Societatea simplă (I)
Gabriel Tița-Nicolescu - septembrie 1, 2017– Desemnarea asociatului care să răspundă pentru îndeplinirea obligațiilor societății față de autoritățile publice. Și această clauză se impune a fi menționată din considerente de ordin fiscal, întrucât Codul fiscal o cere în mod expres. Nu putem ignora o nouă contradicție, la fel de evidentă, cu principiile ce se desprind din Codul civil în materia persoanelor juridice, unde o persoană care ”răspunde” de îndeplinirea obligațiilor societății poate fi desemnată doar pentru persoanele juridice, unde avem organe de conducere ce au calitatea de reprezentant al acelei persoane juridice.
– Condițiile de încetare a societății. O astfel de clauză o găsim ca fiind mai mult decât oportună, fiind aptă de a elimina orice litigii posibile între asociați, după încetarea asocierii. Suntem întru-totul de acord, prin urmare, cu această cerință a Codului fiscal și încurajăm redactarea unei clauze cât mai clare, detaliate și neinterpretabile legate de soarta bunurilor, investițiilor, cheltuielilor etc. (în general, aspecte legate de desocotirea asociaților), făcute de asociați în timpul societății simple.
Acestea ar fi clauzele contractuale obligatorii ce trebuie menționate, potrivit Codului fiscal, într-un contract de societate simplă, însă trebuie precizat că legea fiscală prevede și o sancțiune extrem de eficientă pentru nerespectarea acestui conținut minim al contractului de societate. Astfel, având în vedere că (potrivit aceluiași cod fiscal), contractul de societate/asociere se înregistrează la organul fiscal competent, în termen de 30 de zile de la data încheierii acestuia, legea dă dreptul organului fiscal de a refuza înregistrarea contractelor, în cazul în care acestea nu cuprind clauzele despre care am făcut vorbire.
Durata societății. În ceea ce privește durata societății simple, aceasta este nedeterminată, dacă prin contractul de societate părțile nu au prevăzut o anumită durată. Așadar, dacă s-a stipulat un termen al asocierii, societatea simplă va înceta la împlinirea acestui termen și va intra în dizolvare, potrivit cu procedura prevăzută de Codul civil.
Legea prevede însă posibilitatea prelungirii duratei societății simple, fie în mod expres, fie tacit. Prelungirea expresă a duratei nu impune, în principiu, comentarii suplimentare; asociații pot prelungi durata societății simple, înainte de expirarea acesteia, prin act adițional semnat de toți asociații.
În ceea ce privește prelungirea tacită a duratei, potrivit art. 1.931 NCC, societatea este tacit prorogată atunci când, cu toate că durata sa a expirat, aceasta continuă să execute operaţiunile sale, iar asociaţii continuă să iniţieze operaţiuni ce intră în obiectul său şi să se comporte ca asociaţi. Prorogarea operează pe o durată de un an, continuând din an în an, de la data expirării duratei, dacă sunt îndeplinite aceleaşi condiţii.
Modificarea contractului de societate. Potrivit art. 1.891 NCC, în lipsă de stipulație contrară sau dacă prin lege nu se dispune altfel, modificarea contractului de societate simplă se face cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege pentru încheierea sa valabilă. Or, întrucât, din punct de vedere al formei, Codul civil nu cere nicio condiție de valabilitate pentru încheierea contractului de societate, rezultă că nici modificarea nu necesită vreo condiție, potrivit principiului accesorium sequitur principalem și potrivit principiului general instituit de art. 1.243 NCC. Așadar, presupunând că societatea simplă nu a avut un înscris la bază, la momentul constituirii ei, fiind întemeiată doar pe acordul verbal al asociaților (ipoteză absolut improbabilă, dar legală, așa cum am demonstrat într-un paragraf anterior), este cât se poate de logic faptul că o modificare a condițiilor asocierii se poate realiza prin același simplu consimțământ mutual, nedublat de vreo formă scrisă.
În schimb, dacă ne raportăm la dispozițiile din Codul fiscal (și trebuie să ne raportăm), modificarea trebuie făcută, întocmai ca și contractul inițial de societate, în formă scrisă (sub semnătură privată) și trebuie să respecte aceleași cerințe minime obligatorii de conținut despre care am făcut vorbire, sub sancțiunea neluării în seamă de către organele fiscale.
Din punct de vedere al cerințelor de fond, actul modificator, ca orice act juridic, trebuie să îndeplinească cele patru condiții de validitate, respectiv, capacitate, consimțământ, obiect și cauză; nu se poate pleca de la premisa că, odată încheiat contractul de societate, aceste cerințe sunt îndeplinite de plano și la momentul modificării sale, ci trebuie analizate, în concret, la epoca încheierii actului modificator al contractului de societate simplă.
În mod excepțional, doar dacă prin actul modificator al contractului de societate simplă se convine transformarea ei într-o societate cu personalitate juridică, actul adițional va trebui să îndeplinească condiții distincte, astfel că nu mai este aplicabilă regula instituită de art. 1.891 NCC citat mai sus. Astfel, într-o atare ipoteză, actul modificator trebuie îmbrăcat, sub sancțiunea nulității, în formă scrisă, iar condițiile de fond vor fi cele cerute de Legea nr. 31/1990 pentru constituirea societăților cu personalitate juridică.
În concluzie pe acest subiect, cele două ipoteze de lucru prevăzute de art. 1.891 NCC sunt lămurite: fie părțile pot stipula în contractul inițial (care, evident, trebuie să fie încheiat în formă scrisă, pentru a putea dovedi această stipulație) condiții speciale de modificare a contractului de societate simplă, fie însăși legea impune acest lucru atunci când societatea simplă se transformă într-o societate cu personalitate juridică, situație în care, de asemenea, trebuie respectate condiții speciale de modificare a actului societar, și anume, cerințele Legii nr. 31/1990. Dacă însă nu avem un instrumentum, modificarea înțelegerii inițiale a asociaților societății simple – deși posibilă – va fi extrem de greu de dovedit, așa cum va fi, de altfel, și „conținutul” inițial al contractului (prin ipoteză, încheiat verbal). Poate și din acest motiv, trecând peste faptul că răstoarnă principii fundamentale de drept societar, ne vedem nevoiți să admitem că reglementarea fiscală, nu este, totuși, chiar atât inoportună și antagonică pe cât ar părea; simpla existență a unui înscris care conține și anumite clauze pertinente, rezolvă mare parte din problemele ce s-ar putea ivi între asociați.
Lipsa personalității juridice. De esența societății simple este faptul că aceasta nu are personalitate juridică. Din acest punct de vedere, societatea simplă se deosebește de societățile cu personalitate juridică, și anume de cele cinci forme de societate reglementate de Legea nr. 31/1990 (Legea societăților): societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă, societatea în comandită pe acțiuni, societatea pe acțiuni și societatea cu răspundere limitată. De asemenea, se deosebește de societatea cooperativă, reglementată de Legea nr. 1/2005 care este, de asemenea, o persoană juridică. Pe de altă pate însă, societatea simplă se aseamănă, după această caracteristică, cu societatea (asocierea) în participație, societate plasată, de asemenea, de Codul civil, în categoria societăților fără personalitate juridică.
Lipsa personalității juridice atrage (sau ar trebui să atragă) o serie întreagă de consecințe, dacă ne raportăm la dispozițiile de principiu cuprinse în Codul civil (în capitolul referitor la persoane juridice), dat fiind că societatea simplă nu există ca subiect distinct de drepturi și obligații, nu este un subiect de drept civil (distinct de asociații care o compun). Avem în vedere, de pildă, lipsa unui patrimoniu propriu al societății, lipsa unei (sau unor) persoane care să aibă calitatea de reprezentant al societății, lipsa unui sediu propriu, imposibilitatea dobândirii unor drepturi și obligații proprii de către societate, imposibilitatea chemării distincte în judecată a unei astfel de societăți etc., trăsături care ar trebui să fie esențiale pentru diferențierea societăților simple (și, în general, a societăților fără personalitate juridică) de cele cu personalitate juridică. Lucrurile nu stau însă întocmai în acest fel, întrucât, fie alte acte normative (de pildă, Codul fiscal, cum deja am observat), fie însuși Codul civil, cuprind dispoziții contradictorii, care diluează mult elementele de delimitare dintre societățile fără personalitate juridică de cele cu personalitate juridică, elemente pe care, cel puțin la nivel teoretic, le desprindem din teoria generală a persoanei juridice.
Astfel, deși o societate fără personalitate juridică nu poate avea un patrimoniu propriu (acest element reprezentând însăși baza definiției persoanei juridice, potrivit art. 187 NCC), același cod civil român, într-o confuzie absolut derutantă și inexplicabilă, ne vorbește, implicit dar inechivoc, despre „patrimoniul societății” [art. 1.946 alin. (4)] sau despre răspunderea „față de societate” a asociatului care nu a adus aportul [art. 1.895 alin. (1), art. 1.899 alin. NCC]. Confuzia este cu atât mai gravă cu cât, în același capitol al Codului civil, referitor la contractul de societate (dar la secțiunea privind dispozițiile generale), ni se lămurește clar, tranșant și principial această chestiune: „În cazul unei societăți cu personalitate juridică, aporturile intră în patrimoniul societății, iar în cazul unei societăți fără personalitate juridică, aporturile devin coproprietatea asociaților, afară de cazul în care au convenit, în mod expres, că vor trece în folosința lor comună”. [art. 1.883 alin. (1)]. Așadar, unde spune acest text legal de „patrimoniul societății”?
Apoi, deși societatea nu ar trebui să aibă un reprezentant anume, întrucât, în mod firesc, reprezentant ar trebui să fie oricare dintre asociați, Codul fiscal ne spune despre anume administratori care au drept de reprezentare. Sigur că orice societate (și, în general, orice asociere) poate avea anumite organe de conducere, însă acestea nu sunt sinonime cu reprezentarea, pentru simplul motiv că, nefiind subiect distinct de drepturi, neexistând ca persoană distinctă, organele de conducere nu au ce reprezenta (reprezentantul exercită acte în numele și pe seama reprezentatului, însă, în cazul societății simple, acesta din urmă nu există). Sub acest aspect, trebuie, totuși, precizat și faptul că, doar în justiție, în mod expres, societatea simplă are un reprezentant (art. 1.919 NCC), text care vine, de altfel, în completarea dispozițiilor Codului de procedură civilă.
Continuând pe linia contradicțiilor/inadvertențelor legislative, mai reamintim doar despre delimitarea noțiunilor de „aport subscris” și „aport vărsat” pe care o folosește Codul civil; or, cum s-ar putea îndeplini și obligația de vărsare efectivă a aportului și, mai cu seamă, către cine? Sau despre acele dispoziții din Codul fiscal (despre care am vorbit deja), care instituie obligația stabilirii unui sediu al societății simple, știut fiind că sediul este un element definitoriu al persoanei juridice.
Toate aceste dispoziții legale alterează mult, așadar, caracterul de societate fără personalitate juridică al societății simple, pentru că, practic, avem de-a face cu o lipsă a personalității juridice și nu prea, ceea ce ne duce cu gândul, mai degrabă, la o personalitate juridică sui-generis, „specială” (nu restrânsă, pentru a nu crea confuzii cu acest din urmă termen, reglementat expres de lege și care presupune cu totul altceva).
Dobândirea personalității juridice. Pentru a întări încă o dată caracterul societății simple (de asociere fără personalitate juridică), legea prevede posibilitatea transformării acesteia într-o societate cu personalitate juridică.
Astfel, dacă asociații doresc dobândirea personalității juridice, vor trebui, în primul rând, să modifice contractul de societate, printr-un act adițional în care vor indica, în mod expres, forma juridică a noii societății, de pildă, una dintre societățile reglementate de Legea nr. 31/1990.
Prin același act adițional, asociații vor pune de acord toate clauzele contractului de societate cu dispozițiile legale aplicabile societății nou-înființate, adică, spre exemplu, dacă vor decide să transforme societatea lor într-o societate cu răspundere limitată, contractul va trebui să conțină toate clauzele prevăzute expres de Legea nr. 31/1990 pentru această formă de societate și să dispună de capitalul social minim cerut de lege. Prin urmare, indiferent de obiectul de activitate, noua societate poate fi constituită numai în forma și în condițiile prevăzute de legea specială care îi conferă personalitate juridică, personalitate care se dobândește prin și de la data înmatriculării în registrul comerțului. Așadar, acest act adițional modificator este necesar, logic și reprezintă punctul de plecare în demersurile de dobândire a personalității juridice.
În cazul modificării societății simple într-una cu personalitate juridică, aceiași asociați vor deveni, practic, asociații noii societății, însă răspunderea lor pentru datoriile sociale contractate în timpul existenței societății simple este subsidiară, nelimitată și solidară, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Într-o astfel de ipoteză, dobândirea personalității juridice se face fără a se dispune dizolvarea societății simple. Asociații și societatea nou-înființată răspund solidar și indivizibil pentru toate datoriile societății născute înainte de dobândirea personalității juridice.
Până la data dobândirii personalității juridice (data înregistrării în registrul comerțului), raporturile dintre asociați sunt guvernate, în continuare de regulile aplicabile societății simple.
În fine, legea mai face precizarea că societățile supuse condiției înmatriculării conform legii și rămase neînmatriculate, precum și societățile de fapt sunt asimilate societăților simple.
Formarea capitalului social. Considerații introductive. Asociații unei societăți simple pot contribui la formarea capitalului social al societății, cu aporturi de trei categorii, întocmai ca în cazul societății cu personalitate juridică, și anume, prin aporturi bănești, prin aporturi în bunuri, și prin aporturi în prestații.
Ca urmare a aporturilor aduse, se formează capitalul social, capital care poate fi subscris (la data asumării obligației de aducere a aportului, adică la data încheierii contractului de societate) și, respectiv, vărsat (la data aducerii efective a bunului de către asociat), însă nu există un termen legal de vărsare a aportului, acesta urmând a fi convenit de părți prin contractul de societate. Capitalul social subscris se divide în părți egale, numite părți de interes (întocmai ca la societățile în nume colectiv sau în comandită simplă, ambele fiind însă societăți cu personalitate juridică), care se distribuie asociaților proporțional cu aporturile fiecăruia, dacă prin lege sau contractul de societate nu se prevede altfel.
Potrivit art. 1.895 alin. (1) C. civ., fiecare dintre asociați va răspunde față de societate dar și față de ceilalți asociați pentru vărsarea aporturilor la care s-a obligat. Nu putem însă îmbrățișa reglementarea legală a primei forme de răspundere, în condițiile în care societatea simplă nu există, riguros juridic, ca subiect distinct de drepturi și obligații și nu va exista niciodată; mai mult, este extrem de complicat să concepem o modalitate concretă, palpabilă, prin care societatea să acționeze împotriva asociatului care nu a adus aportul, întrucât am întâmpina probleme serioase cu capacitatea de exercițiu a societății, cu reprezentarea acesteia etc. Din aceste considerente, opinia noastră este că, cel mai simplu procedeu de executare a aportului restant, este o acțiune (eventual, colectivă, dacă sunt mai mult de doi asociați) formulată de celălalt asociat (ceilalți asociați) împotriva asociatului în culpă. Oricum, potrivit legii, drepturile conferite de părțile de interes sunt suspendate până la vărsarea aporturilor la capitalul social.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.