Standardul suficienței probelor și necompetența funcțională a instanței de verificare a legalității și loialității administrării probelor în procedura omologării acordului de recunoaștere a vinovăției
Maria-Magdalena Bârsan - octombrie 1, 2020Analiza noastră pornește de la caracterul adversial al acestei proceduri speciale, caracter ce diminuează în mod considerabil rolul activ al judecătorului, în speță, cu privire la analiza legalității și loialității administrării probelor în faza de urmărire penală.
Având în vedere că suficiența probelor contribuie la pronunțarea unei soluții de admitere/ de respingere a acordului de recunoaștere a vinovăției și dată fiind imposibilitatea readministrării probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv a administrării de noi probe, verificarea legalității și loialității acestora pune în discuție chiar dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 parag. 1 și 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În primul rând, discuția poartă asupra competenței funcționale a instanței, care în temeiul art. 485 C. pr. pen. va putea dispune exclusiv o soluție de admitere sau de respingere a acordului de recunoaștere a vinovăției.
Ținând cont de faptul că nu se poate discuta despre faza camerei preliminare, eliminarea acesteia în acest caz contribuind la asigurarea celerității procesului penal, apreciem că de lege ferenda s-ar putea reglementa o competență a judecătorului în ceea ce privește exercitarea funcției judiciare de verificare a legalității trimiterii în judecată.
Cu toate că există un filtru prin existența celor două avize ale procurorului ierarhic superior, prevăzute de art. 478 alin. (2) și (4) C. pr. pen, pot exista situații în care această verificare să nu garanteze parcursul legal al acestei proceduri.
Raportat la avizul prealabil, în literatura de specialitate s-a susținut că procurorul ierarhic superior poate aviza cadrul în care trebuie să se situeze acordul dintre procurorul de caz și inculpat sau poate respinge propunerea formulată de procurorul de caz […] procurorul ierarhic superior nu se limitează doar la stabilirea limitelor negocierii, ci și la verificarea, la momentul sesizării sale, a întrunirii condițiilor legale pentru inițierea procedurii de justiție negociată[1].
În ceea ce privește însă avizul ulterior referitor la efectele acordului, observăm că acestea se vor produce doar în baza hotărârii de admitere a acordului de recunoaștere a vinovăției, avizul procurorului ierarhic superior reprezentând o condiție sine qua non.
Cu toate acestea, nici procurorul ierarhic superior nu va putea aprecia cu privire la legalitatea sau loialitatea administrării probelor sau cu privire la temeinicia acuzației recunoscute prin intermediul acordului.
După cum s-a exprimat în cadrul unei dezbateri[2], dacă avem o problemă în administrarea probelor, s-ar putea să avem o problemă în pronunțarea soluției. Cu alte cuvinte, un efect de domino va fi inevitabil, o probă nelegală putând conduce la o soluție inechitabilă.
În Decizia nr. 383 din 27 mai 2015[3], Curtea Constituțională a constatat că o probă nu poate fi obţinută nelegal decât dacă mijlocul de probă şi/sau procedeul probatoriu prin care este obţinută este nelegal, aceasta presupunând nelegalitatea dispunerii, autorizării sau administrării probei. Ori, nelegalitatea acestora este sancţionată de prevederile art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală, prin aplicarea regimului nulităţii absolute sau relative. Aceasta deoarece nulităţile[4], aşa cum sunt ele reglementate la art. 280-282 din Codul de procedură penală, privesc doar actele procedurale şi procesuale, adică mijloacele de probă şi procedeele probatorii, şi nicidecum probele în sine, care nu sunt decât elemente de fapt.
Transpunând această decizie în cadrul procedurii acordului de recunoaștere a vinovăției, observăm că de lege lata judecătorul nu va putea să dispună sancțiunea nulității absolute sau relative, potrivit regimului juridic prevăzut de art. 280-282, ci aceasta va îmbrăca „haina” juridică a unei soluții de respingere a acordului de recunoaștere a vinovăției, dacă prin raportare la probele administrate cu asigurarea principiilor legalității și loialității acestea nu ar fi suficiente pentru a dovedi că inculpatul a comis infracțiunea de care este acuzat. Cenzura judecătorului se va realiza mai mult formal, acesta neputând să aplice propriu-zis nulitatea absolută sau relativă, actele de urmărire penală lovite de nulitate vor conduce spre o soluție de respingere a acordului de recunoaștere a vinovăției[5].
În al doilea rând, nelegalitatea probelor pune în discuție ocrotirea prezumției de nevinovăție în cazul celorlalți inculpați, care nu optează pentru parcurgerea acestei proceduri accelerate. Așadar, în atare condiții, există posibilitatea ca pentru o parte dintre inculpați, instanța sesizată să dispună admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției și să consolideze eventuala soluție de condamnare negociată în prealabil, pe când restul inculpaților să ajungă din nou în faza de urmărire penală ca urmare a pronunțării de către judecătorul de cameră preliminară a unei soluții de restituire a cauzei la parchet[6].
Achiesăm la acest din urmă punct de vedere, întrucât, de pildă, nulitatea relativă a audierii unui martor în lipsa părților nelegal citate nu va putea fi invocată în cadrul procedurii accelerate, spre deosebire de procedura de drept comun unde se va putea invoca acest tip de nulitate, putându-se ajunge chiar la readministrarea probei. Cu toate că specificul acestei proceduri justifică lipsa etapei cercetării judecătorești, apreciem că lipsa unor temeiuri obiective, clare, de manieră a contura imposibilitatea utilizării unei probe poate conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil.
În cauza Nițulescu c. României, Curtea face trimitere la cauza Al-Khawaya și Tahery c. Regatului Unir, considerată de literatura de specialitate una de referință în materia standardului procesului echitabil. Se apreciază astfel că, după momentul acestei decizii, Curtea a admis că în procesul penal pot fi folosite probe obținute prin încălcarea drepturilor fundamentale, dacă analiza globală a procedurii duce la o concluzie de echitabilitate. Prin urmare, probele obținute nelegal sunt un indiciu de proces neechitabil, dar trebuie coroborate cu alte aspecte, nefiind suficiente prin ele însele[7]. Astfel, standardul probatoriu nu trebuie raportat la fiecare probă în parte, ci la nivel global, ansamblul probator fiind cel care va determina existența vinovăției.
Art. 484 alin. (2) C. pr. pen. modificat prin O.U.G. nr. 18/2016 pentru a transpune Decizia Curții Constituționale nr. 235/2015[8] a instituit un caracter contradictoriu procedurii acordului de recunoaștere a vinovăției, fapt ce afectează însă regula necontradictorialității specifică acestuia. Astfel, odată cu citarea părților și a persoanei vătămate pot fi puse în discuție și alte aspecte procedurale decât cele referitoare la procedura acordului, precum menținerea, revocarea, înlocuirea, încetarea măsurilor preventive. Poate fi însă extinsă această contradictorialitate și la aspect legate de probatoriul administrat? În prezent, apreciem că acest lucru nu este posibil, întrucât judecătorul nu va proceda la o cercetare judecătorească adevărată, ci doar va pune în discuție aspectele care pot avea repercusiuni și asupra celorlalți subiecți procesuali.
De lege ferenda, însă, credem că dacă se va institui competența judecătorului de a aprecia asupra legalității și loialității administrării probatoriului, punerea în discuția părților a chestiunilor anterior menționate va fi posibilă în vederea pronunțării unei soluții cât mai apropiate de adevăr.
Cu privire la nulitatea mijlocului de probă și excluderea probei, opinăm în sensul că deși cele două reprezintă sancțiuni distincte, relația de interdependență dintre acestea este evidentă având în vedere dispozițiile art. 102 alin. (3) C. pr. pen, care prevăd că nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrate determină excluderea probei. Așadar, viciul de procedură va conduce la excluderea probei, această probă neputând fi utilizată în cadrul procesului penal din cauza modului în care aceasta a fost obținută[9]. Transpusă în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, observăm că imposibilitatea constatării nulității mijlocului de probă va avea o consecință directă, respectiv impedimentul dispunerii excluderii probei.
În concluzie, observăm că sistemul inchizitorial atenuat prin intermediul acestei proceduri continuă a avea un impact major asupra acestui mecanism procesual, însă după cum am menționat și în cadrul acestei analize, echitabilitatea procesului justifică o apreciere a modului de administrare a probelor, a fortiori, spre deosebire de procuror care se va raporta la standardul suficienței probei din care să rezulte că inculpatul a comis infracțiunea de care este acuzat[10], instanța va avea în vedere standardul dincolo de orice îndoială rezonabilă astfel încât o situație de fapt cât mai clar conturată, cu un probatoriu consistent și legal va contribui la pronunțarea unei soluții concordante cu realitatea obiectivă constatată.
Bibliografie
– Tratate, cursuri, monografii,
1. M. Udroiu, Sinteze de Procedură Penală. Partea Specială, Ed. C.H. Beck, București, 2020;
2. Pascu, T. Manea, Acordul de recunoaștere a vinovăției, Ed. Universul Juridic, București, 2015;
3. I.-A. Ghirdoveanu, F. Hărăboiu, Probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii în procesul penal, www.juridice.ro, accesat la 16.06.2020;
4. P. Ghiban, Lipsa controlului de legalitate asupra probelor administrate și a actelor efectuate de către organele de urmărire penală ulterior sesizării instanței cu acordul de recunoaștere a vinovăției, www.universuljuridic.ro, accesat la 16.06.2020;
5. A. Stan, Folosirea probelor obținute în mod ilegal. Echitatea procedurii în ansamblu. Cauza Nițulescu contra României, www.juridice.ro, accesat la 16.06.2020;
6. A. Pavel, R. Romaniuc, Nulitatea și excluderea probelor în procesul penal, în Revista Themis nr. 2/2018, pp. 73-73, www.inm-lex.ro, accesat la 16.06.2020.
– SITE-URI
[1] M. Udroiu, Sinteze de Procedură Penală, Partea Specială, Ed. C.H. Beck, București, 2020, p. 734.
[2] Judecător drd. Cristian Bălan, în cadrul dezbaterii „Spălarea de bani online. România față în față cu directivele europene în privința spălării banilor”, ediția 218, organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ), www.juridice.ro, accesat la 16.06.2020.
[3] M. Of. nr. 535 din 17 iulie 2015.
[4] I.- A. Ghirdoveanu, F. Hărăboiu, Probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii în procesul penal, www.juridice.ro, accesat la 16.06.2020.
[5] P. Ghiban, Lipsa controlului de legalitate asupra probelor administrate și a actelor efectuate de către organele de urmărire penală ulterior sesizării instanței cu acordul de recunoaștere a vinovăției, www.universuljuridic.ro, accesat la 16.06.2020.
[6] Ibidem.
[7] A. Stan, Folosirea probelor obținute în mod ilegal. Echitatea procedurii în ansamblu. Cauza Nițulescu contra României, www.juridice.ro, accesat la 16.06.2020.
[8] M. Of. nr. 364 din 26 mai 2015.
[9] A. Pavel, R. Romaniuc, Nulitatea și excluderea probelor în procesul penal, în Revista Themis nr. 2/2018, pp. 73-73, www.inm-lex.ro, accesat la 16.06.2020.
[10] M. Udroiu, op. cit., p. 733.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.