Supravegherea tehnică (I)
Dorin Ciuncan - ianuarie 31, 2015Technical surveillance (I)
This article is part of a series in which the author treats the subject of technical surveillance, as it is regulated in the Penal Procedure Code of Romania, namely in the chapter regarding special methods of surveillance and investigation.
The article’s structure and content reveal comments on the conditions in which the Justice of the Peace disposes said measure, on the conditions in which the prosecutor may authorize a maximum of 48 hours for measures of technical surveillance, and also on other relevant aspects, while also taking into consideration the doctrine elaborated by important names in the field of law (S. Grădinaru, A. Lupescu, C. Lupășteanu, A. Puiu, N. Volonciu, A. Barbu, D.L. Julean).
The author brings forth, with an exemplificative role, the case of Rompetrol, presenting jurisprudence from the Constitutional Court of Romania.
In closing, the author draws conclusions regarding the previous regulation.
Keywords: technical surveillance; judge; prosecutor; constitutional challenge; methods of investigation.
În art. 139 din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 135 din 1 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, modificat prin O.U.G. nr. 3 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98/07.02.2014, este reglementată, ca metodă specială, supravegherea tehnică.
Aceasta este dispusă de judecătorul de drepturi şi libertăţi[1] – ca magistrat independent – atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
– există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni contra securităţii naţionale prevăzute de Codul penal şi de legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de droguri, de trafic de arme, de trafic de persoane, acte de terorism, de spălare a banilor, de falsificare de monede ori alte valori, de falsificare de instrumente de plată electronică, contra patrimoniului, de şantaj, de viol, de lipsire de libertate, de evaziune fiscală, în cazul infracţiunilor de corupţie şi al infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infracţiunilor care se săvârşesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicaţii electronice ori în cazul altor infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare;
– măsura să fie proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanţa informaţiilor ori a probelor ce urmează a fi obţinute sau gravitatea infracţiunii;
– probele nu ar putea fi obţinute în alt mod sau obţinerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
Supravegherea tehnică poate fi luată în cursul urmăririi penale, pe o durată de cel mult 30 de zile, la cererea procurorului, de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a formulat cererea[2].
Cererea prin care se solicită încuviinţarea supravegherii tehnice se soluţionează în aceeaşi zi, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, dar cu participarea obligatorie a procurorului.
Încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă asupra măsurilor de supraveghere tehnică nu este supusă căilor de atac.
La cererea motivată a persoanei vătămate, procurorul poate solicita judecătorului autorizarea interceptării comunicaţiilor ori înregistrării acestora, precum şi a oricăror tipuri de comunicări efectuate de aceasta prin orice mijloc de comunicare, indiferent de natura infracţiunii ce formează obiectul cercetării (Art. 140).
Procurorul poate autoriza, pe o durată de maximum 48 de ore, măsurile de supraveghere tehnică atunci când:
a) există urgenţă, iar obţinerea mandatului de supraveghere tehnică în condiţiile art. 140 ar conduce la o întârziere substanţială a cercetărilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranţa persoanei vătămate, a martorului sau membrilor familiilor acestora; şi
b) sunt îndeplinite condiţiile arătate mai sus (art. 141).
Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului.
Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de orice tip de comunicare ori de servicii financiare sunt obligaţi să colaboreze cu organele de urmărire penală, cu autorităţile prevăzute la alin. (1), în limitele competenţelor acestora, pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică (Art. 142).
Orice persoană autorizată care realizează activităţi de supraveghere tehnică, în baza prezentei legi, are posibilitatea de a asigura semnarea electronică a datelor rezultate din activităţile de supraveghere tehnică, utilizând o semnătură electronică extinsă bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat.
Orice persoană autorizată care transmite date rezultate din activităţile de supraveghere tehnică, în baza prezentei legi, are posibilitatea să semneze datele transmise, utilizând şi o semnătură electronică extinsă bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat şi care permite identificarea neambiguă a persoanei autorizate, aceasta asumându-şi astfel responsabilitatea în ceea ce priveşte integritatea datelor transmise.
Orice persoană autorizată care primeşte date rezultate din activităţile de supraveghere tehnică, în baza prezentei legi, are posibilitatea să verifice integritatea datelor primite şi să certifice această integritate prin semnarea datelor, utilizând o semnătură electronică extinsă bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat şi care permite identificarea neambiguă a persoanei autorizate.
Fiecare persoană care certifică datele sub semnătură electronică răspunde potrivit legii pentru securitatea şi integritatea acestor date (Art. 1421, introdus prin Legea nr. 255/2013 de la data de 1 februarie 2014).
În dosarul „Rompetrol” s-a decis că interceptarea convorbirilor au avut bază legală, pentru că faptele comise de acesta afectau securitatea naţională.
Anterior, în procesul cu S.R.I., o instanţă civilă a acordat despăgubiri pentru interceptări ilegale. Magistraţii au constatat că decizia irevocabilă a instanţei civile, prin care s-a stabilit despăgubirea lui D. P. pe motiv că ar fi fost interceptat ilegal, este greşită. „Contrar apărărilor formulate de intimaţii inculpaţi în cauză, care au invocat nelegalitatea interceptărilor şi au solicitat excluderea lor, Curtea constată … că interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul P. D. C. a fost autorizată în baza ordonanţei nr. 002034 din 31.10.2003, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Cabinet Procuror General, mandat solicitat în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României şi hotărârii 0034/2004 a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării”, se arată în motivarea instanţei[3].
Solicitând daune morale pentru interceptarea ilegala a convorbirilor telefonice în perioada 2003-2004, cererea a fost admisă[4].
Instanţa a reţinut, în esenţă, existenţa „faptei” de ascultare a convorbirilor telefonice purtate de la posturi telefonice private sau afectarea vieţii private, săvârşită „cu încălcarea art. 3 din Legea 51/1991”.
În schimb, în 2014, judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti au stabilit că „Interceptările au avut bază legală”, în condiţiile în care faptele comise de omul de afaceri în legătură cu Creanţa Libia şi cu procesul de privatizare şi postprivatizare a Petromidia (cu privire la care cercetările au fost disjunse) sunt de natură a aduce atingere siguranţei naţionale a statului, astfel că nu se poate reţine încălcarea articolului 3 din Legea 51/1991.
Interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpatului P. D. C. a avut bază legală, fiind respectate prevederile procesual penale existente la momentul constatării infracţiunilor, „chiar în condiţiile în care instanţa de contencios european a reţinut lipsa de previzibilitate a Legii 51/1991 privind siguranţa naţională a României, a fost validată, la acea dată, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 766/16.01.2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 25 din 16.05.2007, în sensul că măsurile de supraveghere în cazurile reglementate de Legea 51/1991 rămân supuse procedurii impuse de art. 13 din legea specială, care nu au fost abrogate implicit şi nici modificate”.
Este vorba de decizia nr. 766 din 7 noiembrie 2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10, art. 11 alin. 1 lit. d), art. 13 şi 15 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României şi art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 16 ianuarie 2007.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că perioada de interceptare a convorbirilor lor telefonice a fost plasată între anii 2001 – 2004, intrând sub incidenţa unor norme procesual penale diferite. În exercitarea dreptului lor la apărare, inculpaţii au solicitat instanţei de judecată în apel să se pronunţe asupra legalităţii interceptării convorbirilor şi să dispună efectuarea unei expertize tehnice. Acest lucru nu a fost însă posibil, deoarece prevederile Legii nr. 51/1991 şi ale Legii nr. 182/2002 împiedică instanţa de judecată să declasifice autorizaţia emisă de procuror, aceasta intrând, potrivit art. 17 lit. f) şi g) din Legea nr. 182/2002, în categoria informaţiilor secret de stat cu nivelul de secretizare strict secret.
Autorii excepţiei mai arată că prin dispoziţiile legale contestate se încalcă şi principiul separaţiei puterilor în stat atât timp cât puterea executivă poate îngrădi chiar şi judecătorului accesul la informaţii necesare şi utile înfăptuirii justiţiei şi poate refuza declasificarea anumitor documente care, în opinia inculpaţilor, au fost în mod abuziv cartate ca documente clasificate secret de stat.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie susţine că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată pentru următoarele considerente:
Până la modificarea Codului de procedură penală prin Legea nr. 281/2003 înregistrările audio sau video se efectuau – potrivit art. 911 din acest cod – în baza unei autorizări motivate a unui procuror anume desemnat de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, în timp ce interceptarea comunicaţiilor în situaţiile ce constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României se efectua în baza unui mandat emis de procuror în condiţiile art. 13 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României. Conform art. 10 din Legea nr. 51/1991, activitatea de informaţii pentru realizarea siguranţei naţionale are însă caracter de secret de stat, iar accesul la astfel de informaţii este permis numai anumitor persoane, după o procedură de verificare a acestora de către Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (O.R.N.I.S.S.).
Rezultă, aşadar, că, în timp ce autorizaţiile emise de procuror în condiţiile Codului de procedură penală erau depuse la dosarul cauzei, fiind accesibile instanţei de judecată şi părţilor, mandatele emise de procuror în baza Legii nr. 51/1991 au caracter de secret de stat, ceea ce face practic imposibilă cenzurarea lor de către instanţa de judecată, nefiind accesibile nici acesteia şi nici părţilor.
Pentru aceste considerente, instanţa de judecată apreciază că art. 10 din Legea nr. 51/1991 încalcă art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, existând o inegalitate în privinţa evaluării înregistrărilor audio între persoanele cercetate pentru infracţiuni ce atrag incidenţa Codului de procedură penală şi persoanele cercetate în condiţiile Legii nr. 51/1991. Această diferenţiere are implicaţii în ce priveşte dreptul la apărare şi la un proces echitabil al părţilor în procesul penal, întrucât poate conduce la o conduită abuzivă a autorităţilor statului, materializată prin interceptarea unor convorbiri telefonice, urmată de folosirea acestora ca mijloace de probă, fără a exista un mandat emis potrivit legii, situaţie ce nu poate fi verificată şi, deci, cenzurată de instanţa învestită cu soluţionarea cauzei.
În ceea ce priveşte art. 13 din Legea nr. 51/1991, instanţa de judecată arată că, în pofida modificărilor aduse Codului de procedură penală, textul legal criticat permite şi în prezent ca, în cazul unor ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României, interceptarea comunicaţiilor să se facă în baza unui mandat emis de procuror, ceea ce este de natură a aduce atingere art. 26 şi 28 din Constituţie.
Referitor la art. 15 din Legea nr. 51/1991 care permite în anumite situaţii şi pentru o perioadă limitată să se procedeze la interceptarea comunicaţiilor fără autorizarea prevăzută de lege, instanţa de judecată apreciază că prin această dispoziţie legală se eludează cadrul legal prevăzut de Codul de procedură penală în privinţa interceptărilor şi înregistrărilor audio şi video, inclusiv a garanţiilor oferite în această materie.
În sfârşit, instanţa de judecată opinează că dispoziţiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 21 alin. (3) şi art. 24, în măsura în care declasificarea vizează informaţii ce sunt necesare ca mijloace de probă ori ca acte procedurale într-un proces penal.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prevederile art. 10, art. 11 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 51/1991 şi ale art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 sunt contrare art. 21 alin. (3) şi art. 24, art. 16 alin. (1) şi art. 1 alin. (4) din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât limitează ori restrâng sistematic accesul instanţelor de judecată şi al părţilor interesate la mandatul emis de procuror, ca urmare a clasificării acestuia ca document secret de stat.
Procedura de interceptare a comunicaţiilor prevăzută de art. 13 din Legea nr. 51/1991 contravine art. 26 şi 28 din Constituţie, deoarece, din perspectiva interpretării acestor drepturi fundamentale prin prisma jurisprudenţei CEDO, conţine o serie de garanţii esenţiale de natură să limiteze la nivel minim amploarea ingerinţei autorităţilor publice în sfera vieţii private a indivizilor.
[1] Sandra Grădinaru, Supravegherea tehnică în Noul Cod de procedură penală , Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2014, pp. 42-43.
[2] Compară cu CEDO, cauzele Kruslin c Franţa, hotărârea din 4 aprilie 1990 sau Huvig c Franţa, hotărârea din 24 aprilie 1990, la www.coe.
[3] Potrivit Mediafax, M. Stoica, Condamnări cu executare în dosarul „Rompetrol”.
[4] Prin sentinţa civilă nr. 709 din 11.05.2007 pronunțată în dosarul nr. 12770/3/2006 de Tribunalul București Secția IV Civilă definitivă prin respingerea apelului (cu opinie separată) şi irevocabilă, prin decizia nr. 1745 din 18.02.2011 a ICCJ Secția Civilă şi de Proprietate Intelectuală.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.