Studiu de caz: Polițistul local, „agent 007” în jurisprudența unor instanțe din cadrul Judecătoriei și a Tribunalului Sibiu, în materie contravențională, în domeniul construcțiilor și urbanismului (Cu notă aprobativă oferită de conf. univ. dr. Ovidiu Podaru şi conf. univ. dr. Mircea Ursuţa)

Abstract

Abstract
Sometimes we are witnessing abuses or mistakes of the public administration toward citizens,
situations that can be remedied, finallz, with the help of courts. The present case study considers the
issue of abuse of power by the police agents of the Local Police Publice Service in contravention
matters regarding constructions and town planning. Obviously, the national legislator wanted to
prevent someone without specialized training to apply sanctions in an area that exceeds its expertise,
as it is the case if we look at the local police agent. However, as we will show in our study, in an
entirely unfortunate case-law offered by Civil Sentence no. 2720 of 11th of May 2015 of the District
Court from Sibiu and Decision no. 16804 of 12 of November 2015 of the Tribunal from Sibiu gives
local police officers competences that exceed their professional training.
Keywords: contravention, constructions, town planning, Local Police Service of Sibiu, police
agent, District Court of Sibiu, Tribunal of Sibiu

 

I. Considerații introductive

Executarea construcțiilor poate fi realizată numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile Legii, și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor. Construirea fără autorizație sau cu depășirea limitelor acesteia de către persoane fizice sau juridice urmează să fie sancționată[1] conform Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire[2], prin organe specializate ale administrației publice[3], în limitele competențelor care le revin potrivit legii.

Un organism căruia legiuitorul îi conferă unele atribuții privind constatarea contravențiilor în domeniul disciplinei în construcții îl reprezintă Serviciul Public de Poliție Locală.

Conform art. 8 lit. e) din Legea poliției locale nr. 155/2010[4], polițistul local constată contravențiile privind disciplina în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții și înaintează procesele-verbale de constatare a contravențiilor, în vederea aplicării sancțiunii, organelor competentecu pregătire de specialitate în domeniul urbanismului; de regulă, șefului compartimentului de specialitate care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism.

Dispozițiile Legii nr. 155/2010 se regăsesc și în cuprinsul art. 27 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire, potrivit căruia procesul-verbal de constatare a contravenției, încheiat de către organele de control ale administrației publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului București în a cărui rază s-a săvârșit contravenția.

Ab initio trebuie remarcat un aspect esențial în interpretarea textelor de lege mai sus menționat și anume delimitarea de competență pe care legiuitorul o face în vederea limitării atribuțiilor conferite agenților constatatori din cadrul Serviciului Public de Poliție Locală. Putem decela astfel între: i) operațiunea de constatare a unei prezumtive situații de încălcare a reglementărilor privind executarea lucrărilor de construire – care poate fi realizată de către polițistul local în calitate de agent constatator (împuternicit în acest sens prin decizie a primarului unității administrativ-teritoriale[5]); ii) operațiunea de înaintare – obligatorie – de către polițistul local a proceselor-verbale de constatare a contravențiilor unor organe competente, cu pregătire de specialitate în domeniul construirii și urbanismului; ii) operațiunii constând în analiza, obiectivă, a situației sesizate de către agentul constatator, individualizarea sancțiunii care se impune a fi aplicată raportat la starea de fapt, necesitatea și implicațiile luării unor măsuri complementare (după caz: suspendarea edificării construcției, condițiile intrării în legalitate, demolarea construcției etc.), operațiuni care pot fi realizate doar de către organele sesizate potrivit legii de către agentul constator din cadrul Poliției Locale și în niciun caz de către acesta.

Deci, prevederile art. 8 lit. e) din Legea nr. 155/2010 și art. 27 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 reflectă voința leguitorului de a limita competențele agentului de poliție locală doar în ce privește constatarea unei prezumtive situații contravenționale, în timp ce evaluarea stării de fapt, vinovăția contravenientului[6], evaluarea gravității faptei și implicit individualizarea sancțiunii pot fi apreciate doar de către organe ale administrației publice cu pregătire de specialitate în domeniul construcțiilor și urbanismului.

În acest sens, literatura de specialitate arată că: „constatăm, așadar, că, în domeniul disciplinei autorizației în domeniul executării lucrărilor de construcții, spre deosebire de alte domenii în care poliția locală constată și aplică sancțiuni contravenționale, poliția locală doar constată contravențiile și întocmește procesul-verbal de constatare a contravenției, pe care apoi îl înaintează persoanelor abilitate de lege cu aplicarea sancțiunii contravenționale”[7].

Intenția legiuitorului de a limita astfel atribuțiile agentului de poliție locală în a constata și ulterior de a sesiza faptele de natură contravențională unor entități publice, care au în componență personal cu pregătire de specialitate, este evidentă și are în vedere tocmai dezideratul unei individualizări temeinice a gravității faptei contravenționale și implicit a stabilirii judicioase a cuantumului sancțiunii pecuniare aplicabile.

Cum ar putea dealtfel polițistul local să stabilescă cu certitudine – în considerarea pregătirii pe care o are: dacă o construcție a fost edificată sau nu cu depășirea limitelor autorizaței de construire; gravitatea situației constatate (ex.: funcție de aplasament, zonă, indici de urbanism etc.); persoana care se face vinovată de săvârșirea contravenției (ex.: beneficiarul construcției, arhitectul, dirigintele de șantier, constructorul etc.); elemente funcție de care se poate stabilii în ce măsura subzistă vinovăția persoanei în cauză, potrivit art. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor[8].

Rămâne de domeniul evidenței că o evaluare obiectivă, tehnică, a unei prezumtive situații de încălcare a reglementărilor privind executarea lucrărilor de construire și individualizarea sancțiunii în raport cu starea de fapt excede deopotrivă și expertizei instanței de judecată. Magistratul (care rămâne totuși un jurist) nu beneficiază de o pregătire de specialitate în acest domeniu. Doar acele entități publice care dețin un personal cu expertiză în domeniul construcțiilor și urbanismului pot aprecia temeinic în ce măsură au fost încălcate dispozițiile legii. În caz contrar, percepția profană a judecătorului (și doar aceasta) va fi în măsură să se substituie unei expertize tehnice de specialitate, ceea ce este absurd. Cu alte cuvinte, studiile juridice nu sunt în măsură să suplinească o pregătire tehnică care să permită magistratului să stabilească, în mod obiectiv, cuantumul amenzii și măsurile care se impun a fi luate în raport cu starea de fapt. Desigur însă, judecătorul se va putea pronunța asupra vinovăției contravenientului potrivit art. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Speța la care urmeză să ne raportăm, în contextul aspectelor mai sus menționate, pune în discuție edificarea unui imobil în mun. Sibiu, pentru care Primăria Sibiu a emis autorizația de construire nr. 577/2013. Starea de fapt „constatată” de către agenții poliției locale, sesizați prin denunț[9], cu ocazia controalelor desfășurate în incinta șantierul imobilului aflat în curs de edificare, a fost sancționată prin două procese-verbale de contravenție distincte, încheiate la intervale de timp diferite, care constată, deopotrivă, doar percepția subiectivă a agențiilor constatatori, potrivit căreia: „s-au efectuat parțial lucrări de construire fără autorizație de construire eliberată de autoritățile locale”.

Problematica pe care urmează însă să o analizăm nu pune neapărat în discuție „deruta” agenților constatori din cadrul Serviciului de Poliție Locală Sibiu, în a încheia două procese-verbale de contravenție cu privire la aceeași faptă. Mult mai grav, este faptul că agentul constator (polițistul local) a încălcat brutal limitele competenței care îi era revenea potrivit legii în ce privește constatarea prezumtivei fapte contravenționale – dispozițiile imperative cuprinse în Legea nr. 155/2010 și Legea nr. 50/1991. Mai precis, polițistul local nu a înaintat procesele-verbale de constatare a contravențiilor, în vederea aplicării sancțiunii, organelor competente potrivit legii și astfel a dispus într-o manieră pur subiectivă asupra cuantumului amenzii și a măsurii complementare de suspendarea a lucrărilor de construire.

Situația necesită unele precizări.

Primul proces-vebal de contravenție a fost încheiat de către polițiștii locali după un control la fața locului – procesul-verbal de contravenție seria PLDC nr. 00286/08.08.2014, sancționează cu suma de 10.000 lei o persoană fizică care nu avea legătură cu edificarea construcției (și care, probabil întâmplător, era directorul general a Curții de Conturi Sibiu[10]).

Ulterior, spritul justițiar al agenților constatatori, „dotați” cu o ruletă și privire ageră s-a materializat, într-un al doilea control la fața locului în urma căruia pentru aceeași faptă au emis un al doilea proces-verbal – seria PLDC nr. 00296/01.10.2014, prin care au aplicat o nouă amendă, într-un cuantum majorat la 27.000 lei, de data aceasta beneficiarului autorizației de construire, persoana juridică R SRL.

Evident, agenții poliției locale au sancționat aceeași faptă[11] prin amenzi distincte[12]și diferite, după un raționament care reflectă de altfel „profesionalismul” acestora. Dacă polițiștii locali ar fi înaintat „constatările” organelor competente, probabil nu ar fi procedat la sancționarea unei persoane fizice nevinovate (desigur acest incident putea fi evitat și dacă agenții ar fi lecturat situația afișată la intrarea în incinta șantierului, care indica titularii autorizației); în timp ce individualizarea sancțiunii (dacă se impunea) ar fi fost realizată într-o manieră obiectivă, de către persoane competente din cadrul aparatului de specialitate al Primăriei Sibiu[13].

În mod cu totul nefericit apreciem noi, jurisprudența oferită de Sentința civilă nr. 2720 din 11 mai 2015 a Judecătoriei Sibiu și Decizia 16804 din 12 noiembrie 2015 Tribunalului Sibiu conferă agentului de poliție locală, competențe care exced legii și pregătirii acestuia.

Instanța ignoră toate motivele de nulitate ale procesului-verbal indicate în cauză, constatările ISC Sibiu, constatările expertizei de specialitate depuse la dosar de către petenta SC R SRL. Surprinzător însă, își asumă necondiționat „constatările” polițistului local „fundamentate” cu ajutorul unei rulete. Practica Judecătoriei Sibiu și Tribunalul Sibiu „transformă” astfel agentul constatator al Serviciului de Poliție Locală Sibiu într-un veritabil agent 007 (am spune noi, de genul celui din seria „James Bond”), pregătit și „competent” (chiar și în condițiile în care situația excede competenței care îi este conferită prin lege) să rezolve orice problemă privitor la care înțelege să intervină, aspect cu care însă nu putem fi de acord.

Toată această situație, devenită sensibilă în urma unei mediatizări excesive în presa locală de scandal, punea instanțele din Sibiu într-o situație delicată, în considerarea unui „principiu” consacrat în activitatea administraței publice și jurisprudențial, în cazul unor instanțe, potrivit căruia „statul nu poate să piardă”[14]. Polițistul local a dispus prin procesul-verbal de contravenție atât sancțiunea amenzii cât și măsura complementară a suspendării edificării construcției. Ipoteza în care instanțele ar fi anulat procesul-verbal, ar fi justificat petentei oportunitatea promovării unei acțiunii în contecios subiectiv în despăgubiri[15] față de prejudiciul suferit în urma suspendării lucrărilor de construire …

DOWNLOAD FULL ARTICLE


* Intitulată: Un cuplu letal: Agentul 007 și Justiția (care se preface) oarbă. Câteva idei reiterate despre competență.

Intitulată: Competența aplicării sancțiunii vs competența verificării faptei de către instanța contravențională. Unele considerații cu privire la modalitatea de constatare a contravențiilor. Atribuțiile lui „007” și cele ale instanței contravenționale!

[1] Pentru un studiu mai amplu a se vedea: Ov. Podaru, Dreptul amenajării teritoriului, al urbanismului și al construirii, Vol. IV – Un deznodământ nefericit: desființarea construcțiilor, Ed. Hamangiu, București, 2015, passim.

[2] Publicată în M. Of. nr. 163 din 7 august 1991, cu ultima republicare în M. Of. nr. 933 din 13 octombrie 2004.

[3] Pentru un studiu, actual, privind conceptul de: administrația publică, autoritatea publică, serviciul public, interes legitim public și puterea publică, analizate ca fundamente ideologice a dreptului administrativ român a se vedea a se vedea: C. Clipa, Note observații și reflecții asupra unor teze prealabile adoptării unui Cod administrativ în România, în Dreptul nr. 12/2016, pp. 114-149.

[4] Legea poliției locale nr. 155/2010 a fost republicată în M.Of. nr. 339 din 8 mai 2014.

[5] A se vedea, pentru mai multe detalii, O. Puie, Tratat teoretic și practic de contencios administrativ, vol. II, Ed. Universul Juridic, București, 2016, pp. 617-618. Tot în acest sens, a se vedea și Decizia Curții de Apel Alba nr. 2222 din 13 martie 2013, prin care a fost respinsă excepția de nelegalitate cu privire la prevederile art. 4 alin. 1, teza I, pct. 1 din Dispoziția nr. 1735/201 emisă de Primarul Municipiului Sibiu.

[6] A se vedea, pentru un studiu mai amplu: F. Stănică, Argumente în susținerea prezumției de nevinovăție în materie contravențională, în Dreptul nr. 2/2011, pp. 184-191; M. Bornea, F-A. Bornea, Prezumția de nevinovăție în materie contravențională, precum și natura juridică a sancțiunilor complementare prevăzute de art. 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, în Dreptul nr. 7/2009, pp. 155-166.

[7] O. Puie, op. cit., pp. 617.

[8] O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor a fost publicată M. Of. nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art. 1 din O.G. nr. 2/2001: „constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului …”.

[9] Literatura de specialitate face o propunere de lege ferenda cu privire la reglementarea modurilor de sesizare a agentului constatator, în sensul că, sub sancțiunea nulități exprese a procesului-verbal, agentul constatator să fie obligat să identifice modul în care a fost sesizat. Aceasta, deoarece instanța care urmează a cerceta existența sau inexistența contravenției, a autorului acesteia și a răspunderii contravenționale trebuie să cunoască în ce mod s-a ajuns la constatarea acesteia. Nu trebuie omis faptul că, de multe ori, agentul constatator este sesizat prin denunț de persoane aflate în dușmănie cu presupusul contravenient, iar instanța nu va putea cunoaște acest aspect decât dacă el va fi probat de către petent. Or, de cele multe ori, aceasta doar bănuiește că sesizarea ar fi putut fi făcută de către o persoană cu care se află în conflict sau care este interesată de sancționarea sa contravențională. A se vedea M. Ursuța, Procedura contravențională, vol. II, ed. a 2-a revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2009, pp. 120-121.

[10] Constatarea faptei a avut loc la data de 07.07.2014, în timp ce procesul-verbal de contravenție (primul) a fost încheiat o lună mai târziu, la data de 08.08.2014. Comunicarea actului s-a făcut la data 29.08.2004, după un interval de trei săptămâni (08.08.2014 – 29.08.2014). „Contravenientul” a aflat de existența procesului-verbal în intervalul aferent comunicării oficiale a acestuia din scandalul promovat excesiv în mass media, potrivit căreia directorul Camerei de Conturi Sibiu ar edifica o construcție „cu iz penal” fără respectarea limitelor impuse prin autorizația de construire nr. 577 din 31.07.2013. Ulterior procesul-verbal a fost anulat de către Judecătoria Sibiu prin Sentința nr. 332/28.01.2014 rămasă definitivă prin neapelare, însă scandalul mediatic a rămas în memoria colectivității, situații cu care dealtfel societatea românescă se „delectează” relativ des. Nu putem să nu remarcăm faptul că în contemporaneitate impactul discreditării în mass media a unor persoane publice precum: judecător, procuror, avocat, funcționar public, director al Camerei de Conturi etc. atrage o audiență uriașă din partea unui public amator de telenovelă …

[11] Cu nerespectarea art. 5 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 conform căruia: „Pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare”.

[12] În primul proces-verbal s-a „apreciat” într-un mod numai de către aceștia știut, că ar suficientă o amendă de 10.000 lei după care, într-un avânt justițiar, și-au reconsiderat opinia și au aplicat o amendă semnificativ majorată, la 27.000 lei, printr-un al doilea proces-verbal.

[13] Mai mult chiar, dacă polițiștii locali ar fi avut chiar și curiozitatea să se adreseze Inspectoratului Județean în Construcții Sibiu ar fi avut surpriza să afle că etapele de construire a imobilului au fost verificate, fără a fi constatate probleme.

[14] A se vedea I. Lazăr, Studiu de caz privind infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 în jurisprudența Curții de apel Alba Iulia, în Revista Universul Juridic nr. 11/2016, p. 1.

[15] A se vedea, pentru mai multe detalii, O. Puie, op. cit., p. 681.

Studiu de caz: Polițistul local, „agent 007” în jurisprudența unor instanțe din cadrul Judecătoriei și a Tribunalului Sibiu, în materie contravențională, în domeniul construcțiilor și urbanismului (Cu notă aprobativă oferită de conf. univ. dr. Ovidiu Podaru și conf. univ. dr. Mircea Ursuța) was last modified: iunie 7th, 2017 by Ioan Lazăr

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii