Statutul polițistului – rolul în reforma instituțională a structurilor de ordine și siguranță publică
Valentin Minoiu - septembrie 28, 2022I. În loc de introducere, o scurtă incursiune în trecut…
Transformările din societatea românească, dar și provocările, din ce în ce mai mari și mai complexe, cu care omenirea se confruntă în ultimii ani, au produs un impact semnificativ și asupra sistemului administrativ de stat și, pe cale de consecință, asupra sistemului de ordine și siguranță publică. În acest context, a apărut necesitatea unor reforme, unele chiar profunde, prin care s-a urmărit orientarea evoluției instituționale spre dezvoltarea capacității de reacție și intervenție a structurilor competente, spre creșterea gradului de eficiență în atingerea obiectivelor, concomitent cu asigurarea eficacității în prevenirea apariției fenomenelor antisociale. O parte dintre reperele acestei evoluții, dar și a efectelor generate ne propunem să le conturăm aici, urmărind ca, pe baza lor, să încercăm prefigurarea unor elemente de interes pentru viitor, care, în sine, să determine eficientizarea instituțională, de dorit a fi atinsă prin oricare proces de reformă.
În spatele reformelor, în funcționarea mecanismelor instituționale, dincolo de resursele bugetare, materiale (care și ele își pun, specific, amprenta asupra șanselor de succes ale reformelor), întotdeauna rolul principal îl joacă resursa umană, cea de care depinde, în mod esențial, punerea în operă a acțiunilor și intervențiilor, în oricare dintre fazele operaționale – respectiv de planificare, proiectare, conducere și executare, analiză și revizuire. Demersul nostru identifică, în tot cadrul profesional al structurilor de ordine și siguranță publică, categoria polițiștilor, asupra statutului juridic al căreia ne îndreptăm atenția, în sensul evaluării rolului pe care îl are în succesul reformelor instituționale.
Este o realitate cunoscută aceea că instabilitatea legislativă în materia drepturilor salariale și de asigurări sociale de stat (a pensiilor militare), peste care s-au suprapus și o comunicare instituțională deficitară, completată de o zvonistică publică insistentă (neconfirmată, totuși, de realitatea concretă) cu privire la probabilitatea afectării formulei cunoscute a condițiilor pentru accesarea acestor drepturi, au determinat un exod al celor care au îndeplinit condițiile legale către părăsirea sistemului, prin încetarea raporturilor de serviciu (trecerea în rezervă) cu accesarea timpurie a pensiei de serviciu. Așa se face că s-a diminuat consistent numărul personalului în activitate, crescând exponențial nivelul deficitului de resurse umane în interiorul structurilor de ordine și siguranță publică, situație care a afectat toate categoriile profesionale din sistem.
Dificultățile generate în plan social în ultimii trei ani, în care ne-am confruntat cu apariția și evoluțiile pandemiei de COVID-19, au fost gestionate prin implicarea directă și oportună a structurilor Ministerului Afacerilor Interne. Misiunile și activitățile desfășurate au necesitat o adaptare rapidă la noile realități, o ajustare permanentă a procedurilor de gestiune a resurselor umane, pe de o parte, pentru a realiza cadrul operațional necesar unui asemenea context, în acord cu stările excepționale instituite juridic (starea de urgență, starea de risc epidemiologic, starea de alertă), iar pe de altă parte, pentru atragerea, într-un termen foarte scurt, de resurse umane, minim specializate, care să susțină acțiunile instituționale.
Fără a înceta starea de risc epidemiologic specifică pandemiei, realitatea a adus provocări suplimentare, pe fondul conflictului militar absurd din Ucraina, efectele acestuia punând structurile de ordine și siguranță publică în fața unor situații dificile noi, determinate de fluxul extrem de mare de migranți veniți la frontierele naționale, fugind din calea războiului, cu toată problematica umanitară aferentă, context care a generat, din nou, nevoia de a acționa în cadrul instituțional, prin ajustarea procedurilor administrative.
Aceste situații înregistrate au creat, adesea, în rândul personalului implicat, sentimente de nesiguranță, de îngrijorare, care au trebuit să fie contracarate rapid, prin măsuri care să asigure motivarea profesională, creșterea încrederii și a siguranței acestuia, reducerea deficitului creat, astfel încât să se asigure obținerea rezultatului așteptat, respectiv menținerea unui climat corespunzător de ordine și siguranță publică pentru cetățeni.
În existența instituțională a Ministerului Afacerilor Interne, un moment de referință rămâne anul 2002, mai exact, data de 25 august, atunci când a intrat în vigoare Legea nr. 360/ 2002 privind Statutul polițistului[1], iar la nivelul structurilor de poliție personalul militar a trecut de la statutul cadrelor militare la cel de funcționar public cu statut special – polițist și, complementar, în același sens, data de 1 ianuarie 2003, însă aceasta cu incidență numai asupra personalului similar din cadrul structurilor aparatului central.
Societatea românească, în evoluția ei, în toată această perioadă, a influențat substanțial trecerea profesiei între cele două tipuri de statut, amplificând unele dintre constrângeri, concomitent cu generarea unor oportunități. Din acest motiv, în acești 20 de ani de aplicare, Statutul polițistului a avut nevoie de o serie de intervenții legislative, care să determine acea adaptare, atât de necesară, la realitățile sociale și instituționale.
Ce a adus nou trecerea la Statutul polițistului?!?…
În primul rând, devenea incidentă pentru această categorie profesională o lege nouă, dedicată, croită pe calapodul unei profesii de sine stătătoare, abandonându-se Statutul cadrelor militare. Polițistul devine funcționar public, civil, cu statut special, trecând spre reperele cadrului juridic general al funcției și funcționarilor publici, beneficiind, însă, de norme speciale, cuprinse într-un statut special aprobat printr-o lege specială, care acoperă cea mai mare parte dintre instituțiile juridice privind nașterea raporturilor de serviciu, cariera și modificarea raporturilor de serviciu, încetarea acestora, o serie de drepturi specifice, un regim distinct privind obligațiile, îndatoririle, interdicțiile, incompatibilitățile și restrângerea unor drepturi și libertăți fundamentale ori de răspundere disciplinară. Forma inițială a Statutului, nuanțată la scurt timp, în anul 2003, conținea[2] o trimitere expresă, în completare, la cadrul general al funcționarilor publici și la alte acte normative în vigoare, care, prin modificare, a fost clarificată, acțiunea fiind posibilă numai „în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului”[3].
Această formulă a fost aplicabilă până în anul 2011, când specializarea normelor statutare în raport cu cadrul general a trecut la un nou nivel, textul respectiv fiind cu totul înlocuit, creându-se temeiul expres pentru stabilirea prin ordin al ministrului afacerilor interne a procedurii și cazurilor de modificare și/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale polițiștilor, abordare la care se renunță ulterior, având în vedere considerentele reținute în deciziile Curții Constituționale a României, emise începând cu anul 2014 cu privire la unele texte ale Statutului polițistului.
Trecerea la statutul special a determinat și instituirea, în mod expres, a unor principii fundamentale ale acestei profesii. Riscurile deosebite la care este expus polițistul în exercitarea profesiei și atribuțiilor sale trebuiau compensate, corelativ, cu o serie de măsuri, atât în materie de acordare a unor drepturi, dar, poate, mai ales, de asigurare a securității.
Noul Statut a avut, încă de la început, reglementate toate sursele de proveniență ale polițiștilor. Prin raportare la statutul anterior, al cadrelor militare (care, chiar și în prezent, este ușor lacunar în această materie, din perspectiva intervenției directe și nu subsecvente, făcând referire generică numai la situații privind proveniența cadrelor militare într-un corp profesional sau altul), noua reglementare apărea mult mai bine structurată, delimitând clar între aceste surse și stabilind condițiile și reperele esențiale pentru fiecare dintre ele, aducând o serie de criterii complementare celor aplicabile funcționarilor publici.
Totodată, intrarea în profesie este marcată de două momente deosebit de importante, atât prin semnificație, cât și prin efecte, respectiv perioada de stagiu, de 12 luni pentru ofițerii de poliție și de 6 luni pentru agenții de poliție, aplicabilă absolvenților programelor de formare profesională inițială pregătiți pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne, care determină pentru polițist calitatea de ofițer/ agent debutant și cea de probă, cu aceleași intervale de timp, aplicabilă celor proveniți din încadrare directă ori transfer, precum și definitivarea în profesie, procedură aplicabilă la încheierea fiecăreia dintre cele două tipuri de perioade.
Elementul identitar, poate, cel mai semnificativ, adus de trecerea la noul statut a fost legat de gradele acordate polițiștilor, care au devenit grade profesionale, redenumite total, cu influențe ale unor denumiri consacrate în administrația publică, specifice altor categorii profesionale. Au apărut, în locul subofițerilor și maiștrilor militari, agenții de poliție, cu gradele lor specifice (de la agent de poliție la agent-șef principal de poliție), iar, în locul ofițerilor, ofițerii de poliție, împărțiți pe trei paliere: al inspectorilor (de la subinspector de poliție, până la inspector principal de poliție), al comisarilor (de la subcomisar de poliție, până la comisar-șef de poliție) și al chestorilor (de la chestor de poliție, până la chestor general de poliție).
Un alt element cu puternică încărcătură simbolistică este jurământul de credință, introdus prin trecerea la noul statut, pentru care legea stabilește conținutul și reperele procedurale importante, astfel încât scopul urmărit în legătură cu acesta să fie și atins. Solemnitatea momentului depunerii, precum și suportul instituțional implicat pentru ca jurământul să fie în totalitate însușit, cu un angajament total, de către polițist, documentul fiind contrasemnat de însuși ministrul afacerilor interne, fac din acesta un reper fundamental în legătură cu nașterea raporturilor de serviciu ale oricărui polițist. Trebuie menționat faptul că acest jurământ, în situația polițiștilor proveniți pe filiera pregătirii inițiale în instituțiile de formare profesională ale Ministerului Afacerilor Interne sau în cele care pregătesc personal pentru nevoile acestuia, nu înlocuiește jurământul militar, al credinței față de țară, care se depune în continuare la accederea în primul an de învățământ.
Una dintre schimbările importante aduse de trecerea la noul statut a fost, în mod evident, noua abordare cu privire la limitele dreptului fundamental de asociere al polițiștilor. Din această perspectivă sunt relevante două etape în tranziția către noua situație.
Prima a debutat încă de la apariția Statutului polițistului, respectiv reglementarea expresă a dreptului pe care îl au polițiștii de a se putea asocia în vederea constituirii de „asociaţii cu caracter profesional, umanitar, tehnico-ştiinţific, cultural, religios şi sportiv-recreativ, fără a aduce atingere îndeplinirii atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu”[4].
În acest context, se deschidea drumul asocierii în vederea reprezentării intereselor profesionale ale polițiștilor la nivelul Ministerului Afacerilor Interne. De altfel, tot de la început, legiuitorul a urmărit să sprijine schimbarea aceasta de abordare cu privire la dreptul de asociere, la nivelul unui sistem reglat să funcționeze fără astfel de formule asociative în interior, instituind și consolidând prin textul de lege și prima formă de organizare pe criterii profesionale a polițiștilor, respectiv Corpul Național al Polițiștilor.
Ulterior, începând cu sfârșitul anului 2008, se declanșează o a doua etapă, când în cuprinsul Statutului își fac apariția norme juridice care încurajează asocierea sindicală, fiind introduse măsuri care oferă protecția necesară polițiștilor care sunt aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale și își suspendă raporturile de serviciu în acest scop, alături de o serie de drepturi speciale, în completarea cadrului normativ general aplicabil asocierii de tip sindical. A fost, astfel, încurajată preocuparea și acțiunea polițiștilor în a înființa sindicate și lupta pentru apărarea drepturilor și intereselor sociale, economice și profesionale ale polițiștilor, independent față de orice formă de interferență, influență ori intervenție instituțională.
Tot acest context referitor la asocierea sindicală, acțiunea colectivă derivată, precum și angajamentele stabilite în comun de cele două părți prin intermediul acțiunii de reprezentare asociativă au condus la o reașezare și o dinamizare a relațiilor ierarhice de la nivel instituțional, care, pe principii parteneriale, de dialog social, au contribuit semnificativ atât la îmbunătățirea condițiilor de muncă ale personalului la nivelul structurilor Ministerului Afacerilor Interne, cât și la dezvoltarea mecanismelor și procedurilor de lucru și intervenție profesională asumate instituțional. Au apărut, treptat, și s-au instituționalizat mecanismele de negociere colectivă, cu suport organizațional aferent (comisii de dialog social și comisii paritare), care au condus și la apariția primelor forme de instrumente juridice colective, sub forma acordurilor colective privind raporturile de serviciu ale polițiștilor.
Dincolo de tensiunile, inerente unui raport activ de negociere colectivă, determinate de poziționarea, uneori antagonică, dintre reprezentarea sindicală și cea instituțională, este incontestabil beneficiul major creat prin acceptarea și consolidarea acțiunii colective, a reprezentării sindicale, a parteneriatului social, întrucât rezultatele obținute au contribuit substanțial la evoluția relațiilor, atât orizontale, cât și verticale, de la nivel instituțional, a raporturilor juridice și, în definitiv, chiar a climatului organizațional.
În ceea ce privește răspunderea juridică a polițiștilor pentru fapte comise pe parcursul deținerii acestui statut profesional, două dintre formele sale au fost reconsiderate prin apariția noilor norme statutare, respectiv răspunderea penală și cea disciplinară. În materie de răspundere penală, prin scoaterea de sub incidența Statutului cadrelor militare, competența materială nu a mai aparținut unităților de parchet și organelor jurisdicționale militare, aceasta fiind trecută în sarcina celor civile, de drept comun. Răspunderea disciplinară este reglementată și ea în cuprinsul unui pachet de norme juridice, destinate regimului disciplinar, într-o primă etapă, având în Statut doar câteva repere, celelalte aspecte de conținut făcând apanajul unor norme de nivelul ordinului de ministru, diferite, însă, în conținut și principii de reglementările celebrului Regulament al disciplinei militare, ulterior dezvoltându-se semnificativ.
Acestea sunt cele mai importante dintre modificările aduse de trecerea la noul statut de funcționar public cu statut special a polițiștilor, cele care au avut cel mai semnificativ impact în plan instituțional, dar și la nivel individual.
A existat preocuparea de a nu se institui și a trece brusc la un statut complet nou, cu reguli, principii, mecanisme și instituții juridice total schimbate, întrucât ar fi putut determina un blocaj instituțional major, cu implicații negative și la nivel social. De altfel, s-a dovedit în timp că această abordare a fost benefică în plan instituțional, deoarece legătura, prin punctele comune, cu celelalte categorii profesionale din cadrul sistemului de apărare, ordine publică și securitate națională a oferit protecție și personalului din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și chiar instituției în ansamblu, față de ingerințe ori porniri reformatoare care au vizat, cel puțin în fazele incipiente, numai aspecte de ordin cantitativ și mai puțin o perspectivă analitică în scop calitativ.
În cei 20 de ani de aplicare a Statutului polițistului, acest nou concept și-a atins maturitatea, a beneficiat și, deopotrivă, a generat un comportament instituțional adaptat noilor cerințe, la pachet cu o serie de reconfigurări structurale, unele dovedite mai mult sau mai puțin inspirate. Este evident că acesta a modelat comportamente profesionale, a schimbat conceptual diferitele acțiuni și misiuni polițienești, a influențat determinant mentalități și abordări, atât colective, cât individuale… pe scurt, a influențat substanțial realitățile instituționale de la nivelul Ministerului Afacerilor Interne.
DOWNLOAD FULL ARTICLE
[1] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002.
[2] A se vedea art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/ 2002, forma în vigoare până la data de 30.06.2011, http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/129720.
[3] Ibidem.
[4] A se vedea art. 48 din Legea nr. 360/ 2002, în vigoare până la data de 17.11.2008, http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/99273.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.