Solidarismul, noul fundament al contractului?
Sache Neculaescu - iulie 1, 2017La argumentele deja înfăţişate, au fost alăturate şi alte rezerve formulate de profesorul Laurent Leveneur, dintre care mai importante sunt următoarele[33]:
– solidaritatea evocată de adepţii acestui curent nu are suport în realitate. Termenul ambiguu „fraternitate” ţine de o viziune idilică sau sentimentală, şi deci nerealistă în raporturile contractuale;
– acelaşi autor se întreabă în ce ar consta uniunea părţilor în cazul contractului de vânzare cumpărare, principalul contract civil, în condiţiile în care interesele lor sunt structural divergente: vânzătorul şi-ar dori să vândă bunul la un preţ cât mai ridicat, contrar intereselor cumpărătorului. Aceeaşi contrarietate se manifestă şi în celelalte contracte civile cât şi în contractele între profesionişti, aşa că „dreptul contractelor trebuie conceput în funcţie de om, aşa cum este el, şi nu cum ar trebui să fie”[34];
– obligaţiile precontractuale de informare pot fi autonom fundamentate, fără a avea nevoie de teoria solidarismului care să le explice. Georges Ripert, care n-a fost adept al solidarismului, menţionează, pe bună dreptate, că „fiecare parte contractantă este gardianul propriilor interese şi trebuie, prin consecinţă, să se informeze el însuşi. Nu este culpabil cel care nu dă celeilalte părţi informaţiile pe care ea însăşi le putea procura. Situaţia se schimbă doar când reticenţa devine culpabilă uneia dintre părţi, abuzând de ignoranţa celeilalte”[35];
– obligaţiile de informare şi de consiliere pe care o au părţile în cursul executării contractului, deşi pot fi calificate drept expresii ale solidarităţii care caracterizează epoca noastră, ele îşi au totuşi temeiul în prevederi exprese ale legii sau contractului;
– cerându-le contractanţilor să formeze o uniune care să aibă o ţintă comună, în temeiul bunei-credinţe, este un obiectiv mult prea imprecis. Nu se poate face drept cu concepte atât de generale şi de echivoce;
– „loialitate, solidaritate, fraternitate”, noua formulă clamată de Denis Mazeaud, reprezintă trei directive vagi care lasă loc arbitrariului în detrimentul securităţii contractanţilor. Încă din anul 1937, Eugène Gaudement avertiza că o asemenea concepţie solidaristă „riscă să suprime libertatea în convenţii şi să conducă la un socialism de stat”[36], în condiţiile în care legitimează tot mai mult intervenţia statului în spaţiul de voinţă al părţilor[37];
– autorul mai sus citat afirmă că obiectivul solidarismului de a institui „un drept al relaţiilor contractuale inegale” care să asigure protecţie părţii mai slabe a contractului este nerealist şi de aceea nu subscrie unui asemenea proiect deşi, privit în sine, este corect. El poate fi atins doar făcând apel la instrumentele clasice ale dreptului, construind o legislaţie aptă să împiedice orice abuz al puterii economice. Dacă trebuie reprimate manevrele neloiale, nu este necesară încurajarea sentimentalismului.
La toate acestea se adaugă scepticismul declarat chiar de unul dintre promotori, potrivit căruia solidarismul, nefiind perceput ca un instrument de emancipare individuală[38], contravine ideologiei drepturilor fundamentale ale omului.
În Raportul final prezentat de profesorul Jean Hauser la închiderea colocviului la care ne-am referit în cele ce preced, se afirmă că reuniunea a avut două merite: „primul priveşte punerea în discuţie a întrebării dacă solidarismul este mit sau realitate, cel de-al doilea priveşte rezistenţa la tentaţia de a i se da un răspuns …”[39]
Şi totuşi, un răspuns provizoriu poate fi dat. Aşa cum este definit, ca ceva care „se află printre noi, care este prezent în spiritul tuturor: al celor care îl susţin, al celor care îl combat şi, fără îndoială, al celor mai numeroşi care se îndoiesc”[40], solidarismul este un concept care „nu urmăreşte să spună ce este dreptul pozitiv, ci urmăreşte să ne spună ce trebuie să fie dreptul – un drept bun”[41], el este mai degrabă o doctrină militantă, aşa cum înşişi autorii îl caracterizează în studiile mai sus evocate. Văzut ca fundament al contractului, solidarismul contractual este definit ca „o exigenţă de civism contractual, care se traduce, pentru fiecare contractant, prin luarea în considerare şi respectarea interesului legitim al cocontractantului său. Această etică contractuală se exprimă concret, printre altele, prin idei de altruism, de decenţă, de coerenţă, de proporţionalitate şi de cooperare, excluzând egoismul, indiferenţa, dezinvoltura şi cinismul”[42].
Acest nou raport între libertatea de voinţă şi nevoia de asigurare a echilibrului contractual este o orientare pe care o regăsim în toate proiectele europene de codificare a dreptului contractelor, preluată şi de actualul nostru Cod civil printr-un set de soluţii juridice noi, atât pentru faza precontractuală cât şi pentru formarea şi executarea contractului.
În doctrina noastră, având a se pronunţa asupra esenţei contractului, profesorul Liviu Pop afirmă: „voinţa părţilor contractante nu lipseşte şi nu poate lipsi, liberă sau constrânsă, dintre fundamentele contractului; un contract este de neconceput fără să existe voinţa părţilor contractante. Esenţa contractului este alcătuită din două elemente inseparabile: voinţa părţilor contractante şi interesul contractual al fiecăruia dintre ele. Numai că părţile contractante sunt ţinute să respecte şi legea imperativă”[43].
4. O posibilă concluzie
Oricât de seducătoare ar fi asemenea idei generoase, ele rămân expresii ale unei reverii contractuale, care ţin de domeniul romantismului juridic, rupte de realitatea care ne înconjoară, o realitate în care interesele sunt tot mai divergente, departe de a putea fi vreodată conciliate prin simpla bunăvoinţă a contractanţilor. „Civismul contractual” este o stare de spirit care îşi are sorgintea în precepte morale situate în afara dreptului, ceea ce îl face „o afacere privată”[44]. Altruismul, decenţa, coerenţa, sunt virtuţi individuale, tot mai rar întâlnite într-o lume avidă de acumulări cantitative şi mai puţin calitative. Ele sunt posibile, dar nu pot deveni obligatorii, decât dacă vor fi instituite prin norme imperative ale legii, şi nu de un principiu cu un contur atât de neclar.
Dialectica contractului presupune confruntarea a două mari imperative: asigurarea interesului pe care îl au părţile care se leagă prin contract, şi sancţionarea oricăror excese în vederea restabilirii echilibrului contractual afectat. Este sensul unei formule de referinţă din doctrina franceză potrivit căreia „contractul obligă pentru că este util, dar numai în măsura în care este just[45]. Voinţa părţilor produce efecte doar „în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri”, aşa cum prevede art. 1169 din Cod nostru civil actual. În aceste condiţii, în care forţa juridică a contractului este conferită de lege, mult dezbătuta temă a solidarismului contractual menită a explica esenţa contractului, văzut ca un nou fundament al acestuia, capătă valoarea unei dezbateri preponderent teoretice.
Solidarismul rămâne o concepţie filosofică, politică, socială, un reper esenţial pentru drept, un alt mod de a ne raporta la semenii noştri în general, şi un alt mod de a vedea contractul, orientat nu doar voinţei părţilor, ci preocupării de a răspunde nevoii de echilibru, de evitare a oricărui exces, sensurile majore ale oricărui contract legal încheiat. El rămâne un deziderat, o aspiraţie către care dreptul tinde pentru a deveni cu adevărat ars boni et aequi. Dacă este excesiv să cerem contractanţilor să se iubească precum fraţii, este legitim totuşi să le cerem a fi rezonabili şi să accepte adaptarea contractului, iar atunci când ei n-o fac, să le fie impusă o asemenea soluţie prin norme ale dreptului obiectiv, şi nu prin apelul la o fraternitate iluzorie.
[33] L. Leveneur, Le solidarisme contractuel: un mythe, in Le solidarisme, op. cit., pp. 173-191.
[34] Apud Fr. Terré, Ph. Simler, Y. Lequette, op. cit., nr. 42, p. 47.
[35] G. Ripert, La règle morale dans les obligations civiles, 4e edition, Éd. Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 1949, p. 89.
[36] Théorie générale des obligations, 1937, p. 31, apud L. Leveneur, op. cit., p. 187.
[37] M. Mekki, L’intérêt général et le contrat, Paris, Éd. Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 2004, pp. 258-369.
[38] Cr. Jamin, Le solidarisme contractual: un regard Franco-Québécois, www.themis.umontreal.ca.
[39] J. Hauser, Rapport de synthèse. Le solidarisme contractual, mythe ou réalité, in Le solidarisme, op. cit., p. 200.
[40] É. Savaux, Solidarisme contractuel et formation du contrat, in Le solidarisme, op. cit., pp. 43-46.
[41] Ibidem.
[42] D. Mazeaud, Solidarisme contractual et realisation du contrat, in Le solidarisme contractual, op. cit., pp. 58-59.
[43] L. Pop, op. cit., p. 76.
[44] J. Hauser, op. cit., p. 200.
[45] J. Ghestin, L’utile et le juste dans les contrat, D. 1982. c. 1.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.