Un posibil „Brexit” și izvoarele dreptului englez. Implicații practice
Monica-Florentina Popa - mai 1, 2016A possible “Brexit” and the sources of the British law. Practical implications
In this study, the author describes the situation of the Great Britain, considering the referendum of 23 June regarding the British law system and the presentation of the evolution post-accession to the Community space.
The structure and the content of the study reveal the consequences which Brexit has in Great Britain, as a Member State of the European Union. Moreover, the author examines in that study the report published by The Law Society – the largest professional association of lawyers in Great Britain – as regards the manner in which its members consider the question of the referendum consequences, the impact areas and the strategies proposed in both post-referendum situations, that Great Britain should remain a member of the EU with renegotiation procedures of its status or that it should go out of the EU and its negotiations regarding its new legal status.
Finally, the author draws the conclusions of this report.
Keywords: Brexit, Member of the EU, British law, common law, report of Law Society, cross-border cooperation.
-
1. Premize
Ce au în comun blockbuster-ul „Star Trek” și Convenția Europeană a Drepturilor Omului? Nu, nu este o glumă, ci o întrebare serioasă, iar răspunsul este: actorul principal, Sir Patrick Stewart – alias Căpitanul Picard din îndrăgitul serial, care, într-un clip-pamflet cu multe vizualizări pe net[1], reușește o pledoarie amuzantă pentru menținerea unuia dintre cele mai importante izvoare de drept englez, legea The Human Rights Act din 1998, prin care s-au transpus în sistemul juridic britanic prevederile CEDO. Această lege de rezonanță constituțională, extrem de importantă pentru drepturile și libertățile individuale dintr-o țară fără constituție scrisă, este doar unul dintre multele acte normative de inspirație europeană care au devenit ținta atacurilor celor care vor ieșirea Marii Britanii din UE la referendumul care va fi organizat pe 23 iunie de către premierul conservator David Cameron, ca urmare a promisiunii făcute în campania electorală din 2015.
Cele două tabere care se înfruntă la referendum și-au însoțit campaniile de informare a publicului de studii de impact mai ales în trei domenii fundamentale – economia, sistemul juridic și securitatea națională. Din punct de vedere economic, curentul majoritar este pentru menținerea de status quo, întrucât costurile pe care le-ar implica negocierea unor acorduri comerciale separate între Marea Britanie ca non-membru în UE și alte state (europene sau nu) ar fi uriașe. După cum puncta un editorialist al săptămânalului „The Economist”, problema care se pune din perspectiva mediului de afaceri este alegerea între primatul suveranității naționale și primatul economiei[2]. Din perspectiva implicațiilor juridice, argumentele folosite de părți în susținerea pozițiilor lor acoperă o gamă largă și colorată, de la campaniile pro UE, în care s-au implicat personalități cunoscute ale lumii artistice, cum este și cazul lui Patrick Stewart sau a actriței Helena Bonham Carter, deveniți avocați ai beneficiilor pe care dreptul european le-a avut asupra drepturilor și libertăților din Marea Britanie, până la susținerile fanteziste ale politicienilor englezi privind procentul pe care legislația de proveniență europeană îl ocupă în sistemul de drept englez, procent care variază între 7% din punctul de vedere al taberei pro UE sau 13% conform premierului David Cameron, până la 75% din perspectiva celor care susțin Brexit-ul[3]. Diferențele între procentele avansate relevă, pe de o parte, atitudinea abivalentă a societății britanice privind fenomenul european, pe de altă parte, reflectă o realitate inevitabilă cu care se confruntă sistemul juridic englez din chiar momentul aderării Regatului Unit la spațiul comunitar european în ianuarie 1973, și anume multiplicarea izvoarelor de drept englez și modificarea ierarhiei acestora prin influența directă sau indirectă pe care o exercită legislația europeană.
Urmările unui vot pentru ieșirea din UE asupra sistemului juridic au făcut și obiectul unor studii temeinic fundamentate de profesiile juridice a căror activitate ar urma să fie afectată de acesta. Una din cele mai influente asociații profesionale a avocaților din Marea Britanie – The Law Society – a publicat în octombrie 2015 un raport privind felul în care membrii săi privesc problema consecințelor referendumului, ariile de impact și strategiile propuse în ambele situații post-referendum, rămânerea Marii Britanii ca membru UE cu proceduri de renegociere a statutului său sau ieșirea din UE și negocierile privind noul statut juridic. Concluziile acestui raport vor fi prezentate în secțiunea a treia a acestui articol.
Pentru a înțelege mai exact amploarea consecințelor practice pe care referendumul din 23 iunie îl va avea asupra sistemului de drept britanic, considerăm că este necesară o prezentare a evoluției post-aderare la spațiul comunitar a surselor de drept englez, în speranța că vom contribui și la modificarea percepției multor juriști români cu privire la trăsăturile caracteristice sistemului juridic englez, fundamentate mai puțin pe o cunoaștere directă a sa, cât mai mult din perspectiva pur teoretică a unor tipologii juridice astăzi depășite în bună parte, de inspirație franceză sau germană.
-
2. Evoluții recente în ierarhia izvoarelor dreptului britanic
Printre particularitățile sistemului englez de common law, care îi fascinează pe juriștii europeni de formație continentală („civil lawyers” – în terminologia engleză) încă de la începutul secolului al XIX-lea și care i-a determinat pe unii comparatiști să vorbească despre „incomensurabilitatea” celor două culturi juridice, sunt prezența dreptului cazuistic ca izvor de drept, absența codificărilor vaste de tipul Codului civil napoleonian și structura specifică a instanțelor de judecată. Operând o simplificare descriptivă a caracteristicilor celor două sisteme, s-a afirmat în doctrina engleză că „distincția obișnuită care se face între cele două sisteme este aceea că sistemul de common law tinde să se concentreze pe precedent și, prin urmare, pe judecător, permițând o abordare discreționară, ad hoc și pragmatică a problemelor individuale care sunt deferite instanțelor, în timp ce sistemul de drept civil tinde să fie o masă codificată de principii generale abstracte, care controlează exercitarea puterii discreționare judiciare[4]”.
Deși aceste particularități se regăsesc în sistemul juridic englez și astăzi, întrebarea care se pune este în ce măsură ele au suferit modificări datorită presiunii unor factori modelatori interni și externi, cum ar fi apartenența la sistemul de drept comunitar și ratificarea Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO), creșterea complexității relațiilor sociale și economice și necesitatea reglementării lor într-o manieră eficientă și rapidă – ceea ce a dus la creșterea importanței legislației scrise, precum și sporirea exigențelor justițiabililor în ceea ce privește accesul la justiție – lucru care a condus la modificarea schemelor de finanțare pentru acordarea de asistență judiciară a persoanelor defavorizate, la reorganizarea instanțelor de judecată și la unificarea de facto a celor două categorii tradiționale de practicienilor dreptului – barristers și solicitors – cu scopul de a scădea costurile accesului la justiție.
2.1. Aderarea Marii Britanii la Comunitatea Economică Europeană (ECC) în 1973 a avut efecte majore asupra sistemului juridic englez, prin crearea unor noi surse de drept. Tratatul de aderare al Regatului Unit stabilește că dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul englez, în situațiile când acestea sunt în conflict, iar aplicarea dreptului englez trebuie să se facă în lumina dreptului comunitar, așa cum a fost stabilit prin hotărârile Curții Europene de Justiție. Implicațiile acestei aderări s-au simțit atât în plan constituțional, prin limitarea puterilor Parlamentului, cât și în planul dreptului privat sau public.
În planul dreptului privat, de exemplu, preluarea dreptului comunitar a avut un impact deosebit de important asupra îmbunătățirii statutului unor categorii de subiecți de drept, cum ar fi, de exemplu, acordarea de drepturi egale salariaților cu norme parțiale cu cele ale salariaților cu normă întreagă sau stabilirea echivalentului englez al salariului minim pe economie. Toate consecințele în plan juridic referitoare la legislația muncii în favoarea angajaților, într-o țară cu o puternică cultură individualistă și liberală, cuplate cu problema crescândă a imigrației și a abuzurilor privind sistemul ajutoarelor sociale, au contribuit semnificativ la sporirea sentimentelor antieuropene a unei proporții semnificative a societății britanice, culminând cu organizarea referendumului din 23 iunie.
În privința implicațiilor constituționale, Tratatul de la Lisabona pentru modificarea tratatelor constitutive ale UE, ratificat de către Marea Britanie la 19 iunie 2008, a oferit prin prevederile art. 50 baza legală pentru posibila retragere a oricărui stat-membru din spațiul comunitar.
2.2. Alături de dreptul comunitar, o mențiune specială ca sursă recentă de drept necesită și Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), ale cărei prevederi au devenit – cu anumite excepții – aplicabile în dreptul intern englez prin promulgarea legii The Human Rights Act (HRA) în 1998, intrată în vigoare în 1999.
The Human Rights Act 1998 a realizat, pentru prima oară în istoria constituțională britanică o enumerare a drepturilor și libertăților fundamentale – care în alte state sunt, de obicei, conținute în constituție sau într-o cartă a drepturilor. Până la adoptarea actului, drepturile și libertățile individuale erau nominalizate și protejate prin diverse acte normative (statutes), și în principal prin recunoașterea lor de către instanțele de judecată. Deși reacția societății britanice la adoptarea legii a fost în general pozitivă, nu au lipsit criticile la adresa ei, în special datorită controversei (nerezolvate) asupra rolului de creator de drept al instanțelor superioare engleze, care aplică prevederile actului în cauze individuale. Mai mult, Marea Britanie a încorporat prevederile CEDO cu rezerve și derogări (art. 14 și 15). Derogările de la Convenție au permis guvernului britanic să adopte legi care încalcă prevederile CEDO privind, e.g., libertatea persoanei sau dreptul la libera circulație, ca: The Anti-Terrorism Crime and Security Act 2001, abrogat prin The Prevention of Terrorism Act 2005, în urma emiterii de către Camera Lorzilor – în calitate de instanță supremă de apel – a unei declarații de neconformitate a primului act normativ cu The HRA 1998, într-un caz în care mai multe persoane suspectate de terorism fuseseră reținute și apoi arestate fără proces [cauza A & Z & Others vs.. Secretary of State for the Home Department din 2004][5]. Alte critici au subliniat faptul că, la momentul adoptării ei de către Marea Britanie, CEDO era depășită din punct de vedere social, multe aspecte și nevoi care necesită protecție ale societății actuale nefiind acoperite de convenție (cum ar fi, de exemplu, protecția împotriva discriminării pe bază de orientare sexuală). în plus, stilul tehnicii legislative în care este redactată CEDO – mai general și mai succint – diferă substanțial de tehnica legislativă engleză, mult mai precisă și mai detaliată, alimentând astfel temerile că instanțele vor avea o libertate prea mare în a interpreta convenția și în a-i stabili domeniul concret de aplicare.
Deși nu este parte a dreptului comunitar, referința europeană din titlu a făcut ca această lege să devină în ultima vreme ținta unei susținute campanii care vizează abrogarea ei, în ciuda beneficiilor sale asupra unui sistem juridic care nu are (încă) o constituție scrisă, care să reglementeze expressis verbis drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor. Cauzele reale ale „antipatiei” multor britanicilor față de prevederile CEDO au legătură mai ales cu problematica luptei împotriva terorismului și a imigrației ilegale, datorită mecanismelor procedurale – apelul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului – care sunt subsumate art. 6 din Convenție – dreptul la un proces echitabil. Actualul ministru de interne, Theresa May, care susține rămânerea în UE a Regatului Unit, a declarat recent că nu dreptul european ar fi sursa problemelor juridice ale Marii Britanii, ci chiar prevederile CEDO, care „leagă mâinile parlamentului, nu contribuie cu nimic la prosperitatea noastră, ne slăbesc securitatea prin împiedicarea deportării unor străini periculoși – și nu schimbă cu nimic atitudinea unor guverne ca cel al Rusiei cu privire la drepturile omului”[6].
[1] „Patrick Stewart sketch: what has the ECHR ever done for us?” („Parodie Patrick Stewart: ce a făcut vreodată CEDO pentru noi?”), disponibil online la: https://www.youtube.com/watch?v=ptfmAY6M6aA.
[2] „The Brexit debate. A trade-off between sovereignty and economics” („Dezbaterea despre Brexit. Suveranitate sau economie”), 2 martie 2016, disponibil online la: http://www.economist.com/blogs/buttonwood/2016/03/brexit-debate.
[3] „How many of Britain’s laws REALLY come from the EU? The Brexit question no one can answer” (Câte din legile Marii Britanii provin CU ADEVĂRAT de la Uniunea Europeană? Întrebarea despre Brexit la care nimeni nu poate răspunde), de David Bloom, 10 mai 2016, disponibil online la adresa: http://www.mirror.co.uk/news/uk-news/how-many-britains-laws-really-7420612.
[4] Catherine Elliott & Frances Quinn, The English Legal System, 7th edition, Pearson Education LTD., 2006, p. 131, trad.n.
[5] Idem 4, p. 265.
[6] „Theresa May: Britain should leave European Convention on Human Rights” (Theresa May: Marea Britanie ar trebui să renunţe la CEDO), articol de Anushka Asthana şi Rowena Mason, 25 aprilie 2016, disponibil online la adresa: http://www.theguardian.com/politics/2016/apr/25/uk-must-leave-european-convention-on-human-rights-theresa-may-eu-referendum.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.