Scurte considerații asupra revocării donației pentru ingratitudine

1. Considerații introductive privind revocarea donației

 

Abstract

  Abstract
The revocation of donation for ingratitude is a civil punishment that sanctions the behavior of
the donor for committing deeds considered by the legislator to be incompatible with the moral
obligation of gratitude that he should bear to the donor, by virtue of his liberal gesture. The
revocation for ingratitude does not contradict the principle of donations irrevocability, which is not
left to the donor but can only occur if the donor has committed express and limitative acts indicated
by law and in all cases following the judicial procedure.
Keywords: donation, ingratitude, revocation of donation for ingratitude, effects of donation
revocation.

 

Regula în materia donației este că aceasta este irevocabilă, însă prin excepție legiuitorul a reglementat anumite cauze legale în care poate surveni revocarea donației. Astfel, potrivit art. 1020 C. civ., donația poate fi revocată pentru ingratitudine și pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul. De asemenea, legiuitorul mai prevede posibilitatea revocării promisiunii de donație, în condițiile art. 1022 C. civ., text potrivit căruia promisiunea de donație se revocă de drept dacă anterior executării sale se ivește unul dintre cazurile de revocare pentru ingratitudine prevăzute la art. 1023. De asemenea, promisiunea de donație se revocă de drept și atunci când, anterior executării sale, situația materială a promitentului s-a deteriorat într-o asemenea măsură încât executarea promisiunii a devenit excesiv de oneroasă pentru acesta ori promitentul a devenit insolvabil.

Revocarea donației, indiferent dacă motivul determinant este reprezentat de ingratitudine sau de neexecutarea fără justificare a sarcinii de către donatar, nu operează de drept, astfel cum stipulează art. 1021 C. civ. Așadar, revocarea donației pentru ingratitudine și neexecutarea sarcinilor va avea întotdeauna caracter judiciar. De asemenea, trebuie precizat că revocarea donației este permisă doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv pe motiv de ingratitudine și pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul.

Ne-am propus ca în prezentul studiu să ne aplecăm exclusiv asupra revocării donației pentru ingratitudine.

2. Noțiunea de ingratitudine și cazurile de revocare a donației pentru ingratitudine

Legiuitorul a consacrat revocării donației pentru ingratitudine dispozițiile art. 1023-1026 C. civ. Cazurile de revocare a donației pentru ingratitudine sunt reglementate prin dispozițiile art. 1023 C. civ. Astfel, potrivit acestui text de lege, donația se revocă pentru ingratitudine în următoarele cazuri:

a) dacă donatarul a atentat la viața donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, știind că alții intenționează să atenteze, nu l-a înștiințat;
b) dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave față de donator;
c) dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, ținându-se însă seama de starea în care se afla bunul la momentul donației.

Ingratitudinea este definită ca fiind purtarea, atitudinea omului ingrat, nerecunoștință iar prin ingrat se înțelege persoana care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite[1]. Așa cum s-a remarcat și în doctrină[2], ingratitudinea este opusul recunoștinței pe care donatarul o datorează donatorului iar recunoștința nu constituie o obligație pozitivă, ea impunând donatarului doar să se abțină de la săvârșirea unor fapte necorespunzătoare la adresa donatorului. Potrivit unui alt autor[3], donatarul nu este obligat la își exprime recunoștința față de donator, aceasta nefiind o obligație pozitivă, însă donatarului îi revine cel puțin obligația de a nu săvârși fapte prin care să îl păgubească pe donator sau să aducă atingere onoarei sau demnității acestuia. Cu alte cuvinte, ingratitudinea este antonimul recunoștinței pe care donatarul s-ar cuveni să o aibă față de donator[4]. Așadar, revocarea donației pentru ingratitudine reprezintă a pedeapsă civilă care sancționează comportamentul donatorului incom­patibil cu obligația morală, continuă, a acestuia de recunoștință față de donator[5].

În privința cazurile de ingratitudine prevăzute de art. 1023 lit. a) și b) C. civ., este de precizat că nu este necesară existența unei hotărâri judecă­torești de condamnare (cum se cere în ipoteza nedemnității succesorale) pentru dovedirea săvârșirii faptelor de ingratitudine, instanța civilă sesizată cu cererea de revocare a dona­ției având posibilitatea aprecierii asupra săvârșirii faptelor de ingra­titudine însă, în măsura în care există o hotărâre penală de condamnare cu privire la fapte­le menționate, aceasta va avea autoritate de lucru judecat în fața instan­ței civile în ceea ce privește făptuitorul, fapta săvârșită și forma de vinovăție[6].

Atentatul la viața donatorului sau a unei persoane apropiate acestuia se refera la fapta donatarului de a ucide sau de a intenționa săvârșirea infracțiunii de omor asupra donatorului sau asupra unei persoane apropiate acestuia, interesând în acest caz intenția de a ucide. Din acest motiv săvârșirea unei infracțiuni de ucidere din culpă nu va atrage revocarea donației pentru ingratitudine. Este asimilată acestor cazuri de ingratitudine și fapta omisivă constând în necomunicarea donatorului a atentatului ce se plănuiește asupra sa de către alte persoane, evident cu condiția ca donatarul să cunoască despre acest atentat. Faptele penale, cruzimile sau injurii grave față de donator se referă, după caz, la infracțiuni prevăzute în legislația penală, acțiuni care provoacă suferințe fizice (spre exemplu, loviri sau alte violențe) iar ultimele se refera la insulte aduse donatorului (fie că acestea lezează onoarea, reputația sau demnitatea acestuia). Și în aceste cazuri interesează intenția donatarului, fiind sancționate cu revocarea faptele săvârșite cu intenție.

În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 1023 lit. c) C. civ., este de precizat că obligația de a asigura alimente donatorului prezintă caracter subsidiar, respectiv în ipoteza în care există alte persoane care au obligația legală de întreținere[7] a donatorului, donatorul nu poate pretinde alimente direct de la donatar iar obligația de a asigura alimente nu poate fi pusă în executare silită, în caz de neînde­plinire a acesteia sancțiunea fiind revocarea donației[8]. Refuzul de a asigura alimente, în ipoteza în care există persoane care au obligația legală de întreținere față de donator, nu va putea fi sancționată cu revocarea donației[9]. Obligația de a asigura alimente se va executa în limita valorii actuale a bunului donat, ținându-se seama de starea în care se afla la momentul donației. Astfel, dacă bunul piere fortuit donatarul poate refuza să asigure alimente donatorului, iar aceasta nu poate fi sancționată cu revocarea donației.

3. Cererea de revocare a donației pentru ingratitudine

Acțiunea în revocarea donației pentru ingratitudine prezintă caracter personal iar acesta rezultă din specificul obligației morale de recunoștință pe care dona­tarul o datorează donatorului în mod continuu, în temeiul gestului de gratificare conținut în donația efectuată[10]. În principiu, acțiunea în revocarea donației pentru ingratitudine poate fi promovată doar de către donator, tocmai datorită caracterului său personal. Cu toate acestea, potrivit art. 1024 alin. (3) C. civ., în ipoteza în care a survenit decesul donatorului în interiorul termenului de un an iar donatorul nu l-a iertat pe donatar, acțiunea va putea fi introdusă și de moște­nitorii dona­torului dar doar în perioada de timp rămasă până la împli­nirea termenului de un an. De asemenea, potrivit art. 1024 alin. (3) C. civ., moștenitorii pot introduce acțiunea în revocare în termen de un an de la data morții donatorului, dacă acesta a decedat fără să fi cunoscut cauza de revocare. Potrivit art. 1024 alin. (4) C. civ., acțiunea pornită de donator poate fi continuată de moștenitorii acestuia.

Acțiunea în revocarea donației pentru ingratitudine va fi formulată împotriva donatarului iar în ipoteza în care acesta moare după introducerea acțiunii, aceasta poate fi continuată împotriva moștenitorilor săi, astfel cum prevede art. 1024 alin. (2) C. civ. Dacă decesul donatarul a survenit înainte de formularea acțiunii, o astfel de acțiune nu poate fi formulată împotriva moștenitorilor. În ipoteza în care bunul a fost donat mai multor donatari și doar unul se face vinovat de fapte de ingratitudine, acțiunea în revocare poate fi pornită numai împotriva acestuia, nu și a celorlalți donatari.

Acțiunea în revocarea donației pentru ingratitudine este prescriptibilă extinctiv[11]. Potrivit art. 1024 alin. (1) C. civ., dreptul la acțiunea prin care se solicită revocarea pentru ingratitudine se prescrie în termen de un an din ziua în care donatorul a știut că donatarul a săvârșit fapta de ingratitudine. În acest caz ne aflăm în prezența unui termen de prescripție extinctivă special care începe să curgă de la momentul la care donatorul a știut că donatarul a săvârșit fapta de ingrati­tu­dine, ceea ce înseamnă că donatorul trebuie să aibă cunoștință nu doar de faptă, ci și că donatarul este cel care a comis fapta de ingratitudine[12]. Este de precizat că în ipoteza faptei de ingratitudine constând în refuzul acordării de alimente, va curge câte un termen de prescripție extinctivă distinct raportat la fiecare cerere de acordare de alimente făcute donatarului.

Este de precizat că donatorul îl poate ierta pe donatar de ingratitudine, fie în mod expres, fie în mod tacit. Iertarea tacită de ingratitudine intervine dacă spre exemplu, donatorul a cunoscut fapta de ingratitudine precum și faptul că ea a fost săvârșită de donatar, și nu introduce acțiunea în revocarea donației în termenul de prescripție de un an, caz în care se prezumă că acesta l-a iertat pe donatar, neadmițându-se în acest caz a se face proba contrară[13]. Este de precizat în acest context că iertarea de ingratitudine poate opera exclusiv după săvârșirea faptei de ingratitudine. O clauză prin care s-ar prevedea că se renunță în mod anticipat la acțiunea în revocarea donației pentru ingratitudine, cuprinsă în contractul de donație, deci anterior săvârșirii faptei de ingratitudine de către donatar, este nulă absolut[14].

Se impune de asemenea a preciza că sunt supuse revocării pentru ingratitudine toate donațiile.

4. Efectele revocării donației pentru ingratitudine între părți și față de terți

Potrivit art. 1025 C. civ., în caz de revocare pentru ingratitudine, dacă restituirea în natură a bunului donat nu este posibilă, donatarul va fi obligat să plătească valoarea acestuia, socotită la data soluționării cauzei. De asemenea, în urma revocării donației pentru ingratitudine, donatarul va fi obligat să restituie fructele pe care le-a perceput începând cu data introducerii cererii de revocare a donației. Așadar, art. 1025 C. civ. ne indică efectele revocării donației pentru ingratitudine între părți.

În privința efectelor revocării donației pentru ingratitudine față de terți, este de precizat că întrucât acțiunea are caracter de pedeapsă civilă față de donatarul vinovat, admiterea acțiunii nu va produce efecte retroactive față de terți. Potrivit art. 1026 C. civ., revocarea pentru ingratitudine nu are niciun efect în privința drepturilor reale asupra bunului donat dobândite de la donatar, cu titlu oneros, de către terții de bună-credință și nici asupra garanțiilor constituite în favoarea acestora. În cazul bunurilor supuse unor formalități de publicitate, dreptul terțului trebuie să fi fost înscris anterior înregistrării cererii de revocare în registrele de publicitate aferente. Așadar, în ipoteza drepturilor reale sau a altor garanții dobândite de către terți cu titlu oneros și care sunt în același timp de bună-credință, precum și în ipoteza în care dreptul terțului a fost înscris anterior înregistrării cererii de revocare în registrele de publicitate aferente, acțiunea în revocarea donației nu va produce efecte.

Este de precizat că în ipoteza bunurilor dobândite de terți cu titlu gratuit, revocarea donației pentru ingratitudine va produce efecte. Terțul se va putea însă apăra invocând regulile de carte funciară sau efectul dobândirii cu bună-credință a bunurilor mobile ori, după caz, aplicarea regulilor privitoare la uzucapiune, potrivit art. 1648 alin. (1) C. civ.

5. Concluzii

Revocarea donației pentru ingratitudine este posibilă în cazul tuturor donațiilor și nu contravine principiului irevocabilității donațiilor. Legiuitorul a enumerat cauzele legale de revocare a donațiilor, printre care se numără și revocarea acestora pentru ingratitudine. Am analizat în prezentul studiu noțiunea de ingratitudine, cazurile de revocare a donației pentru ingratitudine, apoi ne-am aplecat asupra cererii de revocare a donației pentru ingratitudine, pentru ca în final să analizăm efectele revocării donației pentru ingratitudine atât între părți, cât și față de terți.

Bibliografie:

– G. Boroi, M.M. Pivniceru, C.A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, T.V Rădulescu, Fișe de drept civil, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, București, 2017;
– L. Stănciulescu, Curs de drept civil. Contracte, ed. a 2-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2014;
– Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Actami, București, 1996;
– C. Murzea, E. Poenaru, Donația și testamentul. Studiu de doctrină și jurisprudență, Ed. Hamangiu, București, 2007;
– F. Moțiu, Contracte speciale, Ed. Universul Juridic, București, 2015;
– T. Prescure, Curs de contracte civile, Ed. Hamangiu, București, 2012.


[1] Pentru ambii termeni a se vedea DEX, Ed.Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 492.

[2] T. Prescure, Curs de contracte civile, Ed. Hamangiu, București, 2010, p. 217.

[3] F. Moțiu, Contracte speciale, Ed. Universul Juridic, București, 2015, p. 147.

[4] C. Murzea, E. Poenaru, Donația și testamentul. Studiu de doctrină și jurisprudență, Ed. Hamangiu, București, 2007, p. 54.

[5] G. Boroi, I. Nicolae în G. Boroi, M.M. Pivniceru, C.A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, T.V. Rădulescu, Fișe de drept civil, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, București, 2017, p. 609.

[6] G. Boroi, I. Nicolae în G. Boroi, M.M. Pivniceru, C.A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, T.V. Rădulescu, Fișe de drept civil, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, București, 2017, p. 609.

[7] A se vedea dispozițiile art. 513-534 C. civ. privind obligația de întreținere.

[8] G. Boroi, I. Nicolae în G. Boroi, M.M. Pivniceru, C.A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, T.V. Rădulescu, Fișe de drept civil, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, București, 2017, p. 610.

[9] A se vedea, Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Actami, București, 1996, p. 131.

[10] G. Boroi, I. Nicolae în G. Boroi, M.M. Pivniceru, C.A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, T.V. Rădulescu, Fișe de drept civil, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, București, 2017, p. 610.

[11] Alți autori apreciază că ne aflăm în continuare în prezența unui termen de decădere. A se vedea, în acest sens, L. Stănciulescu, Curs de drept civil. Contracte, ed. a 2-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2014, p. 245. În reglementarea anterioară actualului Cod civil termenul de un an era un termen de decădere.

[12] G. Boroi, I. Nicolae în G. Boroi, M.M. Pivniceru, C.A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, T.V. Rădulescu, Fișe de drept civil, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, București, 2017, p. 610.

[13] Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Actami, București, 1996, p. 132.

[14] Ibidem.

DOWNLOAD FULL ARTICLE

Scurte considerații asupra revocării donației pentru ingratitudine was last modified: ianuarie 17th, 2018 by Ioana Nicolae

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii