotocopie, hotărârea prin care s-a recunoscut pe teritoriul României efectele hotărârii străine, definitivă și irevocabilă, în original, precum și orice alte documente necesare înscrierii mențiunii”.

În opinia noastră, textul reprodus presupune unele observații particulare.

În primul rând, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție ,,competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. Neîndoielnic, stabilirea competenței tribunalului printr-o hotărâre de Guvern se traduce în nesocotirea acestei dispoziții constituționale imperative. Drept urmare, de lege ferenda, se impune eliminarea din conținutul art. 93 alin. (2) din Metodologie a referirilor la ,,competența tribunalului”.

În al doilea rând, competența tribunalului în materie se poate deduce din interpretarea art. 95 pct. 1 C. pr. civ. Astfel, în temeiul acestuia, tribunalul judecă, ,,în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe”.

În al treilea rând, referirea textului la hotărârea ,,definitivă și irevocabilă”[8] este depășită după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, întrucât, în prezent, hotărârile judecătorești pot fi numai „definitive”, nu și „irevocabile”[9].

În al patrulea rând, textul analizat se referă generic la ,,hotărâri străine”, împrejurare de natură să acrediteze ideea că este incident și în cazul altor hotărâri decât cele ,,judecătorești”. Într-adevăr, art. 1094 C. pr. civ., fiind plasat în contextul reglementărilor consacrate ,,eficacității hotărârilor străine”, dispune că ,,termenul de hotărâri străine se referă la actele de jurisdicție contencioasă sau necontencioasă ale instanțelor judecătorești, cele notariale sau ale oricăror autorități competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene” (s.n.).

Pe de altă parte, în cazul în care hotărârile străine sunt recunoscute, potrivit legii[10], de plin drept în România, cererea persoanei interesate se trimite, spre avizare, la DEABD, de către primăria competentă, însoțită de actul original, fotocopie și traducerea legalizată a acesteia, în limba română.

DOWNLOAD FULL ARTICLE


[1] Legea nr. 119/1996 a fost publicată în M. Of. nr. 282 din 11 noiembrie 1996 și, apoi, republicată în M. Of. nr. 339 din 18 mai 2012, fiind ulterior modificată și completată. Prin H.G. nr. 64/2011 a fost aprobată ,,Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă” (publicată în M. Of. nr. 151 din 2 martie 2011). Brevitatis causa, pentru evitarea repetărilor și ușurința exprimărilor, în continuare, în cuprinsul studiului, referirile la ,,Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă” se vor face, de regulă, cu ajutorul termenului „Metodologie”.

[2] A se vedea, spre exemplu: art. 56, art. 100-101, art. 291, art. 334, art. 337 și art. 416 C. civ.

[3] Decretul nr. 278/1960 a fost publicat în B. Of. nr. 13 din 23 iulie 1960 și abrogat expres prin art. 77 alin. (2) din Legea nr. 119/1996. Potrivit art. 2 alin. (2) din Decretul nr. 278/1960, ,,în aceste registre se întocmesc acte de naștere, căsătorie și deces și se înscriu prin mențiune recunoașterea și stabilirea filiației, înfierea, divorțul și schimbarea numelui sau prenumelui”.

[4] A se vedea D. Lupulescu, Actele de stare civilă, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980, p. 70.

[5] Brevitatis causa, pentru evitarea repetărilor și ușurința exprimărilor, în continuare, în cuprinsul studiului, referirile la Inspectoratul Național pentru Evidența Populației se vor face, de regulă, cu ajutorul abrevierii ,,INEP”. În context, facem precizarea că INEP a fost înființat prin art. 11 din O.G. nr. 85/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor (publicată în M. Of. nr. 544 din 1 septembrie 2001, fiind ulterior modificată și completată).

[6] A se vedea art. 194 alin. (2) și urm. C. civ.

[7] Brevitatis causa, pentru evitarea repetărilor și ușurința exprimărilor, în continuare, în cuprinsul studiului referirile la structurile enumerate se vor face cu ajutorul abrevierilor trecute în dreptul acestora: ,,Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor” – ,,SPCLEP”; ,,Serviciul Public Comunitar Județean de Evidență a Persoanelor” – ,,SPCJEP”; Direcția Generală de Evidența Persoanelor a Municipiului București” – ,,DGEPMB”; ,,Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date” – ,,DEPABD”.

[8] A se vedea art. 632 alin. (2) și urm. C. pr. civ.

[9] Actualul Cod de procedură civilă sau Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (publicată în M. Of. nr. 485 din 15 iulie 2010 și, apoi, republicată în M. Of. nr. 247 din 10 aprilie 2015, fiind ulterior modificată și completată) a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, conform art. 81 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (publicată în M. Of. nr. 365 din 30 mai 2012).

[10] A se vedea art. 1095 C. pr. civ.

Unele aspecte juridice privitoare la înscrierea de mențiuni, anularea, modificarea, rectificarea și completarea actelor de stare civilă was last modified: septembrie 29th, 2016 by Anett Csakany

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii