Societatea simplă (I)
Gabriel Tița-Nicolescu - septembrie 1, 2017Aportul în numerar. Aceasta este cea mai întâlnită formă de aport, în cazul oricăror societăți și asocieri, de orice formă și de orice tip, pentru simplul motiv că efectuarea (vărsarea efectivă a) acestuia nu necesită nicio formalitate, cum ar fi, de pildă, în cazul bunurilor imobile, unde vor fi necesare formalitățile de publicitate funciară. În plus, pentru orice afacere, indiferent de anvergură sau de obiect, banii lichizi (numerar) sunt absolut necesari pentru demararea activităților lucrative. Cu toate acestea, trebuie precizat că, spre deosebire de societățile cu personalitate juridică organizate potrivit Legii nr. 31/1990 (indiferent de forma acestora), în cazul societății simple aportul în numerar nu este obligatoriu.
Aportul în numerar se subscrie la data semnării contractului de societate și se va vărsa efectiv la data convenită de părți prin contract, dat fiind că, așa cum spuneam, legea nu instituie un termen limită de vărsare a aportului subscris. Asociatul care a subscris ca aport o sumă de bani datorează, în caz de neexecutare, suma la care s-a obligat, dobânda legală de la scadență și orice alte daune care ar rezulta ca urmare a întârzierii vărsării aportului în numerar, fiind de drept pus în întârziere. Desigur, punerea de drept de întârziere ar putea opera doar când este stipulat în contract un termen de vărsare; în schimb, dacă un astfel de termen nu este prevăzut de asociați prin contractul de societate, va fi necesară, în prealabil, punerea în întârziere a asociatului.
Avem mari dubii și cu privire la posibilitatea reală de deschidere a unui cont bancar pe numele societății, distinct de un eventual cont bancar pe care l-ar deține oricare sau fiecare dintre asociați. De aceea, credem că, practic, aportul în numerar se va vărsa efectiv atunci când va fi necesar pentru realizarea scopului asocierii, potrivit clauzelor contractului de societate. Desigur, dacă vorbim despre sume mai mari de bani, date fiind și reglementările în vigoare privind limitarea plafonului pentru plăți în numerar, folosirea acestor sume de bani se va face prin plata din contul asociatului către terț, însă în numele sau în beneficiul asocierii.
Aportul în bunuri. Principiul general aplicabil în materie este cel instituit prin dispozițiile art. 1.883 NCC, potrivit cărora, în cazul unei societăți fără personalitate juridică, aporturile devin coproprietatea asociaților, afară de cazul în care au convenit, în mod expres, că vor trece în folosința lor comună. În ceea ce privește natura juridică a efectelor aportului, sub cele două ipoteze, aceasta este lămurită de Codul civil astfel: asociatul care aportează proprietatea sau un alt drept real asupra unui bun răspunde pentru efectuarea aportului întocmai unui vânzător față de cumpărător, iar asociatul care aportează folosința răspunde pentru efectuarea aportului întocmai unui locator față de locatar.
Și în cazul societăților simple, aportul în bunuri se poate face cu bunuri mobile sau imobile. De asemenea, legea delimitează între alte două categorii de bunuri, instituind condiții diferite în ceea ce privește aportul acestora, respectiv, între bunuri fungibile și nefungibile. Aporturile constând în bunuri fungibile sau consumptibile nu pot fi subscrise cu titlu de aport în folosință, ci devin, în toate cazurile, proprietatea asociaților, chiar dacă în contractul de societate nu s-a stipulat aceasta în mod expres. Aportul în bunuri nefungibile, în schimb, se efectuează prin transferul drepturilor de proprietate, sau, după caz, potrivit convenției părților, de folosință asupra acestora. Bunurile vor fi predate efectiv și în stare de funcționare, potrivit destinației sociale.
În cazul aportului unor bunuri imobile sau, după caz, al altor drepturi reale imobiliare, contractul se încheie în formă autentică iar transferul drepturilor asupra bunurilor aportate este supus formelor de publicitate prevăzute de lege, respectiv, prin înscrierea, în cartea funciară, a dreptului de coproprietate al asociaților asupra bunurilor imobile. În opinia noastră, interdicția legală potrivit căreia un soț nu poate deveni asociat prin aportarea de bunuri comune decât cu consimțământul celuilalt soț este aplicabilă și societății simple, deși art. 349 NCC face trimitere doar la părți sociale și acțiuni, nu și la părți de interes. Chiar dacă am putea accepta că, în acest caz, operațiunea de aportare, în sine, nu este sancționabilă (în lipsa unei interdicții exprese în Codul civil, similară celei instituite inechivoc de art. 349 NCC în cazul societăților pe acțiuni și a celor cu răspundere limitată), avem serioase îndoieli cu privire la posibilitatea înscrierii în cartea funciară a dreptului de coproprietate al asociaților societăți simple asupra bunului imobil comun aportat de un asociat fără consimțământul soțului.
În fine, în cazul societății simple este permis și aportul în bunuri incorporale, cum ar fi, de pildă, creanțe, participații la alte societăți sau titluri de credit. Asociatul care aportează o creanță răspunde pentru existența creanței la momentul aportului dar și pentru încasarea acesteia la scadență, fiind obligat sa acopere cuantumul acesteia, dobânda legală (care începe să curgă de la data scadenței creanței, iar nu de la data aportării creanței), precum și orice alte daune ce ar rezulta din neîncasarea, în tot sau în parte, a creanței; în același mod va răspunde și asociatul care aportează cambii sau alte titluri de credit care circulă în comerț. Asociatul care aportează acțiuni sau părți sociale emise de o altă societate răspunde pentru efectuarea aportului întocmai unui vânzător față de cumpărător.
Aportul în prestații. Asociații societății simple se pot obliga la aport în prestații, cu titlu de aport societar, sau, așa cum este denumit de Codul civil, aport în cunoștințe specifice. După cum ne reamintim, aporturile în prestații sunt permise, în cazul societăților cu personalitate juridică, doar în cazul societăților în nume colectiv și a celor în comandită (simplă sau pe acțiuni), fiind interzise în societățile cu răspundere limitată și pe acțiuni. În schimbul acestui aport, asociații participă, potrivit contractului de societate (iar nu potrivit actului constitutiv, așa cum spune, dând dovadă de aceeași inconsecvență, Codul civil), la împărțirea beneficiilor și suportarea pierderilor, precum și la luarea deciziilor în societate.
Aporturile în prestații sau cunoștințe specifice se efectuează prin desfășurarea de către asociatul care s-a obligat a unor activități concrete și prin punerea la dispoziția societății a unor informații, pentru realizarea obiectului acesteia, în modalitățile și condițiile stabilite prin contractul de societate. Aportul în prestații sau cunoștințe specifice este datorat în mod continuu, atât timp cât asociatul care s-a obligat la acesta este membru al societății.
Fără îndoială că, în cazul unui astfel de aport, spre deosebire de celelalte două forme de aport despre care am discutat mai sus, nu putem vorbi despre un transfer efectiv și real al prestațiilor în coproprietatea asociaților și nici chiar în folosința lor comună, întrucât fiind vorba despre cunoștințe specifice, acestea aparțin, firesc, doar celui care le deține; în schimb, beneficiile obținute de pe urma folosirii acelor cunoștințe, aparțin tuturor asociaților. În opinia noastră, obligația de prestare a aportului în mod continuu este datorată către ceilalți asociați, întrucât aceștia din urmă sunt partenerii de contract ai asociatului care aduce aportul în cunoștințe, referindu-ne, desigur, la contractul de societate. Tot față de ceilalți asociați (parteneri în contractul de societate) subzistă și obligația de a împărți câștigurile ce rezultă din activitățile prestate de asociatul care aduce acest aport. Prin urmare, și sub acest aspect, Codul civil este neclar și, practic, inaplicabil, precizând că obligația asociatului care aportează prestații este datorată față de societate [art. 1.899 alin. (1) NCC], or, nu putem să nu ne întrebăm: cum poate răspunde asociatul față de societate, dacă aceasta nu există?
Sigur că, nefiind vorba despre un bun corporal (mobil sau imobil) ori despre sume de bani, în cazul neexecutării obligației de aport a cunoștințelor sau prestațiilor, nu se poate pune problema unei executări silite a acestuia, legea precizând expres că, în acest caz, asociatul respectiv va răspunde de prejudiciile cauzate. În opinia noastră, acțiunea în daune aparține celorlalți asociați și afirmăm acest lucru în lipsa unei prevederi legale clare, pentru aceleași considerente legate de inexistența juridică a societății propriu-zise.
Regimul părților de interes și transmiterea acestora. După cum am observat, capitalul social al societății simple este fracționat în părți de interes, acestea fiind atribuite fiecărui asociat corespunzător cu aporturile fiecăruia, dacă prin contractul de societate nu se prevede altfel. Părțile de interes sunt indivizibile, astfel că, dacă o parte de interes devine proprietatea comună a mai multor persoane (de pildă, prin moștenire), acestea sunt obligate sa desemneze un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor sociale aferente. Cât timp o parte de interes este proprietatea comună a mai multor persoane, acestea răspund în mod solidar pentru efectuarea vărsămintelor datorate.
Ca principiu, părțile de interes acordă asociaților drept de vot în adunarea generală doar dacă sunt plătite sau vărsate în întregime, cu excepția cazului în care contractul permite votul în temeiul acestor părți de interes chiar și dacă sunt neplătite.
Părțile de interes pot fi transmise prin cesiune, prin moștenire sau prin răscumpărare. Primele două forme de transmisiune nu necesită multe discuții, fiind, în principiu, asemănătoare cu cele despre care am mai discutat în cazul societăților reglementate de Legea nr. 31/1990. Astfel, ca regulă, cesiunea părților de interes se face în limitele și condițiile prevăzute de lege și de contractul de societate, cu precizarea că, întotdeauna, transmiterea părților de interes către persoane din afara societății este permisă doar cu consimțământul tuturor asociaților. Dacă însă cesiunea este cu titlu gratuit, aceasta este supusă regimului juridic al donației, ceea ce înseamnă că actul de cesiune trebuie încheiat în forma autentică. De asemenea, părțile de interes se pot transmite și prin moștenire, dacă prin contractul de societate nu se dispune altfel (de pildă, contractul ar putea prevedea că părțile de interes ce au aparținut defunctului asociat vor fi dobândite în cote egale de către ceilalți asociați sau va putea prevedea că părțile de interes ce au aparținut defunctului se anulează, fără a fi transmise).
Legea prevede și o procedură aparte, cu totul inedită, de dobândire a părților de interes de către asociați, și anume, prin răscumpărare. Potrivit art. 1.901 alin. (2) NCC, orice asociat poate răscumpăra părțile de interes dobândite (cu titlu oneros sau gratuit) de către un terț dar fără consimțământul tuturor asociaților, substituindu-se, practic, în drepturile dobânditorului. Dreptul de răscumpărare poate fi însă exercitat doar într-un termen de 60 de zile de la data la care asociatul respectiv a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască cesiunea. Dacă mai mulți asociați exercită concomitent acest drept, părțile de interes se alocă proporțional cu cota de participare la profit iar valoarea acestora este stabilită de un expert agreat de părțile cesiunii (operațiunii de răscumpărare) sau, în lipsa unui acord, de către instanță. În opinia noastră însă, dreptul de răscumpărare nu înlătură dreptul asociatului căruia nu i s-a cerut consimțământul, de a cere instanței anularea actului de cesiune a părților de interes către terț. Așadar, acest asociat va avea la îndemână o alternativă legală, și anume, pe de-o parte, posibilitatea de a cere anularea actului de cesiune și, pe de altă parte, posibilitatea de a uza de procedura de răscumpărare. Problema reală se va pune însă atunci când un asociat înțelege să uzeze de dreptul de răscumpărare în condițiile în care un alt asociat, dimpotrivă, solicită anularea actului de cesiune. Deși legea nu prevede, credem că, în acest caz, nu se va putea invoca dreptul de răscumpărare, întrucât o atare opțiune nu ar satisface interesul și poziția celuilalt asociat (care cere anularea actului), astfel că o validare implicită a cauzei de nulitate nu este incidentă, nefiind acceptată de asociatul care cere anularea. Mai mult, dacă s-ar admite că o eventuală răscumpărare a părților de interes ar paraliza o acțiune în anulare, s-ar aduce atingere caracterului personal al societății simple și însăși convenției părților, de vreme ce un asociat (cel care exercită dreptul de răscumpărare) își va putea crește cota de participare ca urmare a dobândirii părților de interes răscumpărate, însă prin eludarea dispozițiilor imperative care cer consimțământul tuturor asociaților.
Acte juridice cu privire la drepturile sociale. Codul civil prevede, de asemenea, și o modalitate absolut inedită, pe care nu o mai regăsim reglementată, ca atare, în niciun alt caz din materia dreptului societar. Este vorba despre asocierea asupra drepturilor sociale, o procedură distinctă de cesiunea părților de interes, care face obiectul art. 1.908 NCC. Potrivit acestui text de lege, un asociat își poate asocia o terță persoană la drepturile sale sociale fără consimțământul celorlalți asociați, dar persoana respectivă nu va putea deveni asociat al societății fără consimțământul celorlalți asociați. Practic, legea distinge expres între asocierea asupra drepturilor sociale și cesiunea părților sociale, prima operațiune putând fi făcută fără acordul celorlalți asociați, în timp ce, cea de-a doua, dimpotrivă, necesitând acordul tuturor asociaților, acord despre care am vorbit deja la cesiunea părților de interes. Chestiunea care trebuie însă lămurită este de a putea distinge, la rândul nostru, modalitatea practică sub care se poate exercita dreptul de asociere asupra drepturilor sociale, în lipsa oricăror precizări pe care, în opinia noastră, ar fi trebuit să ni le ofere Codul civil, fie chiar și lapidare. Or, neavând niciun element de identificare a domeniului de aplicare, credem că asocierea asupra părților de interes reprezintă orice formă de asociere fără personalitate juridică prin care o terță persoană sprijină financiar contribuția unui asociat. Cu toate acestea, beneficiile care i s-ar cuveni asociatului din activitatea societății simple, nu pot fi cedate sau împărțite cu terțul asociat, cum de altfel, nu-i poate ceda acestuia din urmă dreptul de vot în adunarea generală și, în general, nu-i poate ceda niciun drept aferent părților sociale. Textul alin. (2) al art. 1.908 NCC este cât se poate de clar și de imperativ sub acest aspect.
În ceea ce privește problema garanțiilor constituite asupra părților de interes, legea prevede că un asociat nu poate garanta în niciun fel obligațiile personale sau ale vreunui terț cu drepturile sociale, fără consimțământul tuturor asociaților, sub sancțiunea nulității absolute a garanției.
În fine, un regim juridic diferit față de dreptul comun îl regăsim în ceea ce privește actele de promisiune făcute de un asociat cu privire la drepturile sale sociale; legea nu se referă, prin urmare, la părțile de interes, ci la drepturile sociale, astfel că părțile de interes pot face obiectul unor promisiuni potrivit dreptului comun. Astfel, potrivit legii, orice promisiune făcută de un asociat de a ceda, vinde, garanta în orice fel sau de a renunța la drepturile sale sociale îi conferă beneficiarului acesteia numai dreptul la daunele ce ar rezulta din neexecutare. Este exclusă, prin urmare, posibilitatea formulării unei acțiuni judiciare care să tindă la obținerea unei hotărâri judecătorești ce va ține loc de consimțământ, ceea ce înseamnă că avem o excepție evidentă de la prevederile art. 1.279 NCC, în materia drepturilor sociale aferente participațiilor în societatea simplă.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.