Studiu de caz: Polițistul local, „agent 007” în jurisprudența unor instanțe din cadrul Judecătoriei și a Tribunalului Sibiu, în materie contravențională, în domeniul construcțiilor și urbanismului (Cu notă aprobativă oferită de conf. univ. dr. Ovidiu Podaru şi conf. univ. dr. Mircea Ursuţa)

IV. Concluziile care se desprind din analiza celor două hotărâri

Serviciul Public de Poliție Locală al Municipiului Sibiu este organizat ca instituție publică de interes local cu personalitate juridică sub autoritatea Consiliului Local al Municipiului Sibiu și sub directa coordonare a Primarului[19]. Potrivit legii, poliției locală îi revin o serie de atribuții în domenii precum[20]: ordine și liniște publică și pază a bunurilor; circulația pe drumurile publice; disciplină în construcții și afișaj stradal; protecția mediului; activitate comercială; evidența persoanelor. În domeniul disciplinei în construcții Serviciului Public de Poliție Locală îi revin o serie de atribuții pe care le exercită în condițiile prevăzute de lege[21]. Polițistul local deține calitatea de funcționar public[22]. Polițiștii locali cu atribuții în domeniul disciplinei în construcții constată contravenții cu privire la nerespectarea normelor privind executarea lucrărilor de construcții și stabilesc măsurile necesare intrării în legalitate, strict în condițiile legii[23].

Activitatea polițistului local se regăsește în diverse domenii, dintre care unele necesită o cunoștințe de specialitate care exced pregătirii acestuia, după cum este cazul activității de control pe care o desfășoară în domeniul disciplinei în construcții. Polițistul local poate constata astfel contravenții, în acest domeniu, doar „în condițiile legii”.

Cadrul legal în domeniul disciplinei în construcții impune în sarcina polițistului local obligații și limite clare, în consonanță cu pregătirea acestuia, astfel:

– art. 8 lit. e) din Legea nr. 155/2010, poliția locală: CONSTATĂ, după caz, conform atribuțiilor stabilite prin lege, contravențiile privind disciplina în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții și ÎNAINTEAZĂ procesele-verbale de constatare a contravențiilor, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului de specialitate care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean, primarului unității administrativ-teritoriale ori al sectorului municipiului bucurești în a cărui rază de competență s-a săvârșit contravenția sau persoanei împuternicite de aceștia;
– art. 27 alin. 5 din Legea nr. 50/1991: procesele-verbale de constatare a contravențiilor, încheiate de organele de control ale administrației publice locale, SE ÎNAINTEAZĂ, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului București în a cărui rază s-a săvârșit contravenția.

În speță, polițistul local a încheiat procesul-verbal de contravenție cu depășirea competenței conferintă prin lege; încălcând dispozițiile: art. 8 lit. e) din Legea poliției locale nr. 155/2010, republicată; art. 27 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată; art. 7 alin. 3 lit. e) din HCL nr. 2/2011 – Regulament de organizare și funcționare a Poliție Locală Sibiu[24].

Intenția legiuitorului de a limita atribuțiile agentului de poliție locală în domeniul urbanismului doar în a CONSTATA și ulterior de a SESIZA faptele de natură contravențională unor entități publice, care au în componență personal cu pregătire de specialitate, în vederea individualizării gravității faptei și a stabilirii cuantumului sancțiunii aplicabile, este evidentă.

După cum am arătat în partea introductivă, nici agentul de poliție locală și nici instanța de judecată nu sunt în măsură să evalueze gravitatea faptei sau să individualizeze sancțiunea în raport cu starea de fapt, aspecte care evident exced expertizei și competenței acestora. O astfel de evaluare intră în atribuțiile unor entități publice care dețin un personal calificat, cu pregătire în domeniul construcțiilor și urbanismului.

Procesul-verbal de contravenție emis de către polițistul local cu depășirea competenței care îi este conferită prin lege în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții, atrage sancțiunea nulității actului administrativ. Regimul juridic aplicabil actelor încheiate de către polițiștii locali cu depășirea competențelor care le revin potrivit legii, este cel al nulității absolute[25]. În situația invocării excepției nulității absolute a procesului-verbal de contravenție, în măsura în care o va aprecia întemeiată, instanța va dispune anularea procesului-verbal fără a mai verifica dacă în realitate a fost săvârșită o contravenție și dacă se poate angaja răspunderea contravențională a petentului[26]. Pentru aceasta însă este necesar să analizeze ab initio cauza din perspectiva nulității invocate. În acest context nu putem decât să observăm faptul că instanțele din cadrul Judecătoriei respectiv Tribunalului Sibiu au analizat cauza doar din perspectiva percepției subiective și profane a polițistului local, achiesând necondiționat la aceasta. Remarcăm astfel o practică greșită care permite polițistului local să dispună în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții cu depășirea atribuțiilor conferite prin lege, respectiv după cum îi dictează „conștiința” (și doar atât); atribuind organului competent[27] în a se pronunța asupra constatărilor agentului, un rol insignifiant și pur decorativ.

V. Un cuplu letal: Agentul 007 și Justiția (care se preface) oarbă. Câteva idei reiterate despre competență (Notă la articol oferită de conf. univ. dr. Ovidiu Podaru)

Speța de mai sus ridică mai multe probleme de drept material, respectiv de procedură civilă. În ce ne privește, ne-am îndreptat atenția doar asupra unui concept – acela de competență – care, poate paradoxal, a fost, pe de o parte, obiect al excesului de putere și, pe de alta ignorat complet de protagoniștii cauzei.

Astfel, așa cum deja s-a amintit, atât art. 27 alin. 5 din Legea nr. 50/1991, cât și art. 8 lit. e) din Legea nr. 155/2010 a poliției locale, organul constatator (polițistul local) constată contravenția și trimite procesul-verbal de constatare organului competent (conducătorul compartimentului de resort ori președintele consiliului județean/primarului) în vederea aplicării sancțiunii. În alte cuvinte, competența de a constata contravențiile în materia construcțiilor și a aplica sancțiunile (deci a întocmi un proces-verbal de contravenție complet) este partajată (sau scindată) între agentul constatator (care are doar prerogativa de a constata și descrie fapta) și superiorul său ierarhic (unul dintre cei arătați mai sus) care aplică efectiv sancțiunea. Prin urmare, în aceste situații suntem în prezența unui act administrativ complex, cu doi coautori: primul, cel care îi stabilește conținutul, cel de-al doilea, cel care îi conferă forță executorie acestui „conținut”, stabilind sancțiunile aplicabile[28].

Or, arogându-și el însuși atribuția de a stabili aceste sancțiuni contravenționale, agentul constatator a încălcat în mod evident competența șefului său ierarhic. Am arătat cu altă ocazie care sunt consecințele încălcării acestei prime condiții de valabilitate (externă) a actelor administrative:

a) fiind de ordine publică, necompetența – ca viciu de nelegalitate a actului administrativ – poate fi invocată oricând, inclusiv de instanță, din oficiu;
b) partea care o invocă nu trebuie să probeze o vătămare; aceasta se prezumă, căci cum s-ar putea susține că organul competent ar fi stabilit o sancțiune identică cu aceea dispusă de organul necompetent?
c) de asemenea în mod cert, sancțiunea care lovește actul emis de un organ necompetent este nulitatea, care nu poate fi acoperită prin confirmare[29]. În această situație atipică însă, s-ar putea susține și că nulitatea ar fi doar parțială, adică nu desființază întreg procesul-verbal, ci numai sancțiunile aplicate, căci numai în parte s-a încălcat competența materială. Aceste sancțiuni ar fi putut fi aplicate, deci, ulterior, prin rezoluție aplicată pe procesul-verbal de către organul competent, în interiorul termenului de prescripție prevăzut de art. 31 din Legea nr. 50/1991 (3 ani de la data săvârșirii faptei).

În ce privește considerentele pe care cele două instanțe și-au întemeiat soluțiile de respingere a plângerii contravenționale, ele sunt cu totul străine observațiilor de mai sus:

1. nu numai că nu au invocat din oficiu lipsa competenței organului constatator de stabilire a sancțiunilor contravenționale, dar, mai mult, au ignorat complet acest motiv de nulitate, invocat de petent; mai exact, grupând toate viciile de legalitate externă (competență, formă și procedură) într-o singură categorie, s-au „ascuns” după ideea lipsei vătămării suferite de reclamant, dar nu au abordat motivul lipsei competenței în mod separat, așa cum s-ar fi cuvenit;
2. au apreciat că, din perspectiva sancțiunii, procesul-verbal este și temeinic („oportun”), fără să realizeze că oportunitatea (temeinicia) unui act juridic emis în baza unei puteri discreționare se poate verifica numai în limitele trasate de lege, nu și în cazul încălcării acestor limite, căci nicio ilegalitate nu poate fi oportună.

***

Se spune că justiția trebuie să fie oarbă. Adică, ea nu trebuie să vadă fața celor pe care îi judecă, pentru a nu fi influențată, și a rămâne, astfel, imparțială. Dar asta nu înseamnă în niciun caz că ea nu ar trebui să vadă (sau să audă, mai exact), susținerile părților, și să le ignore. Altfel, … vox clamantis in deserto!


[19] A se vedea art. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare Serviciul Public de Poliție Locală al Municipiului Sibiu.

[20] A se vedea art. 1 alin. 1 din Legea nr. 155 din 12 iulie 2010 republicată; art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 1332/2010 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a poliției locale, publicat în M. Of. nr. 882 din 29 decembrie 2010.

[21] A se vedea art. 7 alin. 3 din Regulamentul de organizare și funcționare al Serviciului Public de Poliție Locală al Municipiului Sibiu.

[22] A se vedea H.G. nr. 1332/2010. În baza regulamentului-cadru, consiliile locale/Consiliul General al Municipiului București adoptă, cu respectarea prevederilor Legii nr. 155/2010, hotărâri pentru aprobarea regulamentului de organizare și funcționare a poliției locale înființate la nivelul unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale. Calitatea de funcționar public din Poliția Locală se dobândește și se pierde în condițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în M.Of. nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările și completările ulterioare. Pentru un studiu mai amplu, a se vedea și V. Vedinaș, Statutul funcționarilor publici (Legea nr. 188/1999). Comentarii, legislație, doctrină și jurisprudență, ed. a 2-a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2016, passim.

[23] A se vedea art. 27 din H.G. nr. 1332/2010 și art. 41 din Regulamentul de organizare și funcționare al Serviciului Public de Poliție Locală al Municipiului Sibiu.

[24] După cum am arătat deja, polițistul local nu a înaintat procesul-verbal de constatare a contravenței, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului de specialitate care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism al Primăriei Sibiu.

[25] Cauzele de nulitate absolută a unui act constatator pot fi atât exprese cât și virtuale, cum ar fi de plidă necompetența agentului constator. A se vedea M.A. Hotca, Regimul juridic al contravențiilor, ed. a 3-a, Ed. C.H. Beck, București, 2008, pp. 285-286.

[26] A se vedea, în acest sens, și M. Ursuța, op. cit., p. 277.

[27] Care este compartimentul de specialitate care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism din cadrul Primăriei Sibiu.

[28] Pentru teoria actelor compexe și scindarea competenței, a se vedea Ov. Podaru, Drept administrativ. Actul administrativ. Repere pentru o teorie altfel, Ed. Hamangiu & Sfera Juridică, București, 2010, pp. 64-66.

[29] Pentru toate aceste trăsături ale competenței și viciului legat de aceasta, a se vedea Ov. Podaru, op. cit., nr. 63.

Studiu de caz: Polițistul local, „agent 007” în jurisprudența unor instanțe din cadrul Judecătoriei și a Tribunalului Sibiu, în materie contravențională, în domeniul construcțiilor și urbanismului (Cu notă aprobativă oferită de conf. univ. dr. Ovidiu Podaru și conf. univ. dr. Mircea Ursuța) was last modified: June 7th, 2017 by Ioan Lazăr

Only registered users can comment.

Arhiva Revista

Despre autor:

Ioan Lazăr

Ioan Lazăr

Este doctor în drept, conf. univ., avocat în cadrul Baroului Alba, lector asociat INPPA, arbitru în cadrul Camerei de Comerţ și Industrie Mureș, și cercetător științific asociat în cadrul Institutului de Cercetări Juridice „Academician Andrei Rădulescu” al Academiei Române.
A mai scris: