Studiu de caz privind infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 în jurisprudenţa Curţii de apel Alba Iulia

Abstract

CASE STUDY REGARDING THE CASE-LAW OF THE COURT OF APPEAL FROM ALBA IULIA ON THE TAX EVASION OFFENCE REGULATED AT PAR. 1 (C) OF ART. 9 OF THE LAW N0. 241/2005

Abstract

Today fighting tax evasion became part of our daily reallity. In this context we are witnessing a real fight against the tax evasion phenomenon where the main actors are the tax authorites beside the prosection. Unfortunately, this process has its collateral victims frequently.

In the case presented bellow one of the administrators (only one!) of the nearly two houndred companies which have conducted aquisitions of goods from unknowned persons was accused of comitting the offense regulated at par. 1(c) of art. 9 of the Law no. 241/2005. No evidence gathered in this case had shown that one of the administrators would be aware about the fictive character of the documents which led to the sale of numerous goods. 

The Appeal Court from Alba Iulia had pronounced the acquittal, based on the case law of the European Court of Justice of the European Union in Halifax case-law. In our opinion, the motivation of the latter judgement represents a veritable landmark decision in the field.

Keywords: tax evasion, tax fraud, forgery, Halifax case-law, fight against tax evasion, the case-law of the Court of Appeal from Alba Iulia.

I. Considerații introductive

Combaterea fraudei fiscale a devenit o prioritate declarată a guvernanților. Asistăm deja, de mai mult timp, la scenariul unei veritabile „lupte” împotriva acestui fenomen în care Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF)[1] și organele de urmărire penală reprezintă actorii principali.

Este cunoscut faptul că statul își poate mări veniturile fiscale prin acțiuni menite să reducă economia subterană, să combată evaziunea fiscală și să asigure o mai mare eficacitate a administrațiilor fiscale. Deopotrivă, este cunoscut faptul că o politică fiscală impredictibilă și o fiscalitate apăsătoare generează (sau chiar instigă) invitabil la o amplificare a fenomenului evaziunii fiscale, „strategie” cu care de altfel guvernanții noștri s-au consacrat în decursul timpului. Ca o consecință, situația actuală a României constată cea mai slabă infrastructură din Uniunea Europeană[2], comparabilă, în unele privințe, cu cea a țărilor subdezvoltate, fără a mai pune în discuție situația învățământului sau a sistemului sanitar. Contextul determină, inevitabil, apariția unor forme abile de fraudă fiscală, care pun deseori organele statului în imposibilitatea prevenirii lor. Cu toate acestea, conform „principiului” potrivit căruia „statul nu poate să piardă”, asistăm uneori la situații absurde în raport cu care sunt aplicate măsuri dure împotriva unor agenți economici onești, la rândul lor victime ale unor acțiuni de evaziune fiscală a căror sursă primară nu a putut fi identificată. De regulă se poate constata că în astfel de cazuri, majoritatea instanțelor agreează alternativă facilă oferită în motivarea rechizitoriului, potrivit căruia contribuabilul, devenit astfel inculpat, „putea sau trebuia să știe (!)”, chiar și ce nu au putut constata sau verifica organele de urmărire penală. Astfel în România contribuabilul este considerat mai degrabă un inamic al fiscului, în timp ce statul este interesat doar de obținerea a cât mai mulți bani la buget, fără să-l intereseze supraviețuirea micilor agenți economici autohtoni care încercă să reziste într-un climat concurențial[3] dominat de companiile multinaționale și unui mediu fiscal impredictibil și ostil.

Speța analizată pune în discuție o problematică sensibilă: un ansamblu infracțional, conceput de către persoane necunoscute, neidentificate de către organele de urmărire penală, a căror activitate s-a concretizat în emiterea unor acte fictive și vânzarea de marfă în baza lor. Mai precis, facturi și chitanțe emise în fals în numele a trei societăți, găsite ulterior în contabilitatea a circa două sute de societății, dintre care unele importante. Starea de fapt reflectă un context în care persoane rămase neidentificate au vândut diverse bunuri, în numele a trei societăți, în baza unor acte falsificate. Autorii infracțiunii aflați în amontele evaziunii nu au putut fi identificați de către organele fiscului și nici de către organele urmărire penală. Cu toate acestea, în considerarea „principiului” mai sus menționat, s-a procedat trimiterea în judecată a unuia dintre administratorii societăților cumpărătoare (și doar a unuia) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005[4], fără a exista probe care să dovedească că acesta (și doar acesta) ar fi cunoscut caracterul fictiv al actelor de achiziție ale mărfii. În condițiile în care autorii falsului nu au fost identificați, neexistând nicio probă în sensul că vreunul dintre administratorii societăților cumpărătoare cunoștea sau ar fi putut să cunoască caracterul fictiv al actelor aferente achiziției de marfă, nu putem să nu sesizăm existența unei practici neunitare la nivel național, în care după o apreciere pur subiectivă au fost trimiși în judecată doar unii (sau chiar doar unul) dintre administratori acestor societăți.

În speță, Curtea de Apel Alba a pronunțat o hotărâre de achitare în cauză, fundamentată pe cauzistica CJUE (la acea dată CJCE) în afacerea Halifax[5], motivarea acesteia reprezentând în opinia noastră un veritabil reper jurisprudențial în materie.

II. Starea de fapt reținută de către instanța de fond

Prin rechizitoriul nr. 223/P/2011 din 28 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului AAG, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005[6] cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Potrivit actului de sesizare a instanței, inculpatul AAG, în calitate de administrator al SC A SRL Șoimuș, în perioada 2008-2009, ar fi introdus în contabilitatea societății facturile fictive care purtau în antet numele SC B SRL Sighișoara, SC C SRL Săcele, jud. Brașov și respectiv SC D SRL Brașov, și care în aceeași perioadă a întocmit deconturi de TVA (declarația 300), depunându-le la organele fiscale și sustrăgându-se astfel de la plata unor obligații către bugetul de stat în sumă totală de 15.269 lei reprezentând TVA dedus în mod ilegal și impozit pe profit.

Tribunalul Hunedoara (denumit în continuare și Tribunalul), a dispus o soluție de condamnare a inculpatului AAG, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare cu suspendare, obligându-l și la plata de daune materiale în favoarea părții civile – Statul Român.

Tribunalul a reținut în sarcina inculpatului că în perioada 2008-2009, în calitate de administrator al SC A SRL Șoimuș ar fi introdus în contabilitatea societății facturi fictive în scopul sustragerii de la plata unor obligații către bugetul de stat în sumă de 15.269 lei. Mai precis, a reținut fictivitatea operațiunile comerciale consemnate în facturile fiscale ce purtau mențiunea că ar proveni de la un număr de trei societăți comerciale: 1) SC B SRL Sighișoara; 2) SC C SRL Săcele și 3) SC D SRL Brașov.

III. Hotărârea instanței de fond a avut în vederea următoarele considerente:

1. În privința relației comerciale fictive cu SC B SRL Sighișoara

În urma controlului fiscal efectuat de Garda Financiară – Secția Hunedoara s-a constatat faptul că inculpatul A.A.G., în calitate de administrator al SC A SRL Șoimuș, a înregistrat în evidența contabilă a societății o factură figurând ca emisă de SC B SRL Sighișoara, având ca obiect „lamă buldozer, colțare lamă și acetilenă industrială” în valoare totală de 4.429,18 lei.

Din probele administrate ar fi rezultat faptul că SC B SRL Sighișoara nu a avut niciun fel de relație comercială cu SC A SRL Șoimuș. Amprenta ștampilei SC B SRL Sighișoara care a fost aplicată pe factura susmenționată nu este aceeași cu amprenta originală a ștampilei, fapt observat și de către administratorii acestei societăți cu ocazia audierii lor.

Se mai arată că relația comercială dintre cele două societăți a mai fost investigată și de către DNA – Serviciul Teritorial Tg. Mureș, într-un dosar în care au fost cercetați în calitate de făptuitori administratorii SC B SRL Sighișoara pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005. În urma cercetărilor efectuate s-a constatat faptul că formularele facturilor emise în fals în numele SC B SRL provin de la o societate specializată și au fost cumpărate de o persoană fizică neidentificată, fiind plătite în numerar, fără a exista însă nici un indiciu că au fost achiziționate de SC B SRL.

În dosarul DNA mai sus menționat au fost identificate mai multe societăți comerciale din țară care au introdus în contabilitate facturi emise în numele SC B SRL Sighișoara, facturi care s-au dovedit a fi fictive.

Prin Ordonanță, Serviciul Teritorial Tg. Mureș al DNA a dispus neînceperea urmăririi penale față de administratorii SC B SRL Sighișoara pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 și totodată disjungerea și declinarea în favoarea mai multor parchete din țară pentru efectuarea cercetărilor penale față de administratorii societăților comerciale care au introdus în contabilitate facturi fictive emise de către societatea susmenționată.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, Tribunalul Hunedoara conchide că relația comercială dintre SC A SRL Șoimuș și SC B SRL Sighișoara ar fi fictivă din moment ce s-a constatat faptul că factura respectivă nu a fost emisă de către SC B SRL, chiar dacă produsul respectiv a fost livrat către CN Minvest SA Deva, fiind achiziționat de către inculpat de pe „piața neagră”, dar înregistrând în contabilitate factura fictivă. Consecința directă a introducerii în contabilitate a facturii fictive și a raportării operațiunii fictive la organele fiscale îl reprezintă producerea unui prejudiciu în cuantum de 1.303 lei în paguba bugetului de stat, constând în TVA și impozit pe profit.

2. În privința relației comerciale fictive dintre SC A SRL Șoimuș și SC C SRL Săcele

Prin ordonanța din 2 februarie 2012 emisă în dosarul nr. 508/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de administratorii SC C SRL Săcele pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 și totodată disjungerea și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara în vederea efectuării de cercetări penale față de SC A SRL Șoimuș, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În motivarea ordonanței s-a reținut că SC A SRL Șoimuș a înregistrat în contabilitate, în perioada 2008-2009, facturi fictive care poartă antetul SC C SRL în valoare totală de 47.847 lei, având ca obiect „sârmă industrială, rulmenți, tije și discuri”.

Conform DGFP Hunedoara – Activitatea de inspecție fiscală, SC A SRL Șoimuș a înregistrat în evidența contabilă în perioada 2008-2009 facturi de achiziții de la SC C SRL în valoare totală de 47.847 lei, după care a depus deconturile de TVA (declarația 300), organelor fiscale deducând un TVA în sumă de 7.640 lei, astfel inculpatul A.A.G. a înregistrat în evidența contabilă a societății facturi emise de SC C SRL având ca obiect rulmenți, obiecte de tablă, acumulatori și bujii incandescente etc. În cuprinsul facturilor au fost menționate la rubrica intitulată „date privind expediția”, numele unor persoane precum și seria și numărul cărților de identitate și a numerelor de înmatriculare a unor autovehicule pentru transportat marfă, care în urma verificărilor efectuate s-au dovedit a fi fictive.

Pe cale de consecință se arată (fără a exista vreo dovadă în acest sens) că inculpatul A.A.G. ar fi întocmit acte false, constând în chitanțe de plată a prețului mărfii, note de recepție a mărfii, chiar un contract de vânzare-cumpărare comercială, în vederea probării relației comerciale fictive avute cu SC C SRL.

Motivul pentru care inculpatul A.A.G. ar fi procedat în sensul celor de mai sus ar fi fost tocmai încercarea de a proba existența relației comerciale care de altfel a fost declarată prin formularul 300 – deconturi de TVA – la organele fiscale cu consecința deducerii TVA-ului aferent în sumă de 7.640 lei, care constituie prejudiciu produs bugetului de stat.

3. În privința relației comerciale fictive dintre SC A SRL Șoimuș și SC D SRL Brașov

În urma efectuării urmăririi penale s-a constatat în perioada 1.05.2009 – 21.05.2009, inculpatul A.A.G. ar fi înregistrat în contabilitatea SC A SRL Șoimuș un număr de 8 facturi cu antetul SC D SRL Brașov în valoare totală de 39.621 lei, facturi pe care le-a declarat organelor fiscale prin formularul nr. 300 și pe baza căruia și-a dedus un TVA aferent în sumă de 6.326 lei.

Pe facturile susmenționate, la rubrica „date privind expediția”, la numele delegaților a fost menționat numele unei persoane, iar pe unele facturi a fost trecută aceeași persoană. În urma verificării în Baza de Date Națională a persoanei respective nu a fost identificată o persoană cu acest nume având seria și numărul cărții de identitate susmenționat. A fost identificată o altă persoană purtând acest nume, dar nu a avut și nu are seria și numărul cărții de identitate care, în realitate aparține unor alte persoane. De asemenea, pe facturile susmenționate a fost trecut numerele de înmatriculare ale unor autovehicule cu care s-ar fi transportat marfa, însă nu au fost identificate în Baza de Date privind evidența autovehiculelor aceste numere de înmatriculare nici ca numere provizorii și nici ca numere definitive.

În concluzie, se arată că inculpatul ar fi introdus în contabilitatea SC A SRL facturi fictive care nu au fost emise în realitate de către SC D SRL, dar poartă antetul și ștampila falsificată ale acestei societăți, declarând achizițiile respective la organele fiscale prin completarea formularului 394 și deducându-și un TVA în sumă de 6.326 lei.

În cursul judecății, la cererea inculpatului a fost întocmit un raport de expertiză contabilă judiciară din care a reieșit că SC A SRL Șoimuș a evidențiat operațiunile de cumpărare și vânzare în jurnalele de cumpărare și vânzări și în deconturile de TVA, aspect necontestat, însă în opinia instanței ceea ce atrage răspunderea penală a inculpatului este faptul că aceste operațiuni sunt fictive. Expertul contabil a concluzionat că valoarea dedusă de SC A SRL aferentă facturilor în cauză este în sumă de 14.672 lei, sumă care a fost reținută de către instanță ca și prejudiciu.

În considerarea celor arătate mai sus, prin sentința penală nr. 365/2014 a Tribunalului Hunedoara s-a dispus condamnarea inculpatului AAG fără antecedente penale la: 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a 2-a și lit. b) din Codul penal anterior[7] pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 13 Cod penal, și art. 5 noul Cod penal[8]; în baza art. 81, art. 82 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

DOWNLOAD FULL ARTICLE


[1] A se vedea pentru mai multe detalii privind activitatea ANAF: I. Lazăr, Dreptul finanțelor publice, ed. a 2-a, Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 66-71; I.M. Costea, Drept financiar. Note de curs, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 15; R. Postolache, Drept financiar, ed. 2, Ed. C.H. Beck, București, 2014, p. 31-33.

[2] Un raport realizat de Forumul Economic Mondial a scos la iveală faptul că România are cea mai slabă infrastructură din țările membre ale Uniunii Europene. La nivelul întregului continent, doar Rusia, Albania, Serbia și Moldova (deocamdată s.n.) stau mai prost decât noi în ceea ce privește calitatea drumurilor. În schimb, România se clasează pe un loc decent în ceea ce privește infrastructura aeriană. Suntem pe locul 87, dar după state precum Kenya, Tunisia și Azerbaidjan.

A se vedea: http://www.auto-bild.ro/stiri/romania-are-cea-mai-slaba-infrastructura-din-uniunea-europeana-74850.html;http://www.businessmagazin.ro/analize/servicii-financiare/cauza-romaneasca-a-perpetuarii-crizei-romania-are-cea-mai-slaba-infrastructura-din-uniunea-europeana-13226357.

[3] Pentru mai multe detalii cu privire la noțiunea de concurență, a se vedea I. Lazăr, Dreptul Uniunii Europene în domeniul concurenței, Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 59-71.

[4] Pentru un studiu mai amplu, a se vedea: A. Boroi, M. Gorunescu, I.A. Barbu, B. Vîrjan, Dreptul penal al afacerilor, ed. 6, Ed. C.H. Beck, București, 2016, pp. 168-171; C.I. Gliga, Evaziunea fiscală. Reglementare, doctrină, jurisprudență, Ed. C.H. Beck, București, 2007, pp. 104-106.

[5] Hotărârea CJCE din 21 februarie 2006, pronunțată în cauza C-255/02 Halifax plc, Leeds Permanent Development Services Ltd și County Wide Property Investments Ltd împotriva Commissioners of Customs & Excise, Culegere 2006, p. I-01609.

[6] Publicată în M. Of. nr. 672 din 27 iulie 2005, cu completările și modificările ulterioare.

[7] Vechiul Cod penal a fost publicat în B.Of. nr. 79-79 bis din 21 iunie 1968, cu ultima republicare în M. Of. nr. 65 din 16 aprilie 1997, a fost abrogat prin Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal.

[8] Publicată în M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009.

Studiu de caz privind infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 în jurisprudența Curții de apel Alba Iulia was last modified: decembrie 16th, 2016 by Ioan Lazăr

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Despre autor:

Ioan Lazăr

Ioan Lazăr

Este doctor în drept, conf. univ., avocat în cadrul Baroului Alba, lector asociat INPPA, arbitru în cadrul Camerei de Comerţ și Industrie Mureș, și cercetător științific asociat în cadrul Institutului de Cercetări Juridice „Academician Andrei Rădulescu” al Academiei Române.
A mai scris: